ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4580/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4580/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 179

din 16 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamantul F.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, și a anulat ordinul nr. 4371 din 17 iunie

2009 emis de conducătorul autorității pârâte.

de drept care au format convingerea instanței

2.1. Reclamantul a atacat

ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 prin care s-a dispus că nu se acordă titlurile

didactice de profesor universitar și conferențiar universitar persoanelor nominalizate

în Anexele nr. 1 – 21, care fac parte integrantă din ordin.

Reclamantul a parcurs

procedura plângerii prealabile, primind răspunsul din 27 iulie 2009, de la Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării.

Ordinul nr. 4371 din 17

iunie 2009 al Ministrului Educației, Cercetării și Inovării este dat în considerarea

dispozițiilor art. 156 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, art. 62 alin. (1) din Legea

nr. 128/1997, în temeiul H.G. nr. 51/ 2009, în baza art. 17 din Regulamentul de

organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a titlurilor, diplomelor

și certificatelor universitare, aprobat prin ordinul nr. 3904 din 10 mai 2006.

Pe lângă aceste dispoziții

legale invocate, în cuprinsul ordinului se face referire la faptul că acesta a fost

emis în baza referatelor comisiilor de analiză a contestațiilor întrunite în perioada

20-6 mai 2009.

Ceea ce se analizează

în cadrul acestei acțiuni este legalitatea ordinului.

Reține instanța de fond

că, pentru a putea verifica legalitatea ordinului, trebuie să verifice dacă măsura

luată este sau nu în concordanță cu dispozițiile legale invocate în cuprinsul ordinului,

procedând la analiza fiecăruia dintre textele de lege menționate.

La articolul 156

alin. (2) din Legea nr. 84/1995 se prevede că: „Dreptul la contestație al persoanelor

fizice sau juridice din învățământ se exercita prin adresare către forul ierarhic

superior celui a cărui decizie este contestata”.

Art. 62 alin. (1) din

Legea nr. 128/1997 indicat în ordinul atacat, prevede că: „Contestațiile se adresează,

după caz, senatului universitar sau Ministerului Educației, Cercetării și Inovării,

în termen de cel mult 10 zile, și se soluționează în termen de cel mult 60 de zile

de la data expirării termenului de contestație”.

În aceste dispoziții legale

se face trimitere doar la posibilitatea contestării dispozițiilor din cadrul procedurii

de acordare a titlurilor didactice de profesor universitar și conferențiar universitar.

În ordinul atacat se menționează

și H.G. nr. 51/2009, însă această trimitere este una cu caracter general ce vizează

organizarea și funcționarea ministerului.

Un alt articol invocat

în cadrul ordinului atacat este art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare

al Consiliului Național de atestare a titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare,

însă și acesta reglementează doar posibilitatea contestării deciziilor Consiliului

de Atestare.

Se poate observa, arată

prima instanță, că toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul ordinului vizează

procedura de contestare.

Singura trimitere la analiza

în concret a stării de fapt este mențiunea că ordinul a fost emis în baza referatelor

comisiilor de analiză a contestațiilor.

În consecință, apreciază

instanța de judecată, este necesară raportarea, în ceea ce privește fondul cauzei,

la referatul comisiei de analiză ce a soluționat contestația reclamantului, referat

care se află la dosarul Curții de Apel Tg.-Mureș.

În cuprinsul referatului

se face referire la patru criterii de evaluare, fără a se menționa care sunt acestea

și fără a se face vreo trimitere la vreun act normativ care reglementează criteriile

de evaluare necesare a fi avute în vedere.

Formularul referatului

de analiză menționează că rezoluția de confirmare sau neconfirmare a titlului didactic

trebuie motivată, aceasta urmând a se referi explicit la criteriile de evaluare,

în sensul de a arăta cerințele care nu sunt satisfăcute.

Pentru a putea verifica

îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor, comisia de analiză era necesar să indice

actul normativ care reglementează criteriile de evaluare, să menționeze criteriul

de evaluare analizat și care sunt motivele pentru care apreciază îndeplinirea sau

neîndeplinirea acestor criterii.

