ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2735/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

3 decembrie 2004, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 8344

din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2498/2004.

În motivarea contestației,

întemeiată pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., arată că hotărârea

atacată este netemeinică și nelegală, pentru că dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale.

Susține că eronat a fost

respins recursul pe care l-a promovat, fără să fie cenzurată temeinicia și

legalitatea hotărârii instanței de fond, hotărâre prin care s-a admis cererea

de suspendare a executării actului administrativ, cu toate că la data

pronunțării hotărârii nu exista decizia administrativ-jurisdicțională de

soluționare a contestației și din acest motiv, cererea de suspendare era

inadmisibilă.

Mai susține că sentința a

fost pronunțată și în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, cu toate

că nu a fost atacat nici un act emis de acesta.

Contestația în anulare va fi

respinsă.

Conform prevederilor art. 318

C. proc. civ. (pe care se întemeiază cererea de față), „Hotărârile instanțelor

de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare”.

Contestatoarea invocă

existența unor greșeli materiale săvârșite de către instanța de recurs, la

pronunțarea deciziei.

Legiuitorul a urmărit, prin

prevederea de la art. 318 teza I C. proc. civ., repararea neregularităților

evidente privind actele de procedură, nu și în ce privește problemele de fond

legate de probele administrate și de starea de fapt la care se referă litigiul

respectiv.

Prin greșeală materială în

sensul textului legal menționat se înțelege orice eroare materială evidentă pe

care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a

unor date materiale privind dosarul, determinantă în pronunțarea hotărârii, cum

ar fi anularea recursului, ca netimbrat ori insuficient timbrat, cu toate că la

dosar era dovada de plată a taxei de timbru legale sau respingerea recursului,

ca tardiv, fără să se observe că exista dovada depunerii în termen a acestuia,

prin poștă.

În nici un caz, în categoria

greșelilor materiale nu pot fi cuprinse erorile de fond în legătură cu

aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt,

ci numai în ce privește greșeli materiale evidente de ordin procedural.

Cum contestatoarea a invocat

numai greșeli de fond în legătură cu stabilirea situației de fapt și cu

aprecierea probelor, nu greșeli de procedură, urmează să se respingă

contestația în anulare, ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, împotriva deciziei nr. 8344 din 18 noiembrie 2004, a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2005.