ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2735/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 decembrie 2004, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 8344 din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2498/2004. În motivarea contestației, întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, pentru că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Susține că eronat a fost respins recursul pe care l-a promovat, fără să fie cenzurată temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond, hotărâre prin care s-a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, cu toate că la data pronunțării hotărârii nu exista decizia administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestației și din acest motiv, cererea de suspendare era inadmisibilă. Mai susține că sentința a fost pronunțată și în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, cu toate că nu a fost atacat nici un act emis de acesta. Contestația în anulare va fi respinsă. Conform prevederilor art. 318 C. proc. civ. (pe care se întemeiază cererea de față), „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Contestatoarea invocă existența unor greșeli materiale săvârșite de către instanța de recurs, la pronunțarea deciziei. Legiuitorul a urmărit, prin prevederea de la art. 318 teza I C. proc. civ., repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, nu și în ce privește problemele de fond legate de probele administrate și de starea de fapt la care se referă litigiul respectiv. Prin greșeală materială în sensul textului legal menționat se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale privind dosarul, determinantă în pronunțarea hotărârii, cum ar fi anularea recursului, ca netimbrat ori insuficient timbrat, cu toate că la dosar era dovada de plată a taxei de timbru legale sau respingerea recursului, ca tardiv, fără să se observe că exista dovada depunerii în termen a acestuia, prin poștă.

În nici un caz, în categoria greșelilor materiale nu pot fi cuprinse erorile de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt, ci numai în ce privește greșeli materiale evidente de ordin procedural. Cum contestatoarea a invocat numai greșeli de fond în legătură cu stabilirea situației de fapt și cu aprecierea probelor, nu greșeli de procedură, urmează să se respingă contestația în anulare, ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei nr. 8344 din 18 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.