Arată instanța de fond

că simpla mențiune „C.1. îndeplinit” este nesatisfăcătoare deoarece nu permite efectuarea

unei analize în sensul menționat anterior. De aici nu reiese de ce comisia de analiză

a considerat primul criteriu (nu se cunoaște care este acest criteriu) îndeplinit.

Aceleași argumente sunt

valabile și pentru C.2.

În ce privește C.3, comisia

de analiză a reținut că acest criteriu (nu se arată care) este parțial îndeplinit.

Este adevărat că se menționează

că reclamantul are un număr redus de lucrări publicate în reviste ISI și că la nicio

lucrare ISI nu este autor principal, însă nici aici nu putem efectua o analiză câtă

vreme nu cunoaștem criteriul și cerințele acestuia.

La C.4, se menționează

că acest criteriu este de asemenea neîndeplinit, deoarece candidatul nu figurează

în lista membrilor unei reviste editate în Finlanda.

2.3. Reține instanța de

fond că, așa cum reiese din cele de mai sus, nu este motivată în fapt și în drept

decizia de neconfirmare a titlului didactic.

Mențiunile efectuate în

cuprinsul referatului de analiză sunt insuficiente pentru verificarea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de lege în vederea acordării titlului didactic de profesor

universitar.

Nu se poate verifica îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege, câtă vreme nici nu se indică actul normativ ce le

reglementează.

În cuprinsul ordinului

atacat nu se invocă niciun alt motiv de neacordare a titlului didactic de profesor

universitar reclamantului, astfel că ordinul nu este motivat nici în fapt nici în

drept.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, deși reclamantul a depus la dosar legislația

pe care acesta a considerat-o aplicabilă în speță, instanța nu se poate raporta,

în analiza cauzei, la această legislație ci numai la temeiul în fapt și în drept

invocat în cuprinsul actului administrativ atacat.

Obiectul acțiunii în contencios

administrativ este anularea ordinului nr. 4371 din 17 iunie 2009 emis de Ministrul

Educației, Cercetării și Inovării.

2.4. Referitor la precizarea

acțiunii, în care se menționează că scopul introducerii acțiunii este recunoașterea

rezultatului concursului, instanța de fond reține următoarele:

Rezultatul concursului

poate fi atât acordarea cât și neacordarea titlului didactic de profesor universitar.

Scopul introducerii acțiunii este diferit de cererea formulată printr-o acțiune,

iar reclamantul nu a solicitat expres acordarea titlului de profesor universitar.

Chiar dacă s-ar considera

că intenția reclamantului este aceea de a i se acorda titlul de profesor universitar,

instanța nu poate să se substituie comisiilor de specialitate ce dispun acordarea

sau neacordarea titlurilor didactice ci doar să constate că actul atacat, în speță

ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Inovării

este nelegal.

Tot comisiile de specialitate

sunt cele care pot efectua analiza dosarelor depuse în vederea acordării titlurilor

didactice, însă această analiză trebuie efectuată în condițiile legii.

Consecința anulării actului

administrativ atacat nu este acordarea titlului didactic de profesor universitar

ci reluarea analizei contestației reclamantului în condițiile legii.

2.5. În ceea ce privește

daunele solicitate de reclamant, cu titlu de diferență venituri salariale, prima

instanță reține că acestea nu pot fi acordate câtă vreme instanța de judecată nu

dispune acordarea titlului didactic de profesor universitar.

2.6. În ceea ce privește

daunele solicitate cu titlu de prejudiciu moral, instanța de fond a reținut că reclamantul

nu a probat acest petit, motivarea fiind una cu caracter general.

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 179 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 C. proc. civ.

3.1. Instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că se substituie comisiei de specialitate

formată din profesori universitari și cercetători științifici, intervenind în sistemul

de evaluare al acesteia.

Sistemul de evaluare este

strict de competența comisiei de cercetători științifici și instanța de judecată

nu se poate substitui acestei comisii. Faptul că dosarul de concurs al intimatului-reclamant

a fost validat de către Senatul Universității nu obligă C.N.A.T.D.C.U. să acorde

aviz favorabil.

Nu s-a confirmat titlul

didactic deoarece comisia de specialitate a constatat că nu sunt îndeplinite anumite

criterii.

3.2. Instanța de fond

a emis o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive

contradictorii.

Singurele considerente

pe care le invocă instanța de fond în luarea hotărârii sunt cele de natură științifică,

în sensul că a constatat faptul că reclamantul îndeplinește criteriile științifice

prevăzute de ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului nr. 5099/2005 pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea

titlului de profesor universitar completat cu ordinul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3548/2006.

Instanța de fond a emis

hotărârea pe baza unor considerente contradictorii, și anume:

- constată că „pentru

a putea verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor, comisia de analiză

era necesar să indice actul normativ care reglementează criteriile de evaluare...”;

- recunoaște că „instanța

nu poate să se substituie comisiilor de specialitate ce dispun acordarea sau neacordarea

titlurilor didactice...”.

3.3. Instanța a interpretat

în mod greșit prevederile ordinul Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului nr. 4371/ 2009, deoarece acest act administrativ a fost

emis cu respectarea procedurii prevăzute de ordinul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3904/2006 privind organizarea și funcționarea

C.N.A.T.D.C.U.

Ordinul a fost emis în

temeiul art. 140 alin. (2) și (3) din Legea nr. 84/1995 republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Cu privire la motivarea

rezoluțiilor de neconfirmare, se arată că acestea sunt motivate strict în raport

cu sistemele de evaluare în vigoare.

Ordinul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4371/2009 este întemeiat atât în drept,

instanța de fond a analizat în considerente actele normative invocate, cât și în

fapt, în acest sens ordinul are o listă anexă care motivează rezoluția C.N.A.T.D.C.U.

de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Intimatul solicită respingerea

recursului ca nefondat.

4.1. Instanța de fond

nu a analizat dosarul din punct de vedere profesional, ci din punct de vedere legal,

arătând că ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

nr. 4371/2009 nu este motivat nici în fapt, nici în drept.

Procesele-verbale întocmite

de Comisia de Chimie, respectiv Comisia de analiză a contestației sunt sumare, conțin

motivații eronate și incomplete.

4.2. Instanța de fond

nu s-a putut raporta în analiza cauzei la condițiile prevăzute de lege, câtă vreme

Comisia de analiză a contestației nu a indicat actul normativ ce reglementează condițiile

prevăzute pentru acordarea titlului didactic de profesor universitar, nici criteriile

avute în vedere la analiza dosarului. Dacă aceste criterii ar fi fost indicate,

ar fi rezultat clar că există neconcordanțe grave cu privire la decizia Comisiei

de contestații.

4.3. Instanța de fond

a interpretat corect prevederile ordinul Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului nr. 4371/ 2009.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată.

Recursul este fondat pentru

motivele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Cu privire la motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Critica nu este fondată,

deoarece instanța de fond nu a reanalizat criteriile din punct de vedere profesional,

ci a analizat legalitatea actului administrativ atacat.

Instanța de fond ar fi

depășit atribuțiile puterii judecătorești în ipoteza în care ar fi făcut o reapreciere

a criteriilor considerate neîntrunite și ar fi analizat, de exemplu, lucrările publicate

de reclamant din punct de vedere științific.

1.2. Cu privire la motivele

de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Criticile sunt fondate,

deoarece judecătorul fondului a ignorat prevederile legale în baza cărora s-a analizat

cererea reclamantului și anume: ordinul Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului nr. 5099/2005, ordinul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3548/2006 și ordinul Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5897/2008.

