ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la 3 ianuarie 2006, reclamanții C.V. și C.S. cheamă în judecată pe pârâții SC G. SRL Sinaia, B.L., asociat administrator și D.A., asociat – director comercial, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să înceteze desfășurarea activității comerciale (pensiune turistică) în imobilul din Bușteni, str. Mihai Viteazu, jud. Prahova, cu daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.

Prin sentința nr. 338 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, reținând în acest sens că societatea pârâtă își desfășoară activitatea comercială în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, activitatea sa putând înceta tot în conformitate cu actul normativ evocat, că încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 și tulburarea liniștii publice în zona imobilului în cauză constituie fapte contravenționale ce pot fi sancționate conform legislației în vigoare de către instituțiile competente și autorizate în acest scop, precum și că reclamanții nu au făcut dovada că sunt împiedicați sau stânjeniți în exercitarea dreptului lor de proprietate, în condițiile în care aceștia nu au domiciliul în imobilul vecin cu cel în litigiu.

Prin decizia nr. 254 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă în tot și, pe fondul cauzei, admite acțiunea în parte și dispune încetarea activității comerciale în imobilul în litigiu până la obținerea acordului vecinilor, respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii, cu 1.016 lei cheltuieli de judecată către apelanți.

Pentru a decide astfel, instanța de apel reține că în conformitate cu anexa 1 pct. 2.5.6 la Legea nr. 50/1991, cu modificările ulterioare, este obligatorie obținerea acordului vecinilor pentru autorizarea edificării unei construcții cu altă destinație decât a vecinilor, sau modificarea destinației unei construcții preexistente într-o altă destinație decât a construcțiilor vecine, legea neprevăzând că acordul trebuie dat numai dacă se face dovada stânjenirii vecinilor, precum și că societatea pârâtă își desfășoară activitatea de turism în spațiul în litigiu care are astfel, o altă destinație legală decât cea menționată în proiectul întocmit pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții conform Legii nr. 50/1991.

Împotriva deciziei de mai sus societatea comercială pârâtă declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, anularea deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond.

În susținerea recursului recurenta critică instanța de recurs pentru a fi acordat reclamanților intimați mai mult decât au cerut când a dispus încetarea activității societății pârâte - recurentă până la obținerea acordului din partea vecinilor, precum și pentru interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de apel ignorând că punctul de lucru al pârâtei din spațiul în litigiu este autorizat să funcționeze potrivit certificatului de clasificare eliberat de A.N.T., valabil până la 28 ianuarie 2008, societatea desfășurându-și activitatea în limitele exigențelor impuse de lege; în opinia recurentei instanța de apel și-a fundamentat greșit soluția pe dispozițiile Legii nr. 50/1991 câtă vreme reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe prevederile art. 1076 și următoarele C. civ., instanța schimbând astfel temeiul juridic al acțiunii și ignorând că sancțiunile prevăzute de Legea nr. 50/1991, de natură contravențională, sunt altele decât cea dispusă prin decizia criticată.

La data de 6 octombrie 2007 părțile litigante încheie o tranzacție în scopul stingerii litigiului dintre ele. Astfel fiind, văzând și dispozițiile art. 271 alin. (2) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi admis, și, pe cale de consecință, decizia recurată și sentința instanței de fond urmează a fi desființate, luându-se act de tranzacția încheiată de părți la data de 6 octombrie 2007, care urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC G. SRL Sinaia împotriva deciziei nr. 254 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Desființează decizia atacată și sentința nr. 338 din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Prahova și ia act de tranzacția părților încheiată la data de 6 octombrie 2007, după cum urmează: „TRANZACȚIE ÎNCHEIATA ASTĂZI 06 octombrie 2007 Între: SC G. SRL Sinaia, str. Walter Mărăcineanu. B.L., asociat, administrator, domiciliată în Sinaia, str. Badea Cârțan si D.A., asociat, îndeplinind si funcția de director – comercial, domiciliat în Bușteni, str. Mihai Viteazu, în calitate reprezentanți ai societății pârâte si in nume propriu; C.V.

si C.S., domiciliați in Galați ; În scopul stingerii litigiului ce a făcut obiectului dosarelor 58/2006 al Tribunalului Prahova, 4662/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, iar în prezent, al dosarului 4662/42/2006 al Înaltei Curții de Casație si Justiție, secția comercială, părțile acestei tranzacții convin următoarele: 1. B.L. si D.A., în nume propriu și în numele și pe seama SC G. SRL Sinaia, ai cărei reprezentanți suntem, ne obligăm că în termen de 15 zile de la încheierea acestei tranzacții, să obturăm fereastra mare de vedere, de la etajul 1, din partea de N-V a clădirii (camera 5), al imobilului din Bușteni, str. Mihai Viteazul, către proprietatea numiților C.V. și C.S. din Bușteni, str. Mihai Viteazu.

Ne obligăm, de asemenea, să depuneam toate diligențele si să luăm toate măsurile impuse în situațiile de fapt ce s-ar putea ivi, pentru că prin activitatea societății desfășurată în imobilul din Bușteni, str. Mihai Viteazul și prin afluența turiștilor ce beneficiază de serviciile turistice oferite de societatea noastră în acest imobil, să nu fie afectată în nici un mod liniștea proprietății vecine sau exercițiul neîngrădit al prerogativelor pe care proprietatea le conferă titularilor acelei proprietăți, având în vedere destinația de casa de odihna, data construcției din str. Mihai Viteazul. Ne obligăm totodată să ne dam învoirea, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ., la renunțarea de către C.V.

si C.S., la judecata ce a făcut obiectul dosarelor 58/2006 al Tribunalului Prahova, 4662/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, iar în prezent al dosarului 4662/42/2006 al Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția comerciala, fără a solicita obligarea reclamanților la cheltuieli de judecata. 2. Subsemnații C.V. si C.S., în considerarea obligațiilor asumate la pct. l al acestei tranzacții, ne obligăm să renunțăm la judecată în cauza ce în prezent face obiectul dosarului nr. 4662/42/2006 al Înaltei Curți de Casație si Justiție, fără a solicita cheltuieli de judecata.

Ne dăm, de asemenea, acordul, sub condiția rezolutorie a respectării obligațiilor asumate la pct. l al acestei tranzacții, pentru edificarea la adresa din str. Mihai Viteazul a imobilului cu alta destinație decât aceea de locuință (PENSIUNE - TURISTICĂ ) acord necesar conform art. 33 din Norma metodologică din 19 decembrie 2001 emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului si Locuinței în aplicarea Legii nr. 50/1991. SC G. SRL B.L. indescifrabil; D.A. indescifrabil; C.V. indescifrabil; C.S. indescifrabil”. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.