ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4186/2004

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai

2003, contestatorul M.N.A.R. a formulat, în contradictoriu cu intimații Statul

român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Culturii și Cultelor,

B.N.R. și C.I., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4686 din 18 decembrie

2002, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea

contestației în anulare și desființarea deciziei atacate.

Se invocă în drept prevederile art.

109 alin. (1) C. proc. civ., și art. 317 alin. (2), art. 318 alin. (1) și art.

319 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare

se arată că prin decizia pronunțată s-au încălcat prevederile art. 312 alin.

(1) și (2), art. 313 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., soluția de respingere

a recursului ca inadmisibil nu este prevăzută în lege, hotărârile parțiale nu

fac parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs, instanța nu a

analizat motivele de recurs invocate, pronunțând o hotărâre nelegală și

netemeinică, iar dacă s-a apreciat că recursul trebuie judecat numai după

pronunțarea ultimei hotărâri, eventual se impunea considerarea recursului ca

prematur, nu inadmisibil, caz în care soluționarea lui putea fi suspendată până

la pronunțarea ultimei hotărâri.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi

exercitată numai în prezența motivelor expres prevăzute în textele de lege

evocate, anume când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență (art. 317 C. proc. civ.), motive neinvocate în contestația de față,

precum și când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare (art. 318

C. proc. civ.).

Din examinarea motivelor expuse în contestația

în anulare, rezultă că anularea deciziei atacate este cerută pentru soluția de

inadmisibilitate a recursului, cu consecința respingerii lui pe acest temei.

Textele de lege invocate de

recurent, altele decât art. 317, art. 318 și art. 319 C. proc. civ., sunt

străine pricinii, iar dintre motivele de contestație în anulare învederate se

va analiza doar „greșeala materială”, pentru că nu s-a făcut referire la cel

de-al doilea motiv prevăzut în art. 318 C. proc. civ., relativ la omisiunea

instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare a

hotărârii.

Prin „greșeală materială” prevăzută

ca temei al anulării deciziei date în recurs, art. 318 C. proc. civ., a avut în

vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, precum respingerea greșită ca netimbrat a recursului, dar nu a

urmărit să deschidă părților posibilitatea retractării deciziei pentru greșeli

de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale

sau de rezolvare a unui incident procedural.

Întrucât contestația în anulare

poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de

lege, printre care nu se încadrează motivele invocate de contestator și

ipotezele din lege nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât cele

vizate în mod expres de art. 318 C. proc. civ., urmează a se respinge

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de M.N.A.R. împotriva deciziei nr. 4686 din 18 decembrie 2002

a Curții Supreme de Justiție secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2004.