ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4580/2011

Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 179 din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul F.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și a anulat ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței 2.1. Reclamantul a atacat ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 prin care s-a dispus că nu se acordă titlurile didactice de profesor universitar și conferențiar universitar persoanelor nominalizate în Anexele nr. 1 – 21, care fac parte integrantă din ordin. Reclamantul a parcurs procedura plângerii prealabile, primind răspunsul din 27 iulie 2009, de la Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 al Ministrului Educației, Cercetării și Inovării este dat în considerarea dispozițiilor art. 156 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, art. 62 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, în temeiul H.G. nr. 51/ 2009, în baza art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, aprobat prin ordinul nr. 3904 din 10 mai 2006. Pe lângă aceste dispoziții legale invocate, în cuprinsul ordinului se face referire la faptul că acesta a fost emis în baza referatelor comisiilor de analiză a contestațiilor întrunite în perioada 20-6 mai 2009. Ceea ce se analizează în cadrul acestei acțiuni este legalitatea ordinului. Reține instanța de fond că, pentru a putea verifica legalitatea ordinului, trebuie să verifice dacă măsura luată este sau nu în concordanță cu dispozițiile legale invocate în cuprinsul ordinului, procedând la analiza fiecăruia dintre textele de lege menționate. La articolul 156 alin. (2) din Legea nr. 84/1995 se prevede că: „Dreptul la contestație al persoanelor fizice sau juridice din învățământ se exercita prin adresare către forul ierarhic superior celui a cărui decizie este contestata”. Art. 62 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 indicat în ordinul atacat, prevede că: „Contestațiile se adresează, după caz, senatului universitar sau Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, în termen de cel mult 10 zile, și se soluționează în termen de cel mult 60 de zile de la data expirării termenului de contestație”. În aceste dispoziții legale se face trimitere doar la posibilitatea contestării dispozițiilor din cadrul procedurii de acordare a titlurilor didactice de profesor universitar și conferențiar universitar. În ordinul atacat se menționează și H.G. nr. 51/2009, însă această trimitere este una cu caracter general ce vizează organizarea și funcționarea ministerului. Un alt articol invocat în cadrul ordinului atacat este art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național de atestare a titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare, însă și acesta reglementează doar posibilitatea contestării deciziilor Consiliului de Atestare. Se poate observa, arată prima instanță, că toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul ordinului vizează procedura de contestare. Singura trimitere la analiza în concret a stării de fapt este mențiunea că ordinul a fost emis în baza referatelor comisiilor de analiză a contestațiilor. În consecință, apreciază instanța de judecată, este necesară raportarea, în ceea ce privește fondul cauzei, la referatul comisiei de analiză ce a soluționat contestația reclamantului, referat care se află la dosarul Curții de Apel Tg.-Mureș. În cuprinsul referatului se face referire la patru criterii de evaluare, fără a se menționa care sunt acestea și fără a se face vreo trimitere la vreun act normativ care reglementează criteriile de evaluare necesare a fi avute în vedere. Formularul referatului de analiză menționează că rezoluția de confirmare sau neconfirmare a titlului didactic trebuie motivată, aceasta urmând a se referi explicit la criteriile de evaluare, în sensul de a arăta cerințele care nu sunt satisfăcute. Pentru a putea verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor, comisia de analiză era necesar să indice actul normativ care reglementează criteriile de evaluare, să menționeze criteriul de evaluare analizat și care sunt motivele pentru care apreciază îndeplinirea sau neîndeplinirea acestor criterii. Arată instanța de fond că simpla mențiune „C.1. îndeplinit” este nesatisfăcătoare deoarece nu permite efectuarea unei analize în sensul menționat anterior. De aici nu reiese de ce comisia de analiză a considerat primul criteriu (nu se cunoaște care este acest criteriu) îndeplinit. Aceleași argumente sunt valabile și pentru C.2. În ce privește C.3, comisia de analiză a reținut că acest criteriu (nu se arată care) este parțial îndeplinit. Este adevărat că se menționează că reclamantul are un număr redus de lucrări publicate în reviste ISI și că la nicio lucrare ISI nu este autor principal, însă nici aici nu putem efectua o analiză câtă vreme nu cunoaștem criteriul și cerințele acestuia. La C.4, se menționează că acest criteriu este de asemenea neîndeplinit, deoarece candidatul nu figurează în lista membrilor unei reviste editate în Finlanda. 2.

