ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2015

Decizia nr. 2837/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2012 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991 din 04 mai 2012.

Prin Sentința civilă nr. 876 din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, iar Înalta Curte, prin Decizia nr. 1266 din 12 martie 2014, a admis recursul și a casat sentința recurată, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 mai 2014 sub nr. x/2/2012*.

Prin Sentința civilă nr. 3325 din 5 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în sensul că a fost anulat Ordinul MECTS nr. 3991 din 04 mai 2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin Ordinul nr. 5693 din 17 octombrie 2011 emis de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la art. 1 s-a dispus neacordarea titlurilor didactice de profesor universitar și respectiv conferențiar universitar, persoanelor nominalizate în Anexele 1 - 29, care fac parte integrantă din prezentul Ordin.

A constatat instanța de fond că la poziția 8 din Anexa la Ordinul anterior menționat figurează reclamanta, căreia, în baza Deciziei Consiliului General al CNATDCU nu i-a fost confirmat titlul didactic deoarece " nu îndeplinește standardul de minim un articol cotat ISI".

A reținut instanța de fond că inițial Comisia de analiză a Contestațiilor a fost de acord cu acordarea titlului de profesor universitar, dar propunerea Comisiei a fost invalidată.

Motivul pentru care instanța anulează Ordinul MECTS nr. 3991 din 04 mai 2012 este acela că expunerea sa de motive se fundamentează pe o serie de alte ordine anterioare, dintre care Ordinul nr. 3194/2012 privind constituirea comisiilor de analiză a contestațiilor la propunerea CNATDCU, care este nepublicat în M. Of., deși reține instanța că acest act are valențe de act administrativ normativ.

A constatat instanța că atât timp cât unul dintre Ordinele ce fundamentează actul atacat nu a fost publicat în Monitorul Oficial, atunci actul principal este viciat și trebuie anulat. Instanța de fond a reținut că neputând fi anulat în parte ordinal atacat este nevoită să îl anuleze în integralitate.

Un motiv subsidiar de nulitate este nemotivarea acestor acte de invalidare a propunerilor Comisiei de analiză prin Ordinul atacat. A concluzionat instanța de fond că nu se poate realiza o cenzură judiciară asupra măsurii de invalidare a propunerilor Comisiei, în lipsa unei motivări cu privire la standardele ISI și legătura sau lipsa de relevanță a documentelor depuse în probă de petentă.

Prin cererea de recurs formulată, Ministerul Educației și Cercetării Științifice a criticat sentința instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a precizat că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a anulat Ordinul atacat, pentru singurul motiv că expunerea sa de motive se fundamentează pe o serie de alte ordine anterioare, dintre care este menționat Ordinul nr. 3194/2012 privind constituirea comisiilor de analiză a contestațiilor la propunerea CNATDCU, care este nepublicat în Monitorul Oficial.

A arătat recurentul că ordinul supus cenzurii instanței a fost motivat corespunzător, iar calificarea ordinului privind constituirea comisiilor de analiză a contestațiilor, ca fiind un act administrativ cu caracter normativ este neîntemeiată, având în vedere faptul că acest ordin are un caracter individual, fiind un act prin care se aprobă componența comisiilor de analiză a contestațiilor, în fapt nominalizarea persoanelor care fac parte din aceste comisii.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond, în cadrul motivului doi de recurs, fiind indicate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

S-a arătat că singurul considerent al instanței în pronunțarea hotărârii este nepublicarea în Monitorul Oficial a Ordinului nr. 3194/2012 privind constituirea comisiilor de analiză a contestațiilor la propunerea CNATDCU, în condițiile în care acest ordin nu produce efecte juridice în favoarea reclamantei.

De asemenea, în cadrul motivului trei de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a anulat un act administrativ cu caracter individual care privește mai multe subiecte de drept, în condițiile în care instanța nu a fost învestită cu o astfel de cerere, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul motivului patru de recurs, Ministerul Educației și Cercetării Științifice a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța de fond în mod greșit a apreciat că CNATDCU ar avea personalitate juridică, în condițiile în care acesta este un organ consultativ al MECTS și nu are personalitate juridică, nu poate avea drepturi și obligații proprii, deci nici capacitate de folosință.

Recurentul a arătat, pe fondul cauzei, faptul că dosarul de concurs al reclamantei validat de Senatul Universității nu obligă Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare să acorde aviz favorabil. S-a arătat că dosarul de concurs a fost analizat de comisia de specialitate în sesiunea martie-iulie 2011, iar în baza propunerii comisiei a fost adoptată rezoluția de neconfirmare a titlului didactic pentru reclamantă deoarece "nu îndeplinește standardul de minim un articol cotat ISI, fiind comunicat universității OM nr. 5693 din 17 octombrie 2011 privind neacordarea titlului didactic de conferențiar universitar doamnei A.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce urmează:

Criticile formulate de recurent sunt apreciate ca fiind întemeiate de instanța de recurs, care a constatat că instanța de primă jurisdicție a realizat o gravă confuzie în calificarea actului administrativ, care a stat la baza actului atacat, și a pronunțat astfel o hotărâre nelegală.

Instanța de fond, trebuia să pornească în soluționarea cauzei dedusă judecății de la limitele impuse de instanța de recurs prin decizia de casare nr. 1266 din 12 martie 2014, care a reținut faptul că "se impunea ca instanța de fond să manifeste rol activ, să analizeze toate apărările reclamantei, inclusiv sub aspectul aplicabilității prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr. 5100 și nr. 5101 din 3 octombrie 2002 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate."

Or, instanța de fond după casare a calificat natura juridică a Ordinului nr. 3194/2012, ce a stat la baza emiterii actului administrativ individual atacat, ca fiind un act administrativ normativ, cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Este fără putință de tăgadă că Ordinul nr. 3194/2012 este un act administrativ individual, iar toată motivarea instanței de fond în sensul contrar acestui fapt este netemeinică și nelegală.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la actul atacat de reclamantă, ce face obiectul acțiunii judiciare și a anulat în totalitate un act administrativ, deși actul respectiv se referea la mai multe persoane, care nu au atacat actul în justiție și care nu a făcut obiectul acțiunii. Este de precizat că regula în materie de contencios administrativ este aceea a anulării actului în partea care-l privește pe reclamant, în situația găsirii unor motive întemeiate care să ducă la anularea actului și nu a actului în întregime așa cum a procedat instanța de fond.

Teoria împărțirii actelor administrative în acte cu caracter individual și acte cu caracter normativ este clar conturată în doctrina și jurisprudența Înaltei Curți, iar instanța de fond, deși are cunoștință de această practică, realizează o calificare greșită a actului în cauza dedusă judecății, deși această interpretare nu era necesară în cauză, văzând decizia de casare a Înaltei Curți.

Înalta Curte, constatând că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. și întrucât nu a administrat probele necesare pentru stabilirea faptului solicitat a fi cercetat, așa cum a fost dispus prin prima decizie de casare, va casa cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se respecta principiul dublului grad de jurisdicție impus de legea specială a contenciosului administrativ.

Instanța de fond trebuie să analizeze apărările formulate de reclamantă sub aspectul aplicabilității prevederilor Anexei nr. 2 pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098, nr. 5099, nr. 5100 și nr. 5101 din 3 octombrie 2002 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea/eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate.

Înalta Curte reține că instanța de fond după casare nu a analizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în cuprinsul căreia au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat, alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, așa cum s-a prevăzut în prima decizie de casare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice împotriva Sentinței nr. 3325 din 5 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV