ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 414 din data de 27

ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1665/2004, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat nul,

recursul declarat de F.J. împotriva sentinței civile nr. 1813 din 4 noiembrie

2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

definitivă și irevocabilă conform art. 82 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002,

aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 357/2003, reținând că nu

a fost motivat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Reclamantul F.J. a exercitat calea

de atac extraordinară a contestației în anulare specială prevăzută de art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ., împotriva acestei decizii, apreciind că

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale evidente, ce constă în

aceea că, ridicând din oficiu excepția inadmisibilității recursului, instanța

nu s-a pronunțat asupra acesteia, în sensul declarării recursului ca fiind inadmisibil,

ci a examinat, în mod greșit, respectarea termenului pentru motivarea lui.

Examinând îndeplinirea condițiilor

de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac, Înalta Curte reține

următoarele:

Din cuprinsul prevederilor art. 318

C. proc. civ., rezultă că pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile

instanțelor de recurs, în cazurile expres și limitativ prevăzute de text,

respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Fiind un text de excepție, noțiunea

de greșeală materială utilizată pentru prima ipoteză, invocată de contestator

în speță, nu trebuie interpretată extinctiv. Legea are în vedere greșeli

materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin confundarea

unor elemente importante sau a unor date materiale și au fost esențiale,

determinând soluția eronată. „Greșeala materială”, la care se referă acest

text, nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să

interpreteze un text de lege și nici nu poate fi confundată cu erorile sau

omisiunile la care se referă art. 281 C. proc. civ., care nu au nici o

înrâurire asupra soluției și pot fi îndreptate oricând, din oficiu sau în urma

unei simple cereri.

În speță, prin încheierea din 13

octombrie 2005, a fost admisă cererea reclamantului F.J., pentru îndreptarea

erorii materiale strecurate în decizia nr. 414 din 27 ianuarie 2005,

dispunându-se, într-adevăr, completarea practicalei acesteia, în sensul

consemnării excepției inadmisibilității recursului formulat împotriva sentinței

civile nr. 1813 din 4 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, invocată de instanță din oficiu, în raport cu

dispozițiile art. 82 din O.U.G. 194/2002, precum și a concluziilor

reprezentantului recursului, în sensul respingerii respectivei excepții.

Verificarea respectării termenului

legal imperativ-onerativ pentru motivarea recursului, operațiune ce poate face,

la rândul său, obiectul unei excepții, anterior adoptării unei soluții asupra

excepției astfel invocată, nu poate fi circumscrisă, însă, noțiunii de greșeală

materială la care se referă art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., soluția

pronunțată fiind în mod evident rezultatul interpretării unor dispoziții

procedurale prin prisma cărora instanța de recurs a concluzionat că în

rezolvarea excepțiilor se impune a se acorda prioritate constatării incidenței

sancțiunii nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.

Prin urmare, constatând că nu sunt

îndeplinite în speță condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 alin.

(1) teza I C. proc. civ., invocat de reclamantul-contestator, ca temei legal,

pentru exercitarea contestației în anulare specială, Înalta Curte va adopta

soluția de respingere a acesteia, ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de F.J. împotriva deciziei civile nr. 414 din

27 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.