ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1095/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul Educației și Cercetării, Centrul Național pentru Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și Centrul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, solicitând instanței următoarele:

- anularea Deciziei din data de 28.09.2017 emisă în dosarul înregistrat sub nr. x din data de 15.06.2017, precum și a Deciziei din data de 02.03.2018 emisă în dosarul nr. x/03.11.2017, ale Comisiei de Matematică din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare prin care s-a dispus neechivalarea Diplomei de Doctor în Științe Seria x nr. x emise de către Universitatea de Stat din Moldova;

- obligarea Ministerului Educației Naționale si Cercetării Științifice să emită Ordinul privind echivalarea Diplomei de Doctor în Științe Matematice seria x nr. x eliberata de către Universitatea de Stat din Moldova în data de 11.04.2017;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4362 din 29 octombrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de Ministerul Educației Naționale, respectiv excepția lipsei capacității procesuale pasive a C.N.R.E.D. și a CNATDCU, precum și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a CNATDCU.

A respins cererea de contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Centrul Național pentru Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și Centrul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență – că în mod nelegal a reținut instanța de fond că, potrivit art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova, semnat la Chișinău la 29 iunie 1998, ratificat prin legea nr. 291/2010, diplomele de doctor obținute în Republica Moldova se recunosc în România numai după îndeplinirea procedurii naționale de atestare aplicabile cetățenilor români, interpretând greșit dispozițiile legale sus-menționate, în sensul că permit recunoașterea diplomei de doctor obținută în Republica Moldova, numai după îndeplinirea procedurii de atestare aplicabilă propriilor cetățeni de statul român, pe teritoriul căruia s-a solicitat recunoașterea, în acord cu prev. art. 168-169 din Legea nr. 1/2011.

Recurenta reclamantă a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că motivele exhibate au vizat atât nelegalitatea, cât și netemeinicia deciziilor emise de către Comisia de Matematică din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Cetificatelor Universitare.

În opinia recurentei, evaluatorii nu au analizat criteriile prevăzute de art. 23 din Anexa 1 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016, ci au motivat atât decizia de neechivalare emisă în urma cererii formulate de reclamantă, cât și decizia emisă în soluționarea contestației în baza unor motivări neîntemeiate și care nu pot fi raportate la norme legale.

Recurenta a precizat că rezultatele obținute în decursul celor patru ani de cercetare au fost publicate în 14 lucrări științifice, dintre care 9 lucrări prezentate la conferințe naționale și internaționale, 5 articole în reviste recenzate dintre care 3 lucrări fără coautori și 2 lucrări indexate ISI.

Rezultatele științifice obținute au fost aprobate în cadrul proiectului Academiei de Științe a Moldovei "Modele de așteptare semi-Markov", Programul Tineri Cercetători 13. S19.1S.05A,

De asemenea, în urma cercetărilor realizate, recurenta reclamantă a obținut un act de implementare de la B..

Față de cele expuse, recurenta reclamantă a apreciat că membrii Comisiei de evaluare au emis decizii nefundamentate.

Invocând Acordul încheiat de către Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor certificatelor și titlurilor științifice acordate de către instituțiile științifice acreditare în România și Republica Moldova, publicat în Monitorul Oficial nr. 111 din data de 18.03.1999, acordul ratificat fără rezerve de către Parlamentul României prin Legea nr. 39/1999, recurenta a considerat că respectarea acestui tratat este în măsură să garanteze principiul supremației Constituției României, ori Constituția prevede la art. 11 alin. (2) faptul că tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Prin urmare, cât timp niciuna dintre țări nu a notificat celeilalte intenția sa de a denunța Acordul, acesta își produce efecte și în prezent, în virtutea art. 14 din Acord ale cărui dispoziții prevăd expres că efectele acordului se vor prelungi automat, după trecerea perioadei de 5 ani pentru care s-a încheiat, pe perioade de câte un an.

Recurenta a mai arătat că nu există diferențe substanțiale între cerințele din țara în care a fost obținută diploma și țara în care se solicită echivalarea acesteia, iar dovada acestui fapt este eliberarea unui număr semnificativ de atestate prin care diplomele de doctor obținute în Republica Moldova au fost echivalente în România.

În opinia recurentei, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor, înființat tocmai pentru executarea obligațiilor asumate prin ratificarea Convenției de la Lisabona, nu poate cenzura o diplomă obținută într-un alt stat semnatar al Convenției de la Lisabona.

