ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 847 din 17 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea instanței și, pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a constatat nelegalitatea ordinului prin care a fost respinsă cererea reclamantului de recunoaștere/echivalare a titlului științific de doctor în drept, pentru încălcarea prevederilor acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, fără a avea în vedere că acordul a fost încheiat pentru o perioadă de cinci ani și nu mai era în vigoare după data aderării României la Uniunea Europeană și nu au fost finalizate celelalte etape din procedura prevăzută de Legea nr. 590/2003.

În esență, Înalta Curte a reținut că titlurile științifice de doctor obținute în Republica Moldova nu pot fi recunoscute în mod automat și necondiționat, ci numai după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/11995 și ale Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 3904/2006 și că propunerea comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a fost de respingere a cererii de echivalare formulate de reclamant. Astfel, instanța de control judiciar a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, pentru anularea ordinului dedus judecății și pentru obligarea autorităților pârâte să emită actul administrativ de recunoaștere a titlului științific acordat prin diploma de doctor în drept eliberată de Consiliul Național de Acreditare și Atestare din Republica Moldova.

Împotriva deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire, în termen legal, reclamantul I.I., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac, desființarea deciziei atacate și, urmare rejudecării, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal.

S-a învederat, prin motivele cererii de revizuire, că cele consemnate în înscrisul intitulat „Nota nr. H 2-3/30/14 01.2007" emis de Ministerul Afacerilor Externe, înscris pe baza căruia instanța de recurs a statuat că Acordul dintre cele două state (România și Republica Moldova) ratificat de partea română prin Legea nr. 39/1999 nu mai este în vigoare, nu corespund realității, deoarece conform adresei nr. H 2-3/705 din 20 aprilie 2010 emisă de Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Generală Afaceri Juridice și Direcția de Drept Comunitar acordul susmenționat este în vigoare în relația dintre cele două state, niciuna dintre cele două părți nerecurgând la procedura din art. 14 în vederea denunțării sale, iar în vederea aducerii acordului semnat în anul 1998 în conformitate cu standardele aplicate actualmente de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene în materia recunoașterii actelor de studii, partea română a informat partenerii asupra necesității modificării acordului menționat astfel încât acesta se află în proces de negociere.

În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin întâmpinare intimatul Ministerul Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. în cazul căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii, cum dispune expres art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „înscrisuri noi" sunt acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitatea de a le prezenta. Pe de altă parte, admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Prin urmare, orice alte înscrisuri apărute după pronunțarea hotărârii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire.

În cauză, înscrisul invocat de revizuent, anume adresa nr. H2-3/705/2010 emisă de Direcția Generală Afaceri Juridice Direcția Drept Comunitar din cadrul Ministerului Afacerilor Externe nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât el nu exista la data pronunțării hotărârii de către prima instanță și nici la darea deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, a fost casată sentința civilă nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a fost respinsă acțiunea reclamantului I.I.

ca neîntemeiată. Înscrisul în discuție a fost emis de Ministerul Afacerilor Externe la 20 aprilie 2010, după pronunțarea hotărârii instanței de recurs, și reprezintă un răspuns transmis urmare petiției reclamantului I.I., formulată la data de 15 aprilie 2010. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuientul I.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de I.I. împotriva deciziei nr.847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.