ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2036 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunile conexe formulate de reclamanta SC K. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să soluționeze contestațiile reclamantei împotriva măsurilor de repunere în plată pentru 28.561.496.610 lei și a compensărilor, comunicate cu adresele nr. 2027353 din 4 iunie 2003 și nr. 2043059 din 22 august 2003. Prin aceeași sentință a fost anulată decizia de dezînvestire a Ministerului Finanțelor Publice și respinse excepțiile de prematuritate și inadmisibilitate a acțiunii.

Hotărârea Curții de Apel București a devenit irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 - decizia civilă nr. 1014 din 18 februarie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Împotriva acestei ultime hotărâri, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. Contestatorul a susținut că „dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”, motivată prin aceea că nota de compensare ce a făcut obiectul contestației la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, este în fapt o procedură de stingere a unor obligații și ca atare, greșit a fost apreciată ca făcând parte din categoria actelor susceptibile de a fi contestate în condițiile O.G.

nr. 13/2001. În sensul dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., noțiunea de eroare materială se referă la aspectele formale ale judecății și nu poate fi interpretată extensiv în sensul reexaminării fondului și valorificării unor aspecte de interpretare legală, așa cum, de altfel, susține contestatorul, prin motivele invocate. Astfel fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă, nefiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor cerute de textul legal pe care s-a întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1014 din 18 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.