ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3368/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia

nr. 847 din 17 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat

hotărârea instanței și, pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că instanța

de fond a constatat nelegalitatea ordinului prin care a fost respinsă cererea

reclamantului de recunoaștere/echivalare a titlului științific de doctor în

drept, pentru încălcarea prevederilor acordului dintre Guvernul României și

Guvernul Republicii Moldova, fără a avea în vedere că acordul a fost încheiat

pentru o perioadă de cinci ani și nu mai era în vigoare după data aderării

României la Uniunea Europeană și nu au fost finalizate celelalte etape din

procedura prevăzută de Legea nr. 590/2003.

În esență, Înalta

Curte a reținut că titlurile științifice de doctor obținute în Republica

Moldova nu pot fi recunoscute în mod automat și necondiționat, ci numai după

parcurgerea procedurii prevăzute de art. 140 alin. (3) din Legea nr. 84/11995

și ale Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 3904/2006 și că

propunerea comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare

a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare a fost de respingere a

cererii de echivalare formulate de reclamant.

Astfel,

instanța de control judiciar a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, pentru

anularea ordinului dedus judecății și pentru obligarea autorităților pârâte să

emită actul administrativ de recunoaștere a titlului științific acordat prin

diploma de doctor în drept eliberată de Consiliul Național de Acreditare și

Atestare din Republica Moldova.

Împotriva

deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de

revizuire, în termen legal, reclamantul I.I., prin care s-a solicitat admiterea

acestei căi extraordinare de atac, desființarea deciziei atacate și, urmare

rejudecării, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 2849 din 2

iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII- a de contencios

administrativ și fiscal.

S-a

învederat, prin motivele cererii de revizuire, că cele consemnate în înscrisul

intitulat „Nota nr. H 2-3/30/14 01.2007" emis de Ministerul Afacerilor

Externe, înscris pe baza căruia instanța de recurs a statuat că Acordul dintre

cele două state (România și Republica Moldova) ratificat de partea română prin

Legea nr. 39/1999 nu mai este în vigoare, nu corespund realității, deoarece

conform adresei nr. H 2-3/705 din 20 aprilie 2010 emisă de Ministerul

Afacerilor Externe - Direcția Generală Afaceri Juridice și Direcția de Drept

Comunitar acordul susmenționat este în vigoare în relația dintre cele două

state, niciuna dintre cele două părți nerecurgând la procedura din art. 14 în

vederea denunțării sale, iar în vederea aducerii acordului semnat în anul 1998

în conformitate cu standardele aplicate actualmente de România în calitate de

stat membru al Uniunii Europene în materia recunoașterii actelor de studii,

partea română a informat partenerii asupra necesității modificării acordului

menționat astfel încât acesta se află în proces de negociere.

În drept au

fost invocate prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin

întâmpinare intimatul Ministerul Cercetării, Tineretului și Sportului a

solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele,

dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților. în cazul căii extraordinare de atac de retractare a

revizuirii, cum dispune expres art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile

sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază.

În sensul art.

322 pct. 5 C. proc. civ., „înscrisuri noi" sunt acele înscrisuri care

existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi

reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte

fiind în imposibilitatea de a le prezenta. Pe de altă parte, admisibilitatea

cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății

a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită

unor împrejurări mai presus de voința părții. Prin urmare, orice alte

înscrisuri apărute după pronunțarea hotărârii, indiferent care ar fi natura

acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire.

În

cauză, înscrisul invocat de revizuent, anume adresa nr. H2-3/705/2010 emisă de

Direcția Generală Afaceri Juridice Direcția Drept Comunitar din cadrul

Ministerului Afacerilor Externe nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322

pct. 5 C. proc. civ., întrucât el nu exista la data pronunțării hotărârii de

către prima instanță și nici la darea deciziei nr. 847 din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

a fost admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării,

a fost casată sentința civilă nr. 2849 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a fost

respinsă acțiunea reclamantului I.I. ca neîntemeiată. Înscrisul în discuție a

fost emis de Ministerul Afacerilor Externe la 20 aprilie 2010, după pronunțarea

hotărârii instanței de recurs, și reprezintă un răspuns transmis urmare

petiției reclamantului I.I., formulată la data de 15 aprilie 2010.

În aceste

condiții, având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va

dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 847

din 17 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuientul I.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de I.I. împotriva deciziei nr.847 din 17

februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie

2010.