ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC K. SA, în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a

municipiului București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4, a

solicitat ca în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului

administrativ, să se dispună suspendarea executării actului administrativ

intitulat „notă de compensare nr. 2027353 din 4 iunie 2003”, emisă de ultima

pârâtă, mai exact a măsurii de punere în plată a sumei de 24.420.902.550 lei,

majorări de întârziere și 4.140.594.060 lei, penalități.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 1356 din 16 septembrie 2003, a

respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâți. A admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că actul a cărui executare se solicită a fi suspendat, nu

este un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea 29/1990 și, totodată,

adresa în discuție nu este susceptibilă de a fi soluționată în conformitate cu

procedura administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea

nr. 506/2001.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța a depășit

limitele învestirii și a respins cererea, prin admiterea excepției de

inadmisibilitate, deși se afla în procedura reglementată de art. 9 din Legea

nr. 29/1990, și nu în acțiunea principală.

Instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, că actul atacat nu este un act

administrativ.

La 16 aprilie 2004,

reclamanta-recurentă a invocat un motiv de ordine publică și a solicitat

admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare la

aceeași instanță, pentru neparticiparea procurorului la soluționarea cauzei.

Recursul este fondat.

Obiectul acțiunii îl

constituie suspendarea executării „notei nr. 2027353 din 4 iunie 2003” a

Administrației Financiare a sectorului 4, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Acțiunea de față, deși

distinctă, are caracter accesoriu acțiunii de fond ce privește nelegalitatea

notei de compensare.

În aceste condiții prin

admiterea excepției de inadmisibilitate, instanța și-a depășit limitele învestirii,

(art. 9 din Legea nr. 29/1990) și s-a pronunțat pe fondul cauzei (care face

obiectul unei alte acțiuni).

Potrivit art. 12 alin. (1)

din O.U.G. nr. 13/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2001,

participarea procurorului este obligatorie.

Cum cauza a fost soluționată

în lipsa acestuia, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu

trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC K. SA București împotriva sentinței nr. 1356 din 16 septembrie 2003 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2005.