ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC K. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4, a solicitat ca în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, să se dispună suspendarea executării actului administrativ intitulat „notă de compensare nr. 2027353 din 4 iunie 2003”, emisă de ultima pârâtă, mai exact a măsurii de punere în plată a sumei de 24.420.902.550 lei, majorări de întârziere și 4.140.594.060 lei, penalități. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1356 din 16 septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul a cărui executare se solicită a fi suspendat, nu este un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea 29/1990 și, totodată, adresa în discuție nu este susceptibilă de a fi soluționată în conformitate cu procedura administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța a depășit limitele învestirii și a respins cererea, prin admiterea excepției de inadmisibilitate, deși se afla în procedura reglementată de art. 9 din Legea nr. 29/1990, și nu în acțiunea principală. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că actul atacat nu este un act administrativ.

La 16 aprilie 2004, reclamanta-recurentă a invocat un motiv de ordine publică și a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru neparticiparea procurorului la soluționarea cauzei. Recursul este fondat. Obiectul acțiunii îl constituie suspendarea executării „notei nr. 2027353 din 4 iunie 2003” a Administrației Financiare a sectorului 4, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990. Acțiunea de față, deși distinctă, are caracter accesoriu acțiunii de fond ce privește nelegalitatea notei de compensare. În aceste condiții prin admiterea excepției de inadmisibilitate, instanța și-a depășit limitele învestirii, (art. 9 din Legea nr. 29/1990) și s-a pronunțat pe fondul cauzei (care face obiectul unei alte acțiuni).

Potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2001, participarea procurorului este obligatorie. Cum cauza a fost soluționată în lipsa acestuia, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC K. SA București împotriva sentinței nr. 1356 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2005.