ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.10.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2009

HOTĂRÂRE
23.10.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 150/CA din 23 martie 2009 a Curții de Apel Iași a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.C.

și a fost respinsă acțiunea introductivă ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul C.C. a solicitat, prin acțiunea introductivă,

anularea Ordinului nr. 4966/2008 emis de Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării privind confirmarea titlurilor de conferențiar universitar pentru M.A.

și V.H.; efectuarea operațiunilor administrative necesare și precizarea

lucrărilor celor două persoane cotate ISI în ultimii 5 ani și acordarea de

daune morale.

Instanța a stabilit că Universitatea

Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, la care reclamantul este încadrat pe postul de șef

de lucrări, a adoptat în ședința Senatului din 14 februarie 2006 criteriile de evaluare pentru ocuparea posturilor didactice de conferențiar universitar,

precum și procedura de calcul a numărului de puncte și a dispus organizarea concursului

pentru ocuparea posturilor de conferențiar la disciplinele arătate.

Curtea de Apel Iași a reținut că în urma concursului

au fost declarați admiși candidații M.A. și V.H.

S-a reținut că reclamantul C.C. nu a

participat la acel concurs, precum și împrejurarea că actul de numire nu

privește postul didactic pe care îl ocupă acesta.

Ca urmare a propunerilor efectuate de

Comisia de Concurs, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și

Certificatelor Universitare, prin procesul-verbal din 22 iulie 2008 a validat propunerea de confirmare a titlului de conferențiar universitar acordat de Universitatea

Tehnică Iași.

În urma validării acestor propuneri,

Ministerul Educației a emis Ordinul nr. 4966 din 31 iulie 2008 prin care s-a acordat titlul didactic de conferențiar universitar candidaților M.A. și V.H.,

ordin ce face obiectul acțiunii de față.

Instanța a constatat că, urmare emiterii

ordinului atacat, reclamantul s-a adresat cu plângere către pârât sesizând nerespectarea

criteriului (3) de contribuție științifică de către cei doi candidați, precum

și aspectul că nu rezultă din dosarul acestora faptul că ar fi publicat lucrări

în alte publicații cotate ISI în afară de „reviste”.

Reclamantul a primit răspuns la petițiile

formulate în sensul că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare.

Stabilind situația de fapt și de

drept a litigiului instanța a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantului,

întrucât ordinul contestat se referă la alte persoane, nu a participat la

concursul în urma căruia a fost emis ordinul atacat și nici nu se aduce atingere

în vreun fel postului și funcției didactice pe care reclamantul le îndeplinește

în cadrul aceleiași instituții de învățământ superior.

Concluzionând, prima instanță a

arătat că reclamantul nu a putut proba vreo vătămare în sensul art. 1 din Legea

nr. 554/2004, câtă vreme actul administrativ atacat privește alte persoane, iar

el nu s-a înscris și nu a participat la concursul pentru ocuparea posturilor de

conferențiar în discuție.

Împotriva sentinței Curții de Apel Iași a

declarat recurs în termen legal reclamantul C.C., invocând, în drept, motivele

de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., precum și

dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

și art. 306

alin.(3) ambele C. proc. civ.

Recurentul nu și-a sistematizat criticile

formulate, recursul său prezentându-se de fapt ca un amplu memoriu referitor la

circumstanțele acestei cauze și ale altor litigii purtate între aceleași părți.

Cu toate acestea, instanța de recurs decelează

următoarele motive:

4.1 Prima instanță a ignorat dispozițiile

legale cuprinse în Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 544/2001,

precum și în ordine de ministru care dovedesc că titlurile de conferențiar au

fost acordate în mod ilegal. Așa fiind, recurentul consideră că în speță a fost

vătămat un interes public, cu atât mai mult cu cât după intrarea în vigoare a Ordinului

MEC nr. 5099/2005 procedura de evaluare a dosarelor pentru promovarea pe post

de conferențiar universitar și de profesor universitar nu mai este „închisă”,

ci publică.

4.2. Interpretarea judecătorului Curții

de apel cu privire la condiția vătămării nu este corectă.

Recurentul afirmă că acordarea celor două

titluri didactice s-a realizat cu încălcarea drepturilor și intereselor sale

legitime, chiar dacă nu a participat la concursul respectiv. Consideră nerelevant

acest din urmă fapt, subliniind că domeniile sale de interes și de competență nu

coincid cu cele ale persoanelor cărora li s-a acordat titlul de conferențiar

universitar, dar, în același timp, susține că Legea nr. 554/2004 permite sesizarea

instanței de contencios administrativ și în cazul în care actele atacate sunt adresate

altui subiect de drept.

4.3. Respingerea celui de-l doilea capăt

de cerere nu a fost practic motivată.

