ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3967/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3967/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

a

pel

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de

17 iulie 2009, reclamanta T.(S.)I.C.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, anularea Ordinului nr. 4371

din 17 iunie 2009 și implicit a Ordinului nr. 3609 din 03 aprilie 2009, în

vederea recunoașterii îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege pentru

acordarea titlului științific de conferențiar universitar.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin Ordinul Ministrului Educației Cercetării și Inovării nr. 4371

din 17 iunie 2009, a fost soluționată contestația sa formulată împotriva

rezoluției comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare

a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în sensul neacordării

titlului didactic de conferențiar universitar, ordin pe care îl consideră

nelegal pentru că a lăsat nesoluționate motivele contestației, invocând într-un

mod lapidar neîndeplinirea criteriilor 2 și 3 de evaluare.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii în anulare a Ordinelor Ministrului Educației,

Cercetării și Inovării nr. 4371/2009, respectiv nr. 3609/2009, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 424 din 6

noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele:

În privința excepției

inadmisibilității acțiunii, constată că aceasta nu poate fi reținută.

Astfel, ordinele contestate de

reclamantă constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea contenciosului administrativ și prin urmare pot face obiectul

acțiunii judiciare în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, instanța nu se poate

substitui comisiilor de specialitate pentru a face o evaluare a activității

științifice și didactice a reclamantei, însă este chemată să analizeze și să se

pronunțe asupra legalității actelor administrative considerate vătămătoare prin

prisma îndeplinirii condițiilor legale de formă și de fond la întocmirea

acestora, inclusiv asupra legalității și temeiniciei operațiunilor

administrative efectuate anterior și în vederea elaborării actului

administrativ contestat, astfel că acțiunea promovată nu poate fi reținută, așa

cum se susține prin întâmpinare, de plano, ca fiind inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, instanța a

constatat că la data de 04 martie 2009 Comisia de cibernetică și statistică,

informatică economică din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor

Diplomelor și Certificatelor Universitare a analizat dosarul de concurs și

lucrările reprezentative transmise de Universitatea Constantin Brâncuși din

Târgu Jiu privind pe reclamantă și a propus să nu se confirme titlul didactic

de conferențiar universitar pentru aceasta.

În motivarea propunerii făcute

Consiliului, Comisia a arătat că dosarul de concurs și lucrările reprezentative

transmise nu îndeplinesc criteriile 2 și 3 de evaluare, respectiv:

Referitor la criteriul 2: nu are granturi

câștigate prin competiție națională, are numai cu mediul de afaceri, cu valori

mici, care nu corespund Ordinului ministrului (10.000 Euro);

Referitor la criteriul 3: are trei

articole în reviste recunoscute național (C.N.C.S.I.S.) și raportează 5 articole

- toate în 2008 - în baze de date fără recunoaștere, mai ales că 4 articole

sunt în limba română.

Consiliului Național de Atestare a

Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a adoptat rezoluția de a

propune Ministrului Educației Cercetării și Inovării neacordarea titlului

didactic de conferențiar universitar reclamantei cu o motivare similară, în

ședința din 12 martie 2009 și drept urmare, Ministrul Educației Cercetării și

Inovării a emis Ordinul nr. 3609 din 03 aprilie 2009, atacat în cauză prin care

nu a acordat titlul de conferențiar universitar reclamantei.

Ulterior, reclamanta a contestat

rezoluția Consiliului, iar Comisia de analiză a contestației, prin referatul

din 20 mai 2009 reținând de asemenea că dosarul de concurs și lucrările

însoțitoare transmise Comisiei și privind pe reclamantă nu îndeplinesc

criteriile 2 și 3 de evaluare, respectiv, nu are nici un grant de cercetare

câștigat prin competiție și nu sunt îndeplinite nici criteriile de echivalare

și numărul de articole în baze de date sau în reviste recunoscute național este

insuficient și incorect raportat, articolele postate pe site-ul MPRA nefiind

publicate în reviste și nu au trecut printr-un proces de selecție, a menținut

rezoluția Consiliului de neconfirmare a titlului didactic al reclamantei.

Așa fiind, Ministrul Educației

Cercetării și Inovării a emis Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009, de asemenea

atacat în cauză, prin care nu a acordat titlul de conferențiar universitar

reclamantei.

Instanța a reținut că prin Ordinul

nr. 5099/2005 al Ministrului Educației și Cercetării, completat prin Ordinul

nr. 3548/2006 s-a stabilit Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de

conferențiar universitar.

Ordinul inițial așa cum a fost

completat stabilește prin anexa la acesta patru criterii de evaluare

referitoare la: activitatea didactică, activitatea de cercetare, contribuția

științifică și prestigiul profesional stabilind și standardele minime pentru

îndeplinirea fiecărui criteriu, iar pentru a se putea acorda titlul didactic de

conferențiar universitar cele patru criterii de evaluare trebuie îndeplinite

cumulativ.

