ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

comercială, prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2006, pronunțată în

dosarul nr. 35143/3/2005, a sesizat Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a

dispozițiilor art. 138-140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, în temeiul

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cauza

privind pe reclamanții B.A. și V.R., în contradictoriu cu pârâta SC T.N. SA,

fiind suspendată.

Pârâta SC T.N. SA a susținut

în motivarea excepției de nelegalitate că Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004

este o normă cu forță juridică inferioară, acesta încălcând dispozițiile Legii

nr. 31/1990 privind societățile comerciale, normă cu forță juridică superioară.

Emitenta regulamentului

contestat pe calea excepției de nelegalitate, pârâta C.N.V.M. a depus

întâmpinare, solicitând respingerea excepției, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.

1496 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art.

138-140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, cu motivarea că dispozițiile

art. 140 din acesta nu încalcă prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, a societăților

comerciale, care dispun că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai

mic de 15 zile de la publicarea convocării.

Confruntând cele două texte

de lege, instanța de fond reține că, întrucât Legea nr. 31/1990, republicată,

dispune imperativ cu privire la intervalul minim de 15 zile care trebuie

respectat între data publicării convocării și data întrunirii adunării

generale, dintr-o interpretare logică a textului de lege rezultând că acest

termen poate fi și mai mare de 15 zile, prevederile art. 140 din Regulamentul

C.N.V.M., în sensul că „convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 25 de zile

anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale”, se

încadrează în ipoteza neinterzisă de lege.

Dispozițiile art. 140 din

Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. nu numai că nu încalcă textul de lege în

discuție, ci, dimpotrivă, sunt emise în spiritul Legii nr. 31/1990,

republicată.

Excepția de nelegalitate a

art. 138 și 139 din Regulamentul C.N.V.M. a fost, de asemenea, respinsă, cu motivarea

că reclamantul, cu privire la aceste articole, nu a precizat care sunt

prevederile legale încălcate și nici prin încheierea de sesizare a tribunalului

nu au fost făcute aceste precizări.

Împotriva sentinței a

declarat recurs SC T.N. SA, partea care a invocat excepția de nelegalitate,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sentința fiind dată cu

încălcarea legii și a principiilor de drept aplicabile - art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și conținând o motivare contradictorie - art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Se susține, în motivarea

recursului, faptul că art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, care

menționează că „convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 25 de zile anterior

datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, precum și cu

respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată”, este în

contradictoriu cu art. 117 din Legea nr. 31/1990, a societății comerciale, care

dispune că „termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mic de 15 zile de

la publicarea convocării”.

De la acest termen minim de

15 zile expres prevăzut de Legea generală nr. 31/1990, nu se poate deroga decât

tot expres, printr-o prevedere expresă a unui alt termen minim de convocare,

menționat în legea specială.

Regulamentul nr. 13/2004 al

C.N.V.M. a fost emis în aplicarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital,

lege specială care nu prevede, însă, un termen special derogator, astfel că

rămâne aplicabil termenul minim de 15 zile prevăzut în Legea generală nr.

31/1990, republicată.

C.N.V.M. nu are competența

de a modifica pe calea regulamentului, un termen expres prevăzut de lege,

actele normative emise de aceasta trebuind a fi date numai în aplicarea legii,

ele neputând adăuga și nici modifica dispozițiile legii.

Or, Regulamentul nr. 13/2004

al C.N.V.M. stabilind un alt termen, de 25 zile pentru publicarea

convocatorului, derogă de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată,

conform cărora acest termen este de minim 15 zile, fapt ce este inadmisibil,

pentru că constituie un act cu forță juridică inferioară legii.

În ședința publică din 27

septembrie 2006, cu ocazia soluționării recursului, intimata-pârâtă C.N.V.M. a

invocat și excepția autorității de lucru judecat, precizând faptul că Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 2495 din 28 iunie 2006, s-a pronunțat într-un dosar care a

avut același obiect, cauză și părți.

Verificând mai întâi

excepția puterii lucrului judecat invocată, se constată că aceasta este

neîntemeiată.

În speță, nu ne aflăm în

ipoteza soluționării pe fond a unei pricini având același obiect, cauză și

părți, deci o triplă identitate, prin decizia nr. 2495 din 28 iunie 2006 a

Înaltei Curți, rezolvându-se de fapt excepția de nelegalitate a dispozițiilor

art. 140 din Regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M., excepție invocată într-o

altă cauză.

