ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de B.A. s-a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale a Asociațiilor SC T.N. SA București, nr. 13 din 4 noiembrie 2005, nr. 14 din 4 noiembrie 2005 și nr. 15 din 4 noiembrie 2005. Pârâta SC T.N. SA București a ridicat pe cale incidentă, excepția de nelegalitate a Regulamentului C.N.V.M. nr. 13/2004, motivând că prin acesta se încalcă principiul forței juridice a actelor normative, în speță dispozițiile Legii nr. 31/1990, a societăților comerciale. Prin sentința civilă nr. 1166 din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004, invocată de SC T.N. SA București. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin textul normativ, art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, termenul de 25 de zile a fost prevăzut în sensul și contextul operațiunilor și reglementărilor pieței de capital, acest regulament în întregul său fiind emis în aplicarea Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, acesta având caracter de lege specială, în raport cu legea societăților comerciale, Legea nr. 31/1990, care reprezintă cadrul normativ general, situație în care prevalează dispozițiile din cadrul normativ special, fără ca prin aceasta să se poată aprecia că s-ar încălca vreo dispoziție a normei generale, tocmai în raport cu scopul și finalitatea legii speciale.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, SC T.N. SA București, care a motivat în esență, că nici o competență a C.N.V.M. nu se poate situa în faza legii și prin nici o dispoziție C.N.V.M. nu se poate adăuga la lege, întrucât supremația legii este un principiu constituțional. S-a mai susținut că nu este admisă completarea sau modificarea unei legi sau ordonanțe guvernamentale de către o normă juridică inferioară și că un regulament, ce constituie un act cu forță juridică inferior legii, nu poate constitui norma derogatorie în raport cu legea. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002, modificată și completată prin Legea nr. 297/2004, privind piața de capital, C.N.V.M.

este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care reglementează și supraveghează piața de capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, precum și instituțiile și operațiunile specifice acestora. Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 a fost emis de către C.N.V.M., în exercitarea prerogativelor sale legale de legiferare în domeniul de activitate al pieței de capital, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată prin Legea nr. 297/2004, care prevăd în mod imperativ faptul că „(1) În vederea îndeplinirii prerogativelor sale stabilite la art. 2, C.N.V.M.

își exercită prerogativele legale privind reglementarea, prin adoptarea de norme, emiterea de acte individuale și dispunerea de măsuri, după deliberarea în ședințe ținute conform revederilor art. 3”. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată și aprobată, intitulat „Reglementările C.N.V.M.”, „Regulamentele și instrucțiunile stabilesc norme și reguli cu privire la aplicarea legilor specifice pieței de capital, a piețelor reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, organismelor de plasament colectiv, precum și instituțiilor și operațiunilor specifice acestora”. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, reglementează înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare cu instituțiile și operațiunile specifice acestora, precum și a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, Legea nr. 297/2004 se aplică activităților și operațiunilor menționate anterior, care se desfășoară pe teritoriul României. Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, a fost emis de către C.N.V.M., în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, în conformitate cu dispozițiilor art. 1 alin. (3) din acest act normativ, în care se stipulează faptul că „3) Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său”.

Deși excepția de nelegalitate este ridicată în mod generic față de prevederile întregului Regulament nr. 13/2004, prin argumentația realizată în motivare, sfera acesteia este limitată asupra dispozițiilor art. 140 din regulament, care se referă la data publicării convocatorului pentru desfășurarea Adunării Generale a Acționarilor de la o societate emitentă, astfel: „Art. 140 Convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, precum și respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 R”. Edictarea art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 s-a realizat în aplicarea prevederilor art. 224 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în scopul menținerii unui climat de transparență a activității societății emitente pentru toți acționarii investitorii săi, astfel: (2) societatea comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toți acționarii care dețin acțiuni de aceeași clasă.

(3) societatea comercială trebuie să asigure toate facilitățile și informațiile necesare pentru a permite acționarilor să-și exercite drepturile, în special: a) să informeze acționarii cu privire la organizarea adunărilor generale și să permită acestora să-și exercite drepturile de vot. Prevederile art. 140 ale Regulamentului nr. 13/2004 instituie un regim juridic mai favorabil, în scopul asigurării accesului acționarilor în mod nemijlocit și într-o perioadă de timp mai mare, la informațiile publice cuprinse în convocatorul Adunării Generale a Acționarilor. Dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, alin. (1) și 2, prevăd în mod expres faptul că termenul de desfășurare a Adunării Generale a Acționarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocatorului, astfel: „(1) Adunarea generală va fi convocată de administratori, de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv.

(2) Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării ” . Legea distinge în mod imperativ asupra ipotezei în care termenul de desfășurare al Adunării Generale a Acționarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la data publicării convocatorului, ceea ce per a contrario nu impietează asupra ipotezei de sens contrar în care termenul de desfășurare al Adunării Generale a Acționarilor este mai mare de 15 zile de la data publicării convocatorului. În mod netemeinic, autoarea excepției de nelegalitate, SC T.N.

SA București, susține faptul că „Legea nr. 31/1990 menționează un termen de 15 zile”, deoarece dispozițiile art. 117 alin. (1) din lege prevăd în mod expres faptul că: (2) Termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, fără să se precizeze în mod concret limitarea la 15 zile a intervalului dintre data desfășurării Adunării Generale a Acționarilor și data publicării convocatorului. De asemenea, în mod greșit se face referire la „dispozițiile art. 17 din Legea nr. 31/1990 care instituie un termen de întrunire a Adunării Generale, de 15 zile”, pentru că prevederile art. 17 din Legea nr. 31/1990 nu au legătură cu prezenta cauză, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, legea nu prevede faptul că termenul este de 15 zile, ci faptul că nu poate fi mai mic de 15 zile.

Stabilirea prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, a termenului de 25 de zile, a fost determinată de necesitatea asigurării unei perioade de timp suficiente pentru a permite acționarilor unei societăți emitente, accesul la informațiile publice conținute de convocatorul unei Adunări Generale a Acționarilor. Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 a fost emis în aplicarea Legii nr. 297/2004, privind piața de capital, care este o lege specială în raport cu Legea nr. 31/1990, o lege generală și ale cărei dispoziții se aplică cu prioritate.

Stabilirea unui interval de timp mai mare, de 25 de zile, între data fixată pentru desfășurarea Adunării Generale a Acționarilor și data publicării convocatorului, s-a realizat pentru a permite unui număr cât mai mare de acționari de a participa la Adunarea Generală a Acționarilor și de a avea acces la informațiile publice care sunt imperios necesare exprimării unei poziții fundamentate față de problemele evidențiate pe ordinea de zi a Adunării Generale a Acționarilor. Excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 este lipsită de obiect, prin prisma faptului că, în cauză, au fost respectate de către societatea emitentă, prevederile acestui text de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată cu modificările ulterioare, C.N.V.M., are printre obiectivele sale fundamentale, asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, reglementate și a prevenirii afectării egalității de informare și tratament al investitorilor sau al intereselor acestora. Emiterea Regulamentului C.N.V.M. nr. 13/2004 este expresia exercitării rolului activ al C.N.V.M. în calitate de autoritate a pieței de capital din România, de a întreprinde toate demersurile legale, în scopul stabilirii și menținerii cadrului necesar dezvoltării piețelor reglementate, a promovării încrederii în piețele reglementate și în investițiile în instrumente financiare.

Având în vedere considerentele expuse, prezentul recurs se vădește a fi nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.N. SA București împotriva sentinței civile nr. 1166 din 24 mai 2006 împotriva deciziei nr. 1098 din 30 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2006.