ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, prin decizia civilă nr. 1773 din 16 mai 2002, a respins
recursurile declarate de V.R.G. și M.A. împotriva deciziei nr. 128 din 6 martie
2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca tardive.
S-a reținut că, decizia atacată a fost
comunicată la 16 martie 2001, iar împotriva acesteia a declarat recurs V.R.G.,
la 13 aprilie 2001 și M.A., la 17 aprilie 2001, dar peste termenul legal de 15
zile de la comunicarea hotărârilor, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Împotriva deciziei au formulat contestație în
anulare R.V.G. și M.A., susținând, în esență, că recursul a fost în termen
înregistrat la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,
la 30 martie 2001, de unde a fost restituit, cu îndrumarea de a fi depus la instanța
a cărei hotărâre se atacă, astfel că, în raport de aceste date, în mod greșit a
fost respins ca tardiv.
Contestația este nefondată.
Potrivit art. 302 C. proc. civ., recursul se
depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
În raport de aceste dispozițiuni imperative, în
cauză, recursul trebuia depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub
sancțiunea nulității, respectiv la Curtea de Conturi, nu la Curtea Supremă de
Justiție, așa cum greșit au procedat cele două contestatoare.
Așadar, data la care a fost depus recursul la
Curtea Supremă de Justiție, nu intră în calculul termenului de recurs, prevăzut
de art. 301 C. proc. civ., ci numai data la care a fost depus la Curtea de
Conturi.
Or, în cauză, hotărârea a fost comunicată la 16
martie 2001, iar recursul a fost declarat și depus la Curtea de Conturi la 13
aprilie 2001 și, respectiv 17 aprilie 2001, adică peste termenul legal de 15
zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În consecință, se constată că nu sunt motive de
anularea deciziei, prin care s-a respins recursul ca tardiv, astfel că urmează
să fie respinsă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de V.R.G.
și M.A. împotriva deciziei nr. 1773 din 16 mai 2002 a Curții Supreme de
Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 iunie
2003.