ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3833/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 757 din 6 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei

procedurii prealabile și tardivității, ca neîntemeiate; a admis acțiunea în

parte formulată de reclamantul A.G.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării; a dispus anularea parțială a Ordinului nr.

4712 din 14 august 2009 în privința reclamantului și anularea Ordinului nr.

5774 din 27 octombrie 2009; a obligat pârâtul MECTS la reevaluarea activității

didactice și științifice a reclamantului în vederea confirmării titlului

didactic și a respins capătul de cerere referitor la acordarea daunelor morale,

ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate

în cauză, reținând următoarele aspecte:

În ceea ce privește

excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea a reținut că aceasta este

neîntemeiată, în condițiile în care însuși pârâtul, în cuprinsul adresei din 30

octombrie 2009, face referire la contestația reclamantului, înregistrată din 15

septembrie 2009, iar Ordinul ministrului educației, cercetării și inovării din

27 octombrie 2009 privind neacordarea titlului didactic a fost emis tocmai în

soluționarea contestației reclamantului formulată în conformitate cu OMECT nr.

4315 din 3 iunie 2008, astfel încât a respins-o, ca neîntemeiată.

În privința excepției

tardivității, față de data soluționării contestației și comunicării răspunsului

către reclamant, respectiv, 30 octombrie 2009, cu adresa x, și data

înregistrării prezentei acțiuni, 21 aprilie 2010, Curtea a reținut că acțiunea

este formulată în interiorul termenului de 6 luni, prevăzut de dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, motiv pentru care a respins-o, ca neîntemeiată, pârâtul fiind

într-o evidentă eroare de calcul în privința termenului.

Pe fondul cauzei,

Curtea a examinat situația de fapt și dispozițiile legale incidente și a

apreciat că argumentele reclamantului referitoare la încălcarea, de către

autoritatea pârâtă, a criteriilor prevăzute de Ordinul ministrului educației și

cercetării nr. 5099/2005 pentru aprobarea Sistemului de evaluare privind

conferirea titlului de conferențiar universitar, publicat în M. Of. nr.

941/21.10.2005, în forma în vigoare la data analizării dosarului reclamantului,

sunt întemeiate.

Astfel, față de

criteriile de evaluare din cuprinsul Anexei la acest ordin, în special

criteriul "Contribuția științifică", Curtea a apreciat că motivarea

extrem de succintă a avizului negativ al Consiliului Național de Atestare a

Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, doar prin fraza

"lucrările prezentate sunt publicate pe plan local și de un slab nivel științific",

care a stat la baza soluției de neconfirmare a titlului didactic de

conferențiar universitar, precum și motivarea Comisiei de analizare a

contestației, "contestatorul a scris singur doar două lucrări, neacoperind

cele trei discipline care formează obiectul postului, impropriu adunate.

Valoarea lucrărilor publicate nu se ridică la exigența postului scos la

concurs", fără a se face o analiză punctuală a fiecărei lucrări în parte,

cu o motivare a îndeplinirii, respectiv neîndeplinirii fiecăruia din componentele

standardului minim "contribuția științifică", reglementat de Ordinul

ministrului educației și cercetării nr. 5099/2005, reprezintă un veritabil

exces de putere, în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea nu a contestat

competența exclusivă în aprecierea nivelului științific al lucrărilor

prezentate de către reclamant sau în aprecierea activității reclamantului,

necesară pentru acordarea unui titlu științific, a Consiliului Național de

Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, rolul său

fiind exclusiv de a analiza modalitatea în care este respectată procedura de

evaluare a celor doi parametrii, prin raportare la criteriile stabilite prin

actul administrativ cu caracter normativ aplicabil, Ordinul ministrului

educației și cercetării nr. 5099/2005.

Or, în condițiile în

care nu s-a contestat îndeplinirea de către reclamant a standardului minim

pentru criteriul "contribuția științifică", Curtea a apreciat că se

impune anularea parțială a Ordinului nr. 4712 din 14 august 2009 și a Ordinului

nr. 5774 din 27 octombrie 2009 în privința reclamantului, reținând că acestea

au fost emise ca urmare a săvârșirii unui exces de putere, urmând a fi obligat

pârâtul MECTS la reevaluarea activității didactice și științifice a

reclamantului în vederea confirmării titlului didactic.