Astfel, în privința Criteriului 2 -

activitatea de cercetare, Ordinul nr. 5099/2005 prevede ca standard minim: un

grant/contract de cercetare obținut în ultimii 5 ani, pe bază de competiție, ca

director de proiect.

Contractele de

cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau instituții din țară ori

străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 Euro, sunt asimilate granturilor de

cercetare obținute prin competiție.

Potrivit anexei 2 la Ordinul nr. 3548/2006 pentru domeniul științe economice un grant/contract de cercetare la

nivel național, obținut prin competiție, în calitate de director de proiect se

echivalează cu patru participări în echipa de cercetare.

Deci, în dovedirea îndeplinirii

acestui criteriu trebuia prezentat un grant/contract de cercetare, obținut prin

competiție, în sensul dispozițiilor ordinului analizat sau un contract de

cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau instituții din țară ori

străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 Euro, în care reclamanta să aibă

calitatea de director de proiect ori, patru granturi/contracte de cercetare,

obținut prin competiție, sau un contract de cercetare-dezvoltare-inovare cu

operatori economici sau instituții din țară ori străinătate, cu valoare mai

mare de 10.000 Euro în care reclamanta să fie participant în echipa de

cercetare.

S-au depus un număr de șapte

contracte de prestări servicii/cercetare încheiate cu operatori economici și

instituții din țară din care în unul dintre contracte reclamanta are calitatea

de responsabil de contract iar în celelalte face parte din echipa de cercetare,

în dovedirea îndeplinirii acestui criteriu.

Însă, niciunul dintre aceste

contracte nu pot fi asimilate contractului de cercetare obținut prin competiție

în țară în sensul paragrafului 1 subsumat criteriului analizat din anexa la Ordinul nr. 5099/2005, deoarece acest paragraf vizează contractele la nivel național, așa cum

de altfel rezultă din paragraful 2 și se explicitează prin anexa 2 a Ordinului nr. 3548/2006, astfel că urmează să fie analizate prin prisma paragrafului 2 din anexa la Ordinul nr. 5099/2005, respectiv ca și contracte de cercetare încheiate cu operatori

economici sau instituții din țară.

Din acest punct de vedere, instanța

a considerat că niciunul dintre contractele depuse în vederea dovedirii

îndeplinirii de către reclamantă a criteriului privind activitatea de cercetare

nu îndeplinesc condiția valorică impusă de acest paragraf, respectiv o valoare

mai mare de 10.000 Euro.

Așa fiind, în mod legal s-a reținut

de către comisia de specialitate și ulterior de comisia de soluționare a

contestației reclamantei că nu este îndeplinit criteriul privind activitatea de

cercetare impus pentru acordarea titlului didactic de conferențiar universitar,

astfel că atât rezoluția Consiliului de neconfirmare a titlului didactic al

reclamantei cât și ordinele ministrului adoptate în baza acestei rezoluții sunt

legale.

Concluzionând, instanța a constatat

că în cauză nu este îndeplinit criteriul privind activitatea de cercetare, caz

în care apare ca inutilă analizarea îndeplinirii criteriului 3 privind contribuția

științifică.

î

mpotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta T.(S.)I.C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și susținând, în esență, prin motivele de recurs formulate că prima instanță a

făcut o interpretare eronată a dispozițiilor Ordinului nr. 5099/2005 completat

cu Ordinul nr. 5897/2008 plecând de la confuzia dintre ceea ce presupune

contractul de cercetare și respectiv cel de grant și că nu a analizat

contractele de cercetare și celelalte criterii științifice pe care comisia de

specialitatea nu le-a găsit îndeplinite.

Se susține că instanța de fond a analizat

cauza sub aspectul îndeplinirii criteriului de evaluare 2, concluzionând

contrar documentației de la dosar, că un astfel de criteriu nu este îndeplinit

fără a mai analiza și îndeplinirea criteriului 3 privind contribuția

științifică, nefăcând referire la toate motivele contestației, astfel că sub

acest aspect hotărârea recurată nu este motivată.

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

Prin întâmpinarea depusă la data de

23 august 2010, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței civile nr. 424 din 6 noiembrie 2009, ca temeinică și

legală, motivând că aspectele invocate de recurenta privind analiza

contractelor de cercetare și a celorlalte criterii științifice, nu pot fi

reținute în condițiile în care instanța de judecată nu are rolul de a analiza

actul administrativ din punct de vedere științific, ci doar legalitatea lui.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

relevante

Recurenta-reclamantă a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ,

Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 și implicit Ordinul nr. 3609 din 3 aprilie

2009 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și

recunoașterea dreptului său constând în îndeplinirea criteriilor cuprinse în

sistemul de evaluare privind conferirea titlului științific de conferențiar

universitar.

Prima instanță, pentru argumentele

expuse la pct. 1.2, a considerat că cererea reclamantei este nefondată.

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că este legală pentru motivele care succed.

Contextul factual al cauzei de față

nu este contestat.