Potrivit art. 4 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „excepția de nelegalitate” este

definită ca un „mijloc de apărare” prin care în cadrul unui proces, una din

părți, amenințată să i se aplice un act pe care-l consideră ilegal, se apără,

invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la

soluționarea speței.

Instanța de drept comun

sesizează instanța de contencios administrativ, numai în cazul în care de actul

administrativ contestat depinde soluționarea în fond a pricinii.

Cu alte cuvinte, excepția de

nelegalitate fiind un mijloc de apărare și fiind legată de fondul pricinii,

trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte, raportată la obiectul

acțiunii dedusă judecății.

Recursul este nefondat.

Regulamentul C.N.V.M. nr.

13/2004, privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, a fost emis de

către C.N.V.M. în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 privind piața de

capital, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din acest act

normativ, în care se stipulează faptul că, „Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., este autoritatea competentă care

aplică prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în

statutul său”.

Excepția de nelegalitate,

ridicată pe cale incidentală de SC T.N. SA, se referă la dispozițiile art. 140

din regulament, conform cărora „convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 25

de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale,

precum și cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată”, în

raport cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, care în

alin. (1) și (2) prevede în mod expres faptul că termenul de desfășurare a

Adunării Generale a Acționarilor nu poate fi mai mic de 15 zile de la

publicarea convocatorului.

Așa cum corect a interpretat

și instanța de fond, legea distinge în mod imperativ asupra ipotezei în care

termenul de desfășurare a Adunării Generale a Acționarilor nu poate fi mai mic

de 15 zile de la data publicării convocatorului, ceea ce

per a contrario

nu impietează asupra ipotezei conform căreia termenul de desfășurare a Adunării

Generale a Acționarilor poate fi mai mare de 15 zile de la data publicării

convocatorului.

Așadar, contrar celor susținute de

autoarea excepției de nelegalitate, dispozițiile art. 117 alin. (2) din Legea

nr. 31/1990, republicată, prevăd că termenul de întrunire nu poate fi mai mic

de 15 zile de la publicarea convocării, în nici un caz nefiind menționat un

termen unic de 15 zile.

Stabilirea prin Regulamentul

C.N.V.M. nr. 13/2004, a termenului de 25 de zile, între data fixată pentru

desfășurarea Adunării Generale a Acționarilor și data publicării

convocatorului, s-a realizat pentru a permite unui număr cât mai mare de

acționari de a participa la Adunarea Generală a Acționarilor și de a avea acces

la informațiile publice necesare cunoașterii problemelor existente pe ordinea

de zi a Adunării Generale a Acționarilor.

În conformitate dispozițiile

art. 2 din O.U.G. nr. 25/2002, privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată

cu modificările ulterioare, aceasta are printre obiectivele sale fundamentale,

asigurarea protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale,

abuzive și frauduloase, a promovării, funcționării corecte și transparente a

piețelor reglementate și a prevenirii afectării egalității de informare și

tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.

În calitate de autoritate a

pieței de capital din România, C.N.V.M. este obligată să întreprindă toate

demersurile necesare în scopul stabilirii și menținerii cadrului necesar

dezvoltării pieței reglementate, a promovării încrederii în piețele

reglementate și în investițiile în instrumentele financiare.

Concluzia ce se desprinde

față de considerentele expuse, este aceea că termenul de 25 zile prevăzut între

data fixată pentru desfășurarea Adunării Generale a Acționarilor și data

publicării convocatorului, a fost stabilit avându-se în vedere și dispozițiile

Legii nr. 31/1990, republicată - art. 117 din lege, din a cărei interpretare

logică rezultă fără putință de tăgadă, faptul că termenul de desfășurare a

Adunării Generale a Acționarilor nu poate fi mai mic de 15 zile,

per a

contrario

acest termen putând fi și mai mare de 15 zile.

Dat fiind că acest Regulament nr.

13/2004 al C.N.V.M. a fost dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004

privind piața de capital, prin prevederile sale, în mod obligatoriu trebuia să

țină seama de menținerea unui climat de transparență a activității societății

emitente pentru toți acționarii săi, cărora trebuie să le asigure facilitățile

și informațiile necesare pentru a le permite să-și exercite drepturile, în

special să-i informeze cu privire la organizarea adunărilor generale și să

permită acestora să-și exercite drepturile de vot.

Constatând, deci, că

instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și nu există motive

de casare sau de modificare a acesteia, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ.,

va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

autorității lucrului judecat.

Respinge recursul declarat

de SC T.N. SA București împotriva sentinței civile nr. 1496 din 21 iunie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2006.