ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4186/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 mai 2003, contestatorul M.N.A.R. a formulat, în contradictoriu cu intimații Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Culturii și Cultelor, B.N.R. și C.I., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4686 din 18 decembrie 2002, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând admiterea contestației în anulare și desființarea deciziei atacate. Se invocă în drept prevederile art. 109 alin. (1) C. proc. civ., și art. 317 alin. (2), art. 318 alin. (1) și art. 319 alin. (2) și (3) C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare se arată că prin decizia pronunțată s-au încălcat prevederile art. 312 alin. (1) și (2), art. 313 alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., soluția de respingere a recursului ca inadmisibil nu este prevăzută în lege, hotărârile parțiale nu fac parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs, instanța nu a analizat motivele de recurs invocate, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, iar dacă s-a apreciat că recursul trebuie judecat numai după pronunțarea ultimei hotărâri, eventual se impunea considerarea recursului ca prematur, nu inadmisibil, caz în care soluționarea lui putea fi suspendată până la pronunțarea ultimei hotărâri. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi exercitată numai în prezența motivelor expres prevăzute în textele de lege evocate, anume când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (art. 317 C. proc. civ.), motive neinvocate în contestația de față, precum și când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare (art. 318 C. proc. civ.). Din examinarea motivelor expuse în contestația în anulare, rezultă că anularea deciziei atacate este cerută pentru soluția de inadmisibilitate a recursului, cu consecința respingerii lui pe acest temei.

Textele de lege invocate de recurent, altele decât art. 317, art. 318 și art. 319 C. proc. civ., sunt străine pricinii, iar dintre motivele de contestație în anulare învederate se va analiza doar „greșeala materială”, pentru că nu s-a făcut referire la cel de-al doilea motiv prevăzut în art. 318 C. proc. civ., relativ la omisiunea instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau casare a hotărârii. Prin „greșeală materială” prevăzută ca temei al anulării deciziei date în recurs, art. 318 C. proc. civ., a avut în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, precum respingerea greșită ca netimbrat a recursului, dar nu a urmărit să deschidă părților posibilitatea retractării deciziei pentru greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Întrucât contestația în anulare poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, printre care nu se încadrează motivele invocate de contestator și ipotezele din lege nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres de art. 318 C. proc. civ., urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de M.N.A.R. împotriva deciziei nr. 4686 din 18 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.