Reclamanta a participat la concursul

organizat de Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu pentru ocuparea

postului de conferențiar universitar, iar după desfășurarea acestui concurs dosarul

său, împreună cu raportul comisiei și cu documentele însoțitoare a fost

înaintat Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și

Certificatelor Universitare, care este un organism consultativ, fără personalitate

juridică al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, fiind constituit

din profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și

moral, recunoscute pe plan național sau internațional, selectați pe baza

propunerilor senatelor universitare și funcționează potrivit unui regulament

propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației și cercetării.

Comisia de specialitate a

Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor

Universitare, în ședința sa din 4 martie 2009, a analizat dosarul de concurs și lucrările anexate și a propus neconfirmarea titlului didactic

de conferențiar universitar, apreciind că reclamanta nu a îndeplinit criteriile

2 și 3 din anexa la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5099 din 3

octombrie 2005 prin care a fost aprobat sistemul de evaluare pentru conferirea

titlului de conferențiar universitar, neavând granturi câștigate prin

competiție națională și nici numărul suficient de articole în reviste

recunoscute național.

Contestația formulată de reclamantă

împotriva Ordinului nr. 3609 din 3 aprilie 2009 emis de ministerul educației,

cercetării și tineretului, prin care reclamantei nu i s-a acordat titlul

didactic de conferențiar universitar, a fost soluționată nefavorabil cu

menținerea concluziilor anterioare referitoare la neîndeplinirea criteriilor 2

și 3 de evaluare (s-a reținut că recurenta nu a prezentat nici un grant de

cercetare câștigat prin competiție și nu sunt îndeplinite nici criteriile de

echivalare, iar numărul de articole în baze de date sau în reviste recunoscute

național este insuficient și incorect raportat, articolele postate pe site-ul

MPRA nu sunt publicate în reviste și nu au trecut printr-un proces de selecție).

Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009

privind neacordarea titlurilor didactice de profesor universitar și

conferențiar universitar, a fost emis de ministrul educației, cercetării și

inovării în urma propunerii Comisiei de analiză a contestațiilor.

Potrivit art. 61

alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul

personalului didactic, cu

modificările și completările ulterioare, în cazul concursurilor organizate pentru

ocuparea posturilor de conferențiar universitar sau de profesor universitar,

dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei și cu documentele

însoțitoare, se înaintează Consiliului Național de Atestare a Titlurilor,

Diplomelor și Certificatelor Universitare, care, pe baza analizei acestora, se

pronunță, prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile.

De asemenea, în conformitate cu

prevederile art. 61 alin. (7) din același act normativ, în urma ordinului emis

de ministrul învățământului, numirea pe postul de conferențiar universitar, respectiv

de profesor universitar, se va face prin decizia rectorului, începând cu prima

zi a semestrului următor celui în care a avut loc validarea concursului

în senatul universitar.

Rezultă așadar, din reglementările

legale mai sus menționate, că analiza activității didactice exprimată în

lucrările științifice anexă la dosarul de concurs, prin raportare la sistemele

de evaluare în vigoare, cade în competența comisiilor specializate pe domeniul

în care candidatul, în speță reclamanta a susținut concursul. Aprecierea asupra

valorii științifice a lucrărilor prezentate de candidat ca dovezi pentru

îndeplinirea criteriilor de evaluare reprezintă, pe cale de consecință,

atributul exclusiv al comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național

de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, iar un

asemenea atribut, datorită naturii sale specifice, nu poate fi supus cenzurii

instanței de judecată.

Acest sistem de evaluare este strict

de competența comisiei de specialitate și instanța de judecată nu se poate

institui acestei comisii, făcând propriile aprecieri asupra dosarului de

concurs, care pentru a fi admis trebuie să îndeplinească condiții minime de

promovare, unele cu trimitere la activitatea științifică desfășurată de

candidat. Astfel că sub acest aspect nu prezintă relevanță faptul că prima

instanță a analizat cauza sub aspectul îndeplinirii criteriului 2 de evaluare,

apreciind în mod corect că nu se mai impune în context și verificarea

criteriului 3 privind contribuția științifică, aceste criterii de evaluare

stabilite prin ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5099/2006

completat cu ordinul nr. 3548 respectiv nr. 356/2006, sunt minime și trebuie îndeplinite

cumulativ.

Or, dacă recurenta-reclamantă nu a

primit avizul favorabil din partea C.N.A.T.D.C.U., în baza propunerilor

comisiilor de specialitate, a referatelor comisiilor de analiză a

contestațiilor, deoarece comisiile de specialitate au constatat că nu sunt

îndeplinite criteriile științifice necesare pentru confirmarea titlului

didactic de conferențiar universitar, intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului nu putea să emită un Ordin prin care să confirme titlul didactic

de conferențiar universitar recurentei-reclamante.

Așadar, întrucât nu s-au constatat

încălcări ale legii în ceea ce privește procedura de urmat în vederea obținerii

titlului de conferențiar universitar de către reclamantă ordinul emis de

neconfirmare a titlului didactic solicitat este legal și urmează a fi menținut.

instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse

la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și al art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.(S.)I.C.E.

împotriva sentinței nr. 424 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29

septembrie 2010.