Reține instanța de fond că, așa cum reiese din cele de mai sus, nu este motivată în fapt și în drept decizia de neconfirmare a titlului didactic. Mențiunile efectuate în cuprinsul referatului de analiză sunt insuficiente pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în vederea acordării titlului didactic de profesor universitar. Nu se poate verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, câtă vreme nici nu se indică actul normativ ce le reglementează. În cuprinsul ordinului atacat nu se invocă niciun alt motiv de neacordare a titlului didactic de profesor universitar reclamantului, astfel că ordinul nu este motivat nici în fapt nici în drept. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, deși reclamantul a depus la dosar legislația pe care acesta a considerat-o aplicabilă în speță, instanța nu se poate raporta, în analiza cauzei, la această legislație ci numai la temeiul în fapt și în drept invocat în cuprinsul actului administrativ atacat. Obiectul acțiunii în contencios administrativ este anularea ordinului nr. 4371 din 17 iunie 2009 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Inovării. 2.

Referitor la precizarea acțiunii, în care se menționează că scopul introducerii acțiunii este recunoașterea rezultatului concursului, instanța de fond reține următoarele: Rezultatul concursului poate fi atât acordarea cât și neacordarea titlului didactic de profesor universitar. Scopul introducerii acțiunii este diferit de cererea formulată printr-o acțiune, iar reclamantul nu a solicitat expres acordarea titlului de profesor universitar. Chiar dacă s-ar considera că intenția reclamantului este aceea de a i se acorda titlul de profesor universitar, instanța nu poate să se substituie comisiilor de specialitate ce dispun acordarea sau neacordarea titlurilor didactice ci doar să constate că actul atacat, în speță ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Inovării este nelegal. Tot comisiile de specialitate sunt cele care pot efectua analiza dosarelor depuse în vederea acordării titlurilor didactice, însă această analiză trebuie efectuată în condițiile legii. Consecința anulării actului administrativ atacat nu este acordarea titlului didactic de profesor universitar ci reluarea analizei contestației reclamantului în condițiile legii. 2.

În ceea ce privește daunele solicitate de reclamant, cu titlu de diferență venituri salariale, prima instanță reține că acestea nu pot fi acordate câtă vreme instanța de judecată nu dispune acordarea titlului didactic de profesor universitar. 2.