În ceea ce privește

capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, Curtea a reținut

că, deși reclamantul a invocat împrejurări care ar putea constitui elemente

pentru prefigurarea unui prejudiciu moral, referitoare la atingerea adusă

imaginii profesionale în relația cu colegii și studenții, nu a făcut niciun fel

de dovadă în acest sens, nici măcar în privința publicității împrejurărilor

referitoare la participarea, respectiv neconfirmarea titlului didactic. De

asemenea, împrejurarea referitoare la necesitatea renunțării la catedră,

dincolo de împrejurarea că nu a fost dovedită, are aptitudinea de a crea, în

principal, un eventual prejudiciu de ordin material.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive,

respectiv argumente:

(1) Sentința a fost

pronunțată de instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Astfel, instanța de fond s-a substituit comisiei de specialitate CNATDCU și a

apreciat, cu de la sine putere, că reclamantul îndeplinește condițiile pentru

acordarea titlului didactic de conferențiar universitar.

(2) Instanța de fond

s-a raportat în mod exclusiv la susținerile formulate de reclamant și a

stabilit în mod greșit că reclamantul îndeplinește criteriile de evaluare

pentru acordarea titlului didactic. Reclamantul a prezentat 2 lucrări,

neacoperind cele trei discipline care formează obiectul postului. Standardul

minim era de 2 - 4 articole/studii/brevet de invenție, după caz, realizate în

ultimii 5 ani în calitate de autor sau coautor și o carte de specialitate ca

prim /unic autor.

Recurentul și-a

încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 4, 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând

actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se

încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 4 și 9

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi

admis pentru următoarele considerente:

Astfel, motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 4, acesta este întemeiat, în măsura în care

instanța a dispus, pe de o parte, reevaluarea activității didactice și

științifice a reclamantului, iar pe de altă parte, obligarea Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca, în urma acestei reevaluări,

să acorde titlul didactic reclamantului.

În conformitate cu

dispozițiile art. 61 alin. (6) și (7) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul

personalului didactic, ordinul ministrului prin care se confirmă numirea pe

postul de conferențiar universitar se emite în baza rezoluției CNATDCU.

În speță, instanța de

fond, din moment ce a dispus reevaluarea activității reclamantului, nu avea

abilitarea legală să impună pârâtului, în același timp și rezultatul acestei

reevaluări, respectiv acordarea titlului.

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este, de

asemenea, întemeiat.

Potrivit criteriului

3 "Contribuția științifică" din Ordinul nr. 5099/2005 se evaluează

valoarea contribuțiilor la dezvoltarea cunoașterii în domeniu, cu referire

distinctă la realizările din ultimii 5 ani, prin:

- articole/studii

publicate în reviste de specialitate de circulație internațional recunoscute.

Comisiile de

specialitate ale C.N.A.T.D.C.U. stabilesc bazele de date internațional

reprezentative pentru fiecare domeniu și pot face echivalări între

contribuțiile științifice, păstrând însă criteriul relevanței internațional și

naționale.

Comisia de

specialitate a reținut că "prezintă 2 lucrări, neacoperind cele trei

discipline care formează obiectul postului. Valoarea lucrărilor publicate nu se

ridică la exigența postului scos la concurs".

Reclamantul nu a

primit aviz favorabil din partea CNATDCU deoarece "lucrările prezentate

sunt publicate pe plan local și de un slab nivel științific".

Față de împrejurarea

că pârâtul și-a motivat decizia de neacordare a titlului didactic ca urmare a

concluziilor comisiilor de specialitate și ale CNATDCU, iar instanța nu se

poate substitui acestor autorități administrative în aprecierea valorii

lucrărilor prezentate de reclamant, Înalta Curte constată că recursul este

întemeiat, urmând a fi admis în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ., modificându-se sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată; de asemenea va menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 757

din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului A.G.T. ca

neîntemeiată.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL