ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1266/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5582/2/2012 reclamanta B.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale (fostul Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), (denumit în continuare Ministerul Educației Naționale), anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3991/2012, pe care îl consideră nelegal. În motivarea acțiunii, a susținut reclamanta că, în data de 19 noiembrie 2010 a fost publicat în M.Of.

nr. 390 postul de conferențiar universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport, post pentru care a candidat, sens în care, în urma îndeplinirii condițiilor obligatorii dispuse de legislația în vigoare, Senatul Universității „S.H.” întrunit în data de 15 decembrie 2010 a hotărât să înainteze dosarul său de concurs la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare i-a respins dosarul și pe cale de consecință acordarea titlului didactic de conferențiar universitar, reținând că „nu îndeplinește standardul de minim un articol cotat ISI”. A menționat reclamanta că acest standard este aplicabil domeniului medicină.

A mai susținut reclamanta că, față de această rezoluție, a făcut contestație în termen, care a fost avizată favorabil de către „Comisia de analiză a contestațiilor pentru acordarea titlului didactic de conferențiar universitar”, dar, rezoluția comisiei de analiză a contestațiilor, a fost invalidată, fără nici o motivație, de către Consiliul General al Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare în reuniunea din 30 martie 2012. A apreciat reclamanta că această invalidare dispusă de Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare este nefondată pentru următoarele motive: Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3548/2006, de completare a Ordinelor nr. 5098/2005, 5099/2005, 5010/2005 și 5011/2005 pentru aprobarea standardelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar universitar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II stipulează la art. 2 următoarele: „Pentru criteriul 2, Activitatea de cercetare, și criteriul 3, Contribuția științifică din Anexa la Ordinul nr. 5099/2005 pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferențiar universitar se pot folosi echivalările propuse în Anexa nr. 2 a prezentului ordin”.

A susținut reclamanta că, întreaga sa activitate didactică, științifică și de cercetare a fost centrată (focalizată) încă din anul 2002, de când a început activitatea didactică, pe domeniul educației fizice și sportului. Acesta a fost motivul pentru care a cerut redirecționarea dosarului său de concurs către Comisia de Științe Comportamentale, din cadrul Panelului 4, Psihologie, Pedagogie, Educație Fizică și Sport (fostul Domeniu Fundamental „Cultură Fizică și Sport”). A susținut reclamanta că are 16 articole și studii de specialitate, realizate în ultimii 5 ani în calitate de autor sau coautor. De aceea, a considerat reclamanta că dosarul său de concurs îndeplinește toate criteriile legate de activitatea didactică, activitatea de cercetare, contribuția științifică și prestigiul profesional conform Ordinului nr. 5099/2005, domeniul cultură fizică și sport.

Prin sentința nr. 876 din 4 martie 2013 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta B.I.C. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că în mod corect Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare a înlăturat propunerea Comisiei de Soluționare a contestației, întrucât, acordarea titlului didactic de conferențiat universitar nu este posibilă din cauza neîndeplinirii standardului de minim un articol cotat ISI, iar reclamanta nici nu a susținut și nici nu a probat că motivarea (concluzia) comisiei de specialitate nu ar fi conformă cu realitatea.

În opinia instanței, criticile reclamantei s-au limitat la susținerea că ordinul atacat nu ar fi motivat, ceea ce este lipsit de temei din moment ce acesta beneficiază de o motivare indirectă prin raportare la „minuta” Consiliului Național al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare pe care reclamanta a cunoscut-o și în raport cu care și-a formulat apărările considerate necesare. A concluzionat instanța, că, în lipsa unei dispoziții legale de nulitate absolută a Ordinului nr. 3991/2012 pentru motivul lipsei unei motivări intrinseci, nulitatea invocată de reclamantă are caracterul unei nulități relative, virtuale care survine numai în situația avută în vedere de art. 105 C. proc.

civ., 1865. Prin urmare, cum în cauză reclamanta nu a probat și nici nu a invocat existența unei astfel de vătămări, aceasta exercitându-și dreptul de apărare în condițiile în care cunoștea conținutul „minutei”, nu există temei legal pentru anularea Ordinului nr. 3991/2012. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta B.I.C., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, arătând, în esență, că este nelegal Ordinul nr. 3991/2012, prin care nu i s-a acordat titlul didactic de conferențiar universitar, reținându-se lipsa unui articol într-o publicație ISI.

