ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1266/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 5582/2/2012 reclamanta B.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului), (denumit în continuare Ministerul Educației Naționale), anularea

Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991/2012,

pe care îl consideră nelegal.

În motivarea acțiunii,

a susținut reclamanta că, în data de 19 noiembrie 2010 a fost publicat în M.Of.

nr. 390 postul de conferențiar universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport,

post pentru care a candidat, sens în care, în urma îndeplinirii condițiilor obligatorii

dispuse de legislația în vigoare, Senatul Universității „S.H.” întrunit în

data de 15 decembrie 2010 a hotărât să înainteze dosarul său de concurs la Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Consiliul Național de

Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare i-a respins dosarul

și pe cale de consecință acordarea titlului didactic de conferențiar universitar,

reținând că „nu îndeplinește standardul de minim un articol cotat ISI”. A menționat

reclamanta că acest standard este aplicabil domeniului medicină.

A mai susținut reclamanta

că, față de această rezoluție, a făcut contestație în termen, care a fost avizată

favorabil de către „Comisia de analiză a contestațiilor pentru acordarea titlului

didactic de conferențiar universitar”, dar, rezoluția comisiei de analiză a contestațiilor,

a fost invalidată, fără nici o motivație, de către Consiliul General al Consiliul

Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare în reuniunea

din 30 martie 2012.

A apreciat reclamanta

că această invalidare dispusă de Consiliul General al Consiliului Național de

Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare este nefondată pentru

următoarele motive:

Ordinul ministrului educației

și cercetării nr. 3548/2006, de completare a Ordinelor nr. 5098/2005, 5099/2005,

5010/2005 și 5011/2005 pentru aprobarea standardelor de evaluare privind conferirea

titlurilor de profesor universitar, conferențiar universitar, cercetător științific

gradul I, respectiv cercetător științific gradul II stipulează la art. 2 următoarele:

„Pentru criteriul 2, Activitatea

de cercetare, și criteriul 3, Contribuția științifică din Anexa la Ordinul nr. 5099/2005

pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferențiar

universitar se pot folosi echivalările propuse în Anexa nr. 2 a prezentului ordin”.

A susținut reclamanta

că, întreaga sa activitate didactică, științifică și de cercetare a fost centrată

(focalizată) încă din anul 2002, de când a început activitatea didactică, pe domeniul

educației fizice și sportului.

Acesta a fost motivul

pentru care a cerut redirecționarea dosarului său de concurs către Comisia de Științe

Comportamentale, din cadrul Panelului 4, Psihologie, Pedagogie, Educație Fizică

și Sport (fostul Domeniu Fundamental „Cultură Fizică și Sport”).

A susținut reclamanta

că are 16 articole și studii de specialitate, realizate în ultimii 5 ani în calitate

de autor sau coautor.

De aceea, a considerat

reclamanta că dosarul său de concurs îndeplinește toate criteriile legate de activitatea

didactică, activitatea de cercetare, contribuția științifică și prestigiul profesional

conform Ordinului nr. 5099/2005, domeniul cultură fizică și sport.

Prin sentința nr. 876

din 4 martie 2013 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta

B.I.C. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că în mod corect Consiliul General al

Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor

Universitare a înlăturat propunerea Comisiei de Soluționare a contestației, întrucât,

acordarea titlului didactic de conferențiat universitar nu este posibilă din cauza

neîndeplinirii standardului de minim un articol cotat ISI, iar reclamanta nici nu

a susținut și nici nu a probat că motivarea (concluzia) comisiei de specialitate

nu ar fi conformă cu realitatea.

În opinia instanței, criticile

reclamantei s-au limitat la susținerea că ordinul atacat nu ar fi motivat, ceea

ce este lipsit de temei din moment ce acesta beneficiază de o motivare indirectă

prin raportare la „minuta” Consiliului Național al Consiliului Național de

Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare pe care reclamanta

a cunoscut-o și în raport cu care și-a formulat apărările considerate necesare.

A concluzionat instanța,

că, în lipsa unei dispoziții legale de nulitate absolută a Ordinului nr. 3991/2012

pentru motivul lipsei unei motivări intrinseci, nulitatea invocată de reclamantă

are caracterul unei nulități relative, virtuale care survine numai în situația avută

în vedere de art. 105 C. proc. civ., 1865.