Neindicarea acestor prevederi

legale în cuprinsul ordinului atacat nu afectează valabilitatea actului din acest

punct de vedere, întrucât ordinul nr. 4371/2009 a fost emis în baza actelor premergătoare

soluționării cererii reclamantului, inclusiv ținându-se seama de referatele comisiilor

de analiză a contestațiilor.

Însuși reclamantul, în

cererea formulată în instanță (Dosar nr. 7979/320/2009 al Judecătoriei Târgu-Mureș)

și în notele de ședință (Dosar nr. 7979/320/2009 al Curții de Apel Târgu-Mureș),

face referire la criteriile cuprinse în ordinul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5099/2005, ordinul Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3540/2006 și ordinul

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 356/2007.

Ordinele sus menționate

sunt publicate în M. Of. al României, iar judecătorul fondului avea obligația să

le cunoască și să aplice prevederile acestora în dosarul pendinte.

Criteriile, numerotate

de la 1 la 4, sunt cele înscrise în ordinul nr. 5099/2005, cu modificările și completările

ulterioare, respectiv:

- criteriul 1 – Activitatea

didactică;

- criteriul 2 – Activitatea

de cercetare;

- criteriul 3 – Contribuția

științifică;

- criteriul 4 – Prestigiul

profesional.

Rezultă așadar, că sunt

recunoscute atât criteriile, cât și modul de evaluare al fiecărui criteriu.

Astfel, criteriul 3 a

fost considerat parțial îndeplinit: număr redus de lucrări publicate în revista

ISI; la nicio lucrare ISI nu este autor principal.

Criteriul 4 a fost considerat

neîndeplinit, deoarece decurge din neîndeplinirea parțială a criteriului 3 și, în

plus, s-a constatat că reclamantul nu figurează în lista membrilor editurii International

Journal of Food, Agriculture and Environment, JFAE din Finlanda.

Reanalizarea criteriului

nr. 3 de către instanța de judecată excede competenței instanței de judecată, deoarece

judecătorul nu poate aprecia asupra valorii contribuției reclamantului la dezvoltarea

cunoașterii în domeniul său de activitate.

Se va aprecia doar în

sensul că analiza criteriului s-a făcut în mod cert în temeiul actelor normative

deja arătate, sens în care s-a făcut o apreciere asupra valorii articolelor, studiilor,

etc., publicate de reclamant și a standardului minim conținut în cuprinsul criteriului

nr. 3.

În ceea ce privește neîndeplinirea

criteriului nr. 4, prestigiul profesional, s-a arătat în mod neechivoc că acesta

decurge din neîndeplinirea parțială a criteriului 3, legată de lucrările din sistemul

ISI.

Cu privire la împrejurarea

apartenenței reclamantului la calitatea de membru al revistei JFAE, se constată

că recurentul a analizat calitatea de membru al editurii, în timp ce reclamantul

a invocat calitatea de membru în comisia de experți a JFAE.

Conform cerințelor de

la criteriul nr. 4, pentru evaluarea prestigiului profesional candidatul depune

printre altele și dovezi ale calității de membru în colective editoriale de prestigiu.

Reclamantul nu a făcut

o asemenea dovadă, astfel încât, împreună cu analizarea celorlalte componente ale

criteriului nr. 4, în mod legal a fost considerat ca neîndeplinit.

În concluzie, se va reține

că recurentul a aplicat în mod corect prevederile legislației în domeniu, conform

cărora: „La fiecare criteriul de evaluare, gradul de îndeplinire a cerințelor se

exprimă prin rezoluția „Criteriul este îndeplinit”, dacă standardul minim împreună

cu standardele suplimentare adăugate de comisia de specialitate a C.N.A.T.D.C.U.

sunt satisfăcute sau Criteriul nu este îndeplinit, dacă una sau mai multe cerințe

nu sunt satisfăcute. Rezoluția „Criteriul nu este îndeplinit” se argumentează prin

menționarea clară a cerințelor care nu sunt satisfăcute.

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va

fi admis, dispunându-se casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva

sentinței nr. 179 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe fond, respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie

2011.