În final, recurenta a subliniat că teza de doctorat în discuție a fost analizată de comisiile de specialitate din Republica Moldova sub toate aspectele, inclusiv cele care au constituit motivarea deciziilor de neechivalare emise de către Comisia de Matematică din cadrul Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune îndreptată împotriva refuzului Ministerului Educației Naționale - Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor de a-i echivala diploma de doctor în drept obținută la Universitatea de Stat din Moldova, refuz materializat prin Decizia din data de 28.09.2017 emisă în dosarul înregistrat sub nr. x din data de 15.06.2017 și Decizia din data de 02.03.2018 emisă în dosarul nr. x/03.11.2017 ale Comisiei de Matematică din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, solicitând obligarea la emiterea ordinului de recunoaștere a titlului științific de doctor.

Curtea de apel a respins acțiunea ca nefondată, reținând că, raportat la art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova, refuzul de confirmare a titlului științific de doctor în drept obținut de reclamantă în Republica Moldova este unul justificat, fiind formulat ca urmare a neîndeplinirii criteriilor și standardelor prevăzute de legislația în vigoare pe teritoriul României.

Instanța de recurs reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere semnifică "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", iar excesul de putere potrivit lit. n) a aceluiași articol "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Raportat prevederile anterior citate, cercetând modul în care ministerul intimat a rezolvat cererea recurentei de echivalare a titlului științific de doctor în drept obținut în Republica Moldova, Înalta Curte nu decelează "excesul de putere" pe care îl reclamă legea contenciosului administrativ.

Astfel, conform art. 7 din Protocolul de amendare a Acordului dintre Guvernul României și Republica Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice, acordate de instituții de învățământ acreditate în România și Republica Moldova, semnat la Chișinău, la 20 iunie 1998, ratificat prin Legea nr. 291/2010: "Diplomele de doctor în ramurile de știință acordate în Republica Moldova și diplomele de doctor în ramurile de știință acordate în România se recunosc reciproc pe teritoriul statului celeilalte părți pe baza îndeplinirii procedurilor naționale de atestare a titlurilor de doctor, aplicabile propriilor cetățeni, conform legislației în vigoare pe teritoriul statului fiecărei părți."

Contrar susținerilor recurentei, judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, în condițiile în care, procedura de atestare la nivel național a titlului științific de doctor se realizează în conformitate cu prevederile art. 168-169 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru echivalarea titlului științific de doctor este necesară parcurgerea unei proceduri stabilite de Centrul Național de Recunoaștere și Evaluare a Diplomelor, în cadrul căreia, potrivit OMECTS nr. 3894/2012, în vigoare la data formulării cererii de echivalare, Comisiei de specialitate îi revine competența exclusivă de a analiza conținutul dosarelor și de a formula propuneri motivate pe care le înaintează Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, instanța de contencios poate analiza doar legalitatea unui act administrativ, nu și oportunitatea celor dispuse, cum este cazul de față, în care comisiile stabilesc dacă lucrarea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 168-169 din Legea nr. 1/2011.

După cum reiese din actele normative invocate, analizarea dosarului de doctorat și teza de doctorat sunt supuse, prin lege, controlului CNATDCU, care își exercită atribuțiile în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare propriu, aprobat prin ordin de ministru.

Art. 7 din Protocol prevede recunoașterea reciprocă a diplomelor și a titlurilor științifice de doctor obținute în unul dintre cele două state, însă nu este vorba de o recunoaștere automată și necondiționată a acestor titluri, cum în mod eronat susține recurenta, ci de o verificare a lucrărilor pentru care s-a acordat titlul științific, potrivit procedurii interne de evaluare și atestare realizată de Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Centrele Naționale de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor.

Prin urmare, în condițiile în care echivalarea titlului de doctor este rezultatul unei analize ce se desfășoară în condițiile mai sus descrise, art. 7 din Protocol nu conferă recurentei dreptul de a i se recunoaște automat titlul de doctor, cererea putând fi respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor legale de a obține titlul științific în discuție, potrivit legislației incidente.

Teza de doctorat a recurentei a fost analizată în ședința comisiei de specialitate și a comisiei de contestații din cadrul CNATDCU, ambele comisii formulând propuneri de neechivalare a titlului științific de doctor obținut în Republica Moldova, pentru neîndeplinirea criteriilor și standardelor luate în considerare la atestarea titlului de doctor (Contribuțiile matematice din teză sunt inconsistente. Multe rezultate reiau teoreme cunoscute din literatura. Formularea algoritmilor și aplicarea lor în activitatea portuară nu reprezintă contribuții de substanță din punct de vedere matematic.), aspecte de strictă apreciere de specialitate, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că refuzul conferirii acestui titlu este unul justificat.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4362 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.