ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5014/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin contestația în anulare înregistrată la

această instanță la 10 iulie 2003, contestatorul C.A., în contradictoriu cu

intimatul F.I. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1638 din 18 aprilie 2003,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, invocând prevederile

art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat

că temeiurile de respingere a recursului, invocate în decizie, sunt netemeinice

și nelegale, instanța era datoare, potrivit art. 303 alin. (5) C. proc. civ.,

ca atunci când cererea de  recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege

să o înapoieze părții, prelungind termenul de recurs cu 5 zile, ceea ce nu a

făcut și a menționat greșit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., care nu avea

legătură cu considerentele deciziei, instanța rejudecând recursul său pe alte

motive  decât cele expuse în decizie.

Din examinarea contestației în anulare în raport

de prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. se constată că argumentele

invocate nu constituie cazuri de anulare a deciziei atacate, considerente

pentru care contestația urmează a se respinge.

Dispoziția legală invocată de contestator, art. 318

C. proc. civ., prevede că hotărârile instanțelor pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând sau admițând în parte recursul, a  omis să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Greșelile materiale la care textul de lege se

referă sunt erori materiale evidente pe care le săvârșește instanța de recurs

privind anumite acte de procedură, cum ar fi anularea unui recurs ca netimbrat,

cu chitanța de plată a taxei de timbru existentă în dosar, fără ca dispoziția

legală amintită să se refere la probleme de fond, privitoare la probele

administrate și la situația de fapt ce formează obiectul litigiului.

În prezenta cauză, contestatorul nu a învederat

existența vreunei greșeli materiale dintre cele vizate de art. 318 C. proc.

civ. și nici nu a indicat motivul de recurs asupra căruia instanța de recurs a

omis să se pronunțe, așadar nu subzistă temeiul de drept invocat de contestator

pentru admiterea contestației sale.

Reproșul adus de contestator instanței de recurs

pentru neaplicarea prevederilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ., pe lângă

faptul că nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare, nu este nici

întemeiat, textul de lege prevede pentru instanță o facultate, fără a fi obligată

să restituie părții cererea de recurs și să prelungească pe acest temei

termenul de recurs.

Evocarea în decizia a cărei anulare se cere a

prevederilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ. în loc de  art. 303 alin. (3) C.

proc. civ. este o eroare materială, care nu afectează legalitatea și temeinicia

deciziei nr. 1638 din 18 aprilie 2003, iar argumentele expuse în decizie – și

nu altele – au dus la pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Pentru aceste considerente se va respinge

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de C.A.  împotriva

deciziei 1638 din 18 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  26 noiembrie 2003.