ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 414 din data de 27 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1665/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat nul, recursul declarat de F.J. împotriva sentinței civile nr. 1813 din 4 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, definitivă și irevocabilă conform art. 82 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 357/2003, reținând că nu a fost motivat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Reclamantul F.J. a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare specială prevăzută de art. 318 alin. (1) teza I C. proc.
civ., împotriva acestei decizii, apreciind că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale evidente, ce constă în aceea că, ridicând din oficiu excepția inadmisibilității recursului, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, în sensul declarării recursului ca fiind inadmisibil, ci a examinat, în mod greșit, respectarea termenului pentru motivarea lui. Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele: Din cuprinsul prevederilor art. 318 C. proc. civ., rezultă că pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile instanțelor de recurs, în cazurile expres și limitativ prevăzute de text, respectiv când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială utilizată pentru prima ipoteză, invocată de contestator în speță, nu trebuie interpretată extinctiv. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și au fost esențiale, determinând soluția eronată. „Greșeala materială”, la care se referă acest text, nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege și nici nu poate fi confundată cu erorile sau omisiunile la care se referă art. 281 C. proc. civ., care nu au nici o înrâurire asupra soluției și pot fi îndreptate oricând, din oficiu sau în urma unei simple cereri.
În speță, prin încheierea din 13 octombrie 2005, a fost admisă cererea reclamantului F.J., pentru îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia nr. 414 din 27 ianuarie 2005, dispunându-se, într-adevăr, completarea practicalei acesteia, în sensul consemnării excepției inadmisibilității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1813 din 4 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, invocată de instanță din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 82 din O.U.G. 194/2002, precum și a concluziilor reprezentantului recursului, în sensul respingerii respectivei excepții. Verificarea respectării termenului legal imperativ-onerativ pentru motivarea recursului, operațiune ce poate face, la rândul său, obiectul unei excepții, anterior adoptării unei soluții asupra excepției astfel invocată, nu poate fi circumscrisă, însă, noțiunii de greșeală materială la care se referă art. 318 alin. (1) teza I C. proc.
civ., soluția pronunțată fiind în mod evident rezultatul interpretării unor dispoziții procedurale prin prisma cărora instanța de recurs a concluzionat că în rezolvarea excepțiilor se impune a se acorda prioritate constatării incidenței sancțiunii nulității recursului, prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea acestuia în termenul legal. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite în speță condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat de reclamantul-contestator, ca temei legal, pentru exercitarea contestației în anulare specială, Înalta Curte va adopta soluția de respingere a acesteia, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de F.J. împotriva deciziei civile nr. 414 din 27 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.