În ceea ce privește daunele solicitate cu titlu de prejudiciu moral, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a probat acest petit, motivarea fiind una cu caracter general. 3. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 179 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 C. proc. civ. 3.1. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că se substituie comisiei de specialitate formată din profesori universitari și cercetători științifici, intervenind în sistemul de evaluare al acesteia. Sistemul de evaluare este strict de competența comisiei de cercetători științifici și instanța de judecată nu se poate substitui acestei comisii. Faptul că dosarul de concurs al intimatului-reclamant a fost validat de către Senatul Universității nu obligă C.N.A.T.D.C.U. să acorde aviz favorabil. Nu s-a confirmat titlul didactic deoarece comisia de specialitate a constatat că nu sunt îndeplinite anumite criterii. 3.2. Instanța de fond a emis o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii. Singurele considerente pe care le invocă instanța de fond în luarea hotărârii sunt cele de natură științifică, în sensul că a constatat faptul că reclamantul îndeplinește criteriile științifice prevăzute de ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5099/2005 pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar completat cu ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3548/2006. Instanța de fond a emis hotărârea pe baza unor considerente contradictorii, și anume: - constată că „pentru a putea verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor, comisia de analiză era necesar să indice actul normativ care reglementează criteriile de evaluare...”; - recunoaște că „instanța nu poate să se substituie comisiilor de specialitate ce dispun acordarea sau neacordarea titlurilor didactice...”. 3.3. Instanța a interpretat în mod greșit prevederile ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4371/ 2009, deoarece acest act administrativ a fost emis cu respectarea procedurii prevăzute de ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3904/2006 privind organizarea și funcționarea C.N.A.T.D.C.U. Ordinul a fost emis în temeiul art. 140 alin. (2) și (3) din Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la motivarea rezoluțiilor de neconfirmare, se arată că acestea sunt motivate strict în raport cu sistemele de evaluare în vigoare. Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4371/2009 este întemeiat atât în drept, instanța de fond a analizat în considerente actele normative invocate, cât și în fapt, în acest sens ordinul are o listă anexă care motivează rezoluția C.N.A.T.D.C.U. 4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 4.1. Instanța de fond nu a analizat dosarul din punct de vedere profesional, ci din punct de vedere legal, arătând că ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4371/2009 nu este motivat nici în fapt, nici în drept. Procesele-verbale întocmite de Comisia de Chimie, respectiv Comisia de analiză a contestației sunt sumare, conțin motivații eronate și incomplete. 4.2. Instanța de fond nu s-a putut raporta în analiza cauzei la condițiile prevăzute de lege, câtă vreme Comisia de analiză a contestației nu a indicat actul normativ ce reglementează condițiile prevăzute pentru acordarea titlului didactic de profesor universitar, nici criteriile avute în vedere la analiza dosarului. Dacă aceste criterii ar fi fost indicate, ar fi rezultat clar că există neconcordanțe grave cu privire la decizia Comisiei de contestații. 4.3. Instanța de fond a interpretat corect prevederile ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4371/ 2009. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Critica nu este fondată, deoarece instanța de fond nu a reanalizat criteriile din punct de vedere profesional, ci a analizat legalitatea actului administrativ atacat. Instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești în ipoteza în care ar fi făcut o reapreciere a criteriilor considerate neîntrunite și ar fi analizat, de exemplu, lucrările publicate de reclamant din punct de vedere științific. 1.2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Criticile sunt fondate, deoarece judecătorul fondului a ignorat prevederile legale în baza cărora s-a analizat cererea reclamantului și anume: ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5099/2005, ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3548/2006 și ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5897/2008. Neindicarea acestor prevederi legale în cuprinsul ordinului atacat nu afectează valabilitatea actului din acest punct de vedere, întrucât ordinul nr. 4371/2009 a fost emis în baza actelor premergătoare soluționării cererii reclamantului, inclusiv ținându-se seama de referatele comisiilor de analiză a contestațiilor. Însuși reclamantul, în cererea formulată în instanță (Dosar nr. 7979/320/2009 al Judecătoriei Târgu-Mureș) și în notele de ședință (Dosar nr. 7979/320/2009 al Curții de Apel Târgu-Mureș), face referire la criteriile cuprinse în ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5099/2005, ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3540/2006 și ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 356/2007. Ordinele sus menționate sunt publicate în M. Of. al României, iar judecătorul fondului avea obligația să le cunoască și să aplice prevederile acestora în dosarul pendinte. Criteriile, numerotate de la 1 la 4, sunt cele înscrise în ordinul nr. 5099/2005, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: - criteriul 1 – Activitatea didactică; - criteriul 2 – Activitatea de cercetare; - criteriul 3 – Contribuția științifică; - criteriul 4 – Prestigiul profesional. Rezultă așadar, că sunt recunoscute atât criteriile, cât și modul de evaluare al fiecărui criteriu. Astfel, criteriul 3 a fost considerat parțial îndeplinit: număr redus de lucrări publicate în revista ISI; la nicio lucrare ISI nu este autor principal. Criteriul 4 a fost considerat neîndeplinit, deoarece decurge din neîndeplinirea parțială a criteriului 3 și, în plus, s-a constatat că reclamantul nu figurează în lista membrilor editurii International Journal of Food, Agriculture and Environment, JFAE din Finlanda. Reanalizarea criteriului nr. 3 de către instanța de judecată excede competenței instanței de judecată, deoarece judecătorul nu poate aprecia asupra valorii contribuției reclamantului la dezvoltarea cunoașterii în domeniul său de activitate. Se va aprecia doar în sensul că analiza criteriului s-a făcut în mod cert în temeiul actelor normative deja arătate, sens în care s-a făcut o apreciere asupra valorii articolelor, studiilor, etc., publicate de reclamant și a standardului minim conținut în cuprinsul criteriului nr. 3. În ceea ce privește neîndeplinirea criteriului nr. 4, prestigiul profesional, s-a arătat în mod neechivoc că acesta decurge din neîndeplinirea parțială a criteriului 3, legată de lucrările din sistemul ISI. Cu privire la împrejurarea apartenenței reclamantului la calitatea de membru al revistei JFAE, se constată că recurentul a analizat calitatea de membru al editurii, în timp ce reclamantul a invocat calitatea de membru în comisia de experți a JFAE. Conform cerințelor de la criteriul nr. 4, pentru evaluarea prestigiului profesional candidatul depune printre altele și dovezi ale calității de membru în colective editoriale de prestigiu. Reclamantul nu a făcut o asemenea dovadă, astfel încât, împreună cu analizarea celorlalte componente ale criteriului nr. 4, în mod legal a fost considerat ca neîndeplinit. În concluzie, se va reține că recurentul a aplicat în mod corect prevederile legislației în domeniu, conform cărora: „La fiecare criteriul de evaluare, gradul de îndeplinire a cerințelor se exprimă prin rezoluția „Criteriul este îndeplinit”, dacă standardul minim împreună cu standardele suplimentare adăugate de comisia de specialitate a C.N.A.T.D.C.U. sunt satisfăcute sau Criteriul nu este îndeplinit, dacă una sau mai multe cerințe nu sunt satisfăcute. Rezoluția „Criteriul nu este îndeplinit” se argumentează prin menționarea clară a cerințelor care nu sunt satisfăcute. 2. În drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.