ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2016

HOTĂRÂRE
28.01.2016
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 148/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:

- Prin Sentința civilă nr. 1065 din 15 decembrie 2005, Judecătoria Sinaia a admis excepția de necompetență materială invocată de către pârâți, și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâților Consiliul Local al Orașului Bușteni și Orașul Bușteni - prin Primar.

Pârâții Consiliul Local al Orașului Bușteni și Primăria Orașului Bușteni - Prin Primar au depus cerere reconvențională, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Bușteni - prin Primar și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. SRL și, pe cale reconvențională, au solicitat obligarea reclamantei SC A. SRL București să facă dovada că poate asigura fondurile și asistența tehnică la realizarea lucrărilor de amenajare, potrivit art. 6 din contractul de asociere și, totodată, să fie obligată să asigure fondurile necesare în conformitate cu prevederea sus-indicată; să prezinte proiectele tehnice de execuție potrivit Cap. VII pct. 1 din contract pentru obținerea autorizației de construcție; să finanțeze integral lucrările propuse din surse proprii, conform prevederilor art. 7 pct. 2 din contract; să prezinte situația financiar-contabilă și bilanțul contabil pe perioada 2000 - 2005 și la plata daunelor cominatorii în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la îndeplinirea obligațiilor asumate.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2006, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâți și, după deliberare, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Bușteni, apreciind că aceasta are calitate procesuală în cauză și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, raportat la contractul de asociere în participațiune.

- Prin Sentința nr. 622 din 24 mai 2006, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Bușteni și Primăria Bușteni.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții Consiliul Local Bușteni și Primăria Bușteni.

A obligat pârâtul Consiliul Local Bușteni: la punerea în aplicare a angajamentelor contractuale în conformitate cu Contractul de asociere nr. 1630 din 13 martie 2000 și a actului adițional din 9 aprilie 2001; la încetarea folosirii discreționare a terenurilor ce fac obiectul contractului încheiat între părți; la realizarea imediată a infrastructurii de acces Bușteni - Gura Diham - Poiana Izvoarelor și la intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce formează obiectul contractului de asociere.

A obligat pârâții Consiliul Local Bușteni și Primăria Bușteni: la defrișarea terenurilor stabilite pentru montarea instalațiilor de transport pe cablu și pentru realizarea pistelor de schi, precum și la emiterea și avizarea planului urbanistic zonal; să plătească reclamantei daune cominatorii în valoare de 500 RON pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 77,6 lei RON.

A respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la punerea în aplicare a Hotărârii nr. 49/2002 a Consiliului Local Bușteni.

- Prin Decizia nr. 72 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantei SC A. SRL formulat împotriva Sentinței nr. 622 din 24 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova; a admis apelul pârâților Consiliul Local Bușteni și Primăria Bușteni, prin Primar și a modificat în parte Sentința nr. 622 din 24 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea principală; a menținut restul dispozițiilor sentinței în ceea ce privește reconvențională pârâți.

- Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 2197 din 30 septembrie 2009, a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 72 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

- Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 2011, a admis apelul declarat de pârâții Consiliul Local Bușteni și Primăria Bușteni, prin Primar împotriva Sentinței nr. 622 din 24 mai 2006, a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte în sensul ca a respins ca nefondată acțiunea principală.

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a menținut restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulate de pârâți.

- Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 284 din 27 ianuarie 2012, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL București împotriva Deciziei nr. 39 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, formulată de revizuenta SC A. SRL București împotriva Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, din perspectiva criticilor formulate și a condițiilor de admisibilitate, urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare" .

Așa fiind, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL București împotriva deciziei menționate pronunțată în recurs, chiar dacă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză întrucât litigiul a fost declanșat în anul 2005, deci anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la 15 februarie 2013, poate fi analizată potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. anterior.

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Astfel, în lumina dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanță.

Astfel, primele două ipoteze ale acestui motiv de revizuire pentru a deveni incidente este necesar ca, partea, care solicită revizuirea, să dovedească două elemente importante, și anume, faptul că înscrisul a existat la data pronunțării hotărârii, nefiind ulterior acestui moment și faptul imposibilității prezentării înscrisului dintr-o împrejurare mai presus de voința sa ori reținerii înscrisurilor de partea potrivnică.

Or, în speță, înscrisul invocat de revizuentă, adresa din 19 martie 2015 a B. - Direcția Silvică Prahova, din care ar rezulta că terenurile în litigiu nu au fost retrocedate C., nu îndeplinește cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a conduce la admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că aceste înscrisuri sunt ulterioare pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită.

Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă SC A. SRL București împotriva Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2011.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligată revizuentă SC A. SRL București la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Primăria Bușteni.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă SC A. SRL București împotriva Deciziei nr. 284 din 27 ianuarie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2011.

Obligă revizuenta SC A. SRL București la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Primăria Bușteni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - NN

Sursă