ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestația în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7
noiembrie 2005, contestatorul R.I. a formulat contestație în anulare împotriva
deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestație
întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestației arată că
instanța a dat hotărârea, cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 și 10,
art. 101 alin. (1) și (5), art. 104, art. 284 alin. (1), art. 301 și art. 310
C. proc. civ., considerând că nu s-au avut în vedere toate detaliile la
calcularea termenului de depunere a recursului.
Mai arată că recursul l-a promovat
în termen legal, pentru că termenul final de depunere a recursului era 15
decembrie 2003, iar acesta a depus recursul, la Oficiul poștal, la 11 decembrie
2003 și a fost trimis de Curtea Supremă de Justiție, la Curtea de Conturi, la
15 decembrie 2003.
Susține că termenul legal de
depunere a recursului era de 19 zile, conform prevederilor art. 104 C. proc.
civ., iar art. 302 din cod stabilește că nulitatea nu e impusă ca un act
imperativ, ci ca o procedură și că în cauză s-a creat o situație de excepție,
prin aceea că instanța Curții de Conturi a menționat în hotărâre recurarea
acesteia la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.
Analizând contestația în anulare de
față, Înalta Curte reține următoarele:
Contestatorul a formulat contestația
împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005, prin care s-a respins o altă
contestație în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2256 din 5 aprilie
2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată, reținându-se că decizia nr. 534/2003 a
Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a fost recurată tardiv.
În cauza de față trebuie stabilit
dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ.,
referitoare la decizia atacată cu contestația în anulare, și anume, cea prin
care s-a respins anterioara contestație în anulare, ca nefondată.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
prevede că „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,
pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau recursului:
când procedura de chemare a
părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu
cerințele legii;
când hotărârea a fost dată de
judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență”.
Iar alin. (2) al
aceluiași articol prevede că poate fi totuși primită contestația, pentru
motivele arătate în alin. (1), „în cazul când aceste motive au fost invocate
prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins, pentru că aveau nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost
judecat în fond”.
În ce privește cele două
motive de contestație prevăzute de alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., chiar
dacă au fost invocate ca motive ale prezentei contestații, nu se constată nici
că nu s-ar fi îndeplinit legal procedura de citare cu contestatorul, în ziua
când s-a judecat contestația în anulare atacată cu prezenta contestație în
anulare și nici nu s-a pronunțat decizia respectivă, cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Referitor la
dispozițiile art. 2 al art. 317 C. proc. civ., motivele de la alin. (1) nu au
fost invocate prin cererea de recurs, dar nici prin contestația în anulare
anterioară.
Prin contestația în
anulare contestată s-a reținut că recursul formulat împotriva deciziei nr.
534/2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, s-a declarat tardiv,
astfel că în această contestație în anulare nu se mai poate pune din nou în
discuție o astfel de problemă, existând deja două hotărâri judecătorești
irevocabile prin care s-a stabilit în același sens.
Pentru considerentele
arătate mai sus, reținându-se că nu este fondată contestația în anulare, se va
respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de R.I. împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 martie 2006.