Recurentul consideră că această

cerere are o existență de-sine-stătătoare și trebuia examinată ca atare.

asupra recursului.

Examinând sentința atacată prin prisma recursului

declarat, precum și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

civ., Înalta Curte constată că este legală. Judecătorul Curții de apel a

interpretat corect dispozițiile legale aplicabile unui context factual

necontestat de recurent.

corespunzătoare fiecărui motiv de recurs.

2.1 Potrivit dispozițiilor art. 1

alin.(1) - (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

„Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Se poate adresa instanței de contencios administrativ

și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un

act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept

”.

În speță, recurentul-reclamant C.C.

se consideră vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin emiterea

ordinului nr. 4966 din data de 31 iulie 2008 de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, act administrativ individual prin care s-au

acordat titluri didactice mai multor persoane, între care și numiților H.V. și A.M.

Recurentul nu a indicat în concret

care este dreptul ori interesul legitim, privat sau public pe care se fondează

demersul său judiciar.

Din afirmația sa, cuprinsă chiar în motivele

de recurs (par. 6 fila 4), referitoare la faptul că nu a participat la

concursul finalizat prin emiterea ordinului atacat, fiindcă domeniile sale

actuale de interes și de competență nu coincid cu cele ale celor două persoane

cărora li s-a acordat titlul de conferențiar universitar, Înalta Curte deduce

că, în realitate, recurentul invocă încălcarea unui interes legitim public.

Or, contrar celor susținute de

recurent la pct. 4.1, prima instanță a interpretat corect această sintagmă,

prin prisma definiției conținute în art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr.

554/2004, stabilind că pretinsele neregularități indicate în acțiune nu se circumscriu

aspectelor avute în vedere de legiuitor.

Mai mult, Înalta Curte observă că recurentul

nici nu putea invoca în mod direct vătămarea unui interes legitim public, față

de dispozițiile art. 8 alin. (1

1

) din aceeași lege a contenciosului

administrativ, potrivit cu care:

Persoanele

fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin

care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura

în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea

dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat

”.

În concluzie, în contextul

reglementărilor amintite, care consacră un contencios subiectiv de plină

jurisdicție, Înalta Curte va menține soluția Curții de apel fundamentată pe

ideea absenței oricărei vătămări.

2.2 Este corectă afirmația recurentului

cuprinsă în cel de-al doilea motiv de recurs, referitoare la posibilitatea pe

care o are o terță persoană de a ataca un act administrativ individual, adresat

altui subiect de drept, în acest sens fiind dispozițiile art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, precitate.

Curtea de apel nu a ignorat această dispoziție

legală, ci a constatat numai că și în această situație, terțul trebuie să

dovedească vătămarea pentru a avea legitimare procesuală activă, ceea ce în

cauză nu s-a făcut.

2.3. Pe lângă capătul de cerere

principal, examinat în cele ce preced, recurentul-reclamant mai solicitase prin

acțiune și:

„- efectuarea operațiunilor

administrative necesare și precizarea lucrărilor cotate ISI în ultimii 5 ani

care, în opinia ministerului, au făcut ca și Criteriul 3 – Contribuția Științifică

din Anexa la O.M. nr. 5099 din 3 octombrie 2005 Sistem de Evaluare privind Conferirea

Titlului de Conferențiar Universitar modificat să fie îndeplinit în cazul celor

doi candidați ducând în final la acordarea titlului didactic de conferențiar

universitar;

- daune morale”.

Curtea de apel, constatând raportul

de dependență în care se găsesc aceste solicitări față de capătul de cerere

principal a arătat că nu le poate examina pe fond, soluția pe excepție,

pronunțată în cauză, excluzând în mod logic o altă abordare.

instanței de control judiciar.

În raport de toate aceste considerente,

Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat, astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, îl va respinge ca nefondat.

Respinge recursul declarat de C.C.

împotriva sentinței civile nr. 50/CA din 23 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 112/CA din 2 iunie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile conexe formulate și prec
ÎCCJ 2008-05-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2006, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.: 1) un răspuns clar și la obiect,
ÎCCJ 2010-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1277/2010
ității administrative și răspunsului comunicat cu actul nr. 18187 din 5 octombrie 2007 (filele 13-15, dosar fond) Înalta Curte observă că nu există elemente care să contureze un refuz nejustificat, chiar și parțial, de rezolvare a cererii,
ÎCCJ 2010-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3967/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața Curții de a pel Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ ș
ÎCCJ 2009-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1543/2009
în ultimii 5 ani, și că acesta nu are nici o lucrare în reviste ISI). Prima instanță a reținut că din dosarul de concurs al reclamantului reiese că în ultimii 5 ani acesta are trei articole indexate în baza de date internaționale, peste 10
Sursă