Prin urmare, cum în cauză

reclamanta nu a probat și nici nu a invocat existența unei astfel de vătămări, aceasta

exercitându-și dreptul de apărare în condițiile în care cunoștea conținutul „minutei”,

nu există temei legal pentru anularea Ordinului nr. 3991/2012.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta B.I.C., invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, arătând, în

esență, că este nelegal Ordinul nr. 3991/2012, prin care nu i s-a acordat titlul

didactic de conferențiar universitar, reținându-se lipsa unui articol într-o publicație

ISI.

Recurenta susține că potrivit

anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006 pentru domeniul „Cultură fizică și sport”,

un articol cotat „ISI” echivalează cu 3 studii de specialitate, această condiție

fiind îndeplinită întrucât a publicat 16 articole și studii de specialitate.

De asemenea, arată că

a participat la 3 granturi și a publicat 4 cărți de specialitate, activitatea sa

de cercetare științifică și publicistică fiind bine reprezentată, astfel că îndeplinește

toate criteriile legate de activitatea didactică, de cercetare, contribuția științifică

și prestigiul profesional, prevăzute de Ordinul nr. 5099/2005 pentru domeniul „Cultură

Fizică și Sport”.

În altă ordine, menționează

că nu s-a avut în vedere faptul că pentru domeniul pentru care a concurat nu opera

condiția existenței unui articol într-o publicație ISI.

Au fost depuse la dosar

înscrisuri în susținerea recursului formulat.

Intimatul Ministerul Educației

Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și a susținut legalitatea și temeinicia sentinței recurate cât și a Ordinului

nr. 3991/2012, întrucât nu au fost îndeplinite toate criteriile obligatorii pentru

acordarea titlului didactic de conferențiar universitar în raport de prevederile

legale.

A fost invocată jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv deciziile nr. 3492/2008, nr. 1941/2006

și nr. 1721/ 2006.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând

recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din

expunerea de la pct. 1 al prezentei decizii cât și din cuprinsul înscrisurilor de

la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Ordinului nr. 3991/2012

emis de intimatul-pârât, considerându-l nelegal și susținând că nu a fost motivată

de către Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor

Diplomelor și Certificatelor Universitare invalidarea soluției de avizare favorabilă

a Comisiei de analiză a contestațiilor pentru acordarea titlului didactic de conferențiar

universitar pentru care a candidat la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității

S.H.; nu era aplicabil standardul de minim un articol cotat „ISI” pentru domeniul

pentru care a concurat „Cultură Fizică și Sport”; pentru acest domeniu, în Anexa

nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006 se prevede că „un articol cotat ISI se echivalează

cu 3 studii de specialitate”, acest criteriu fiind îndeplinit.

Prin sentința nr. 876

din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, s-a respins acțiunea reclamantei, reținându-se, în esență, că nu există

un temei legal pentru anularea Ordinului nr. 3991/2012, nefiind invocată, probată

o vătămare a reclamantei în raport de faptul că reclamanta s-a limitat a susține

că ordinul atacat nu este motivat.

S-a mai reținut că reclamanta

nu a susținut că nu este conformă realității concluzia Comisiei de specialitate.

Acest ultim aspect reținut

de instanța de fond este infirmat de însăși cererea de chemare în judecată formulată

de reclamantă, în cuprinsul căreia au fost expuse, pe lângă critica nemotivării

ordinului contestat, alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei

de specialitate, care însă nu au făcut obiect al analizei în primul ciclu procesual,

acestea fiind reiterate și în calea de atac, însă controlul judiciar se poate realiza

doar în situația pronunțării primei instanțe asupra acestor aspecte.

Astfel, instanța de fond

nu a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea

trebuie să cuprinsă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței

cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Conform art. 129

alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru

lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze

probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților

necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile

se împotrivesc”.

Față de aceste dispoziții

și în raport de cele reținute anterior, se impunea ca instanța de fond să manifeste

rol activ, să analizeze toate apărările reclamantei, inclusiv sub aspectul aplicabilității

prevederilor anexei nr. 2 pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea

Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098/2002, nr. 5099/2002, nr.

5100/2002 și nr. 5101/2002 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea

titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I,

respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea, eventualitatea

echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate.

Prin urmare, se apreciază

că față de cele reținute, pentru a se asigura o bună administrare a justiției, pentru

respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, se impune

casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și art. 313 C. proc. civ., va admite

recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de B.I.C. împotriva sentinței nr. 876 din 4 martie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2014.