ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 33/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2004, reclamanta SC K.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să soluționeze contestația și să comunice decizia, potrivit art. 173 lit. b), coroborat cu art. 180 din O.G. nr. 92/2003 sau soluționarea contestației de către instanță, urmând a se constata nelegalitatea notei de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003, a măsurilor de repunere în plată, fără titlu de creanță a sumelor de 24.420.902.550 lei majorări și de 4.140.594.060 lei penalități, precum și a măsurii de compensare a sumei de 3.342.739.464 lei și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor nedatorate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 5 ianuarie 2004 a primit adresa nr. 2070579 din 12 decembrie 2003, prin care s-a comunicat măsura repunerii în plată a sumei totale de 28.561.496.610 lei și a compensării din această sumă, a sumei de 13.801.903.770 lei, cu T.V.A. de rambursat, măsuri luată prin Nota de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003. A mai arătat reclamanta că, la 3 februarie 2004, a formulat contestație împotriva măsurii repunerii în plată și a compensării, însă contestația nu a fost soluționară până la data reînregistrării acțiunii. Pârâta Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București a invocat, prin întâmpinare, excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ și excepția prematurității acțiunii.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat, de asemenea, întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii pentru capătul de cerere privind anularea măsurii de repunere în plată și excepția de litispendență. Prin încheierea de ședință din 10 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, excepția inadmisibilității și prematurității acțiunii și excepția de litispendență.

Prin aceeași încheiere, instanța a unit cu fondul excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a sectorului 4. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1377 din 31 mai 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a sectorului 4 București, a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamantă și a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată împotriva notei de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, reclamanta fiind în drept să solicite soluționarea contestației de către organul competent, care este Agenția Națională de A dministrare Fiscală, față de refuzul nejustificat al pârâtei de a emite decizie în conformitate cu prevederile art. 180 din O.G.

nr. 92/2003. Cum organul competent să soluționeze contestația este Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța a constatat temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a sectorului 4 București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând să fie avute în vedere și prevederile art. 304 1 din același cod. Recurenta a susținut următoarele: 1. hotărârea s-a dat cu încălcarea competențe altei instanțe, respectiv Tribunalul București; 2. instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepție invocată prin întâmpinarea formulată cu ocazia judecării în fond a pricinii; 3. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină; 4. hotărârea este lipsită de temei legal.

Recursul este nefondat. Recurenta a înțeles să dezvolte motivele de recurs grupate câte două, prezentând argumente comune, întrucât a considerat că „sunt strâns legate unul de altul”, astfel că, în cele ce urmează, vor fi analizate în același mod. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinele Ministerului Finanțelor Publice nr. 281845, nr. 282004, nr. 282200 din 24 iulie 1998, SC K.I. SA a obținut, cu ocazia privatizării, reeșalonarea datoriilor istorice ale societății și anularea penalităților și majorărilor de întârziere, în sumă totală de 28.561.496.610 lei. Prin notele de compensare nr. 2027353 din 4 iunie 2003, nr. 3035 din 15 august 2003 și nr. 4582 din 9 decembrie 2003 (aceasta din urmă făcând obiectul litigiului de față), organele fiscale, în mod eronat, au repus în plată suma totală de 28.561.496.610 lei.

Astfel, chiar dacă cuantumul sumei contestate cuprinsă în nota de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003, este de 3.342.739.464 lei, instanța de fond a reținut corect că aceasta a fost emisă în continuarea primelor două, astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art. 173 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003. Așa fiind, prima instanță corect a respins excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, cum rezultă din încheierea de la 10 mai 2004. Cum, prin încheierea menționată, instanța a analizat și s-a pronunțat cu privire la unele excepții invocate în cauză, între care și excepția necompetenței materiale a curții de apel, nu trebuia să revină asupra acesteia, cu ocazia pronunțării sentinței recurate.

Așadar, primele două motive de recurs sunt neîntemeiate. Nu pot fi reținute ca întemeiate, nici motivele prin care se susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal. Astfel cum s-a mai arătat, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate în cauză prin încheierea din 10 mai 2004, singura asupra căreia trebuia să se pronunțe motivat prin sentința recurată, fiind excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a sectorului 4 București, care a fost unită cu fondul. Această din urmă excepție fiind admisă, motivarea soluției se regăsește în considerentele sentinței. Critica potrivit căreia hotărârea ar fi lipsită de temei legal, trebuie analizată din perspectiva soluției pronunțate.

Astfel, instanța admițând acțiunea, a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva notei de compensare nr. 4582 din 9 decembrie 2003, hotărâre întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 2/1990 și art. 173 lit. b) din O.G. nr. 92/2003. Față de cele ce preced, recursul se privește ca neîntemeiat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1377 din 31 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.