Recurenta susține că potrivit anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006 pentru domeniul „Cultură fizică și sport”, un articol cotat „ISI” echivalează cu 3 studii de specialitate, această condiție fiind îndeplinită întrucât a publicat 16 articole și studii de specialitate. De asemenea, arată că a participat la 3 granturi și a publicat 4 cărți de specialitate, activitatea sa de cercetare științifică și publicistică fiind bine reprezentată, astfel că îndeplinește toate criteriile legate de activitatea didactică, de cercetare, contribuția științifică și prestigiul profesional, prevăzute de Ordinul nr. 5099/2005 pentru domeniul „Cultură Fizică și Sport”. În altă ordine, menționează că nu s-a avut în vedere faptul că pentru domeniul pentru care a concurat nu opera condiția existenței unui articol într-o publicație ISI.

Au fost depuse la dosar înscrisuri în susținerea recursului formulat. Intimatul Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a susținut legalitatea și temeinicia sentinței recurate cât și a Ordinului nr. 3991/2012, întrucât nu au fost îndeplinite toate criteriile obligatorii pentru acordarea titlului didactic de conferențiar universitar în raport de prevederile legale. A fost invocată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv deciziile nr. 3492/2008, nr. 1941/2006 și nr. 1721/ 2006. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea de la pct. 1 al prezentei decizii cât și din cuprinsul înscrisurilor de la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Ordinului nr. 3991/2012 emis de intimatul-pârât, considerându-l nelegal și susținând că nu a fost motivată de către Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare invalidarea soluției de avizare favorabilă a Comisiei de analiză a contestațiilor pentru acordarea titlului didactic de conferențiar universitar pentru care a candidat la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității S.H.; nu era aplicabil standardul de minim un articol cotat „ISI” pentru domeniul pentru care a concurat „Cultură Fizică și Sport”; pentru acest domeniu, în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006 se prevede că „un articol cotat ISI se echivalează cu 3 studii de specialitate”, acest criteriu fiind îndeplinit.

Prin sentința nr. 876 din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea reclamantei, reținându-se, în esență, că nu există un temei legal pentru anularea Ordinului nr. 3991/2012, nefiind invocată, probată o vătămare a reclamantei în raport de faptul că reclamanta s-a limitat a susține că ordinul atacat nu este motivat. S-a mai reținut că reclamanta nu a susținut că nu este conformă realității concluzia Comisiei de specialitate.

Acest ultim aspect reținut de instanța de fond este infirmat de însăși cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în cuprinsul căreia au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat, alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, care însă nu au făcut obiect al analizei în primul ciclu procesual, acestea fiind reiterate și în calea de atac, însă controlul judiciar se poate realiza doar în situația pronunțării primei instanțe asupra acestor aspecte. Astfel, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea trebuie să cuprinsă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”.

Față de aceste dispoziții și în raport de cele reținute anterior, se impunea ca instanța de fond să manifeste rol activ, să analizeze toate apărările reclamantei, inclusiv sub aspectul aplicabilității prevederilor anexei nr. 2 pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor ministrului educației și cercetării nr. 5098/2002, nr. 5099/2002, nr. 5100/2002 și nr. 5101/2002 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferențiar, cercetător științific gradul I, respectiv cercetător științific gradul II, în ceea ce privește posibilitatea, eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate. Prin urmare, se apreciază că față de cele reținute, pentru a se asigura o bună administrare a justiției, pentru respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.I.C. împotriva sentinței nr. 876 din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2014.