ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2003

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 1773 din 16 mai 2002, a respins recursurile declarate de V.R.G. și M.A. împotriva deciziei nr. 128 din 6 martie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca tardive. S-a reținut că, decizia atacată a fost comunicată la 16 martie 2001, iar împotriva acesteia a declarat recurs V.R.G., la 13 aprilie 2001 și M.A., la 17 aprilie 2001, dar peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârilor, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Împotriva deciziei au formulat contestație în anulare R.V.G.

și M.A., susținând, în esență, că recursul a fost în termen înregistrat la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, la 30 martie 2001, de unde a fost restituit, cu îndrumarea de a fi depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, astfel că, în raport de aceste date, în mod greșit a fost respins ca tardiv. Contestația este nefondată. Potrivit art. 302 C. proc. civ., recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. În raport de aceste dispozițiuni imperative, în cauză, recursul trebuia depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, respectiv la Curtea de Conturi, nu la Curtea Supremă de Justiție, așa cum greșit au procedat cele două contestatoare.

Așadar, data la care a fost depus recursul la Curtea Supremă de Justiție, nu intră în calculul termenului de recurs, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., ci numai data la care a fost depus la Curtea de Conturi. Or, în cauză, hotărârea a fost comunicată la 16 martie 2001, iar recursul a fost declarat și depus la Curtea de Conturi la 13 aprilie 2001 și, respectiv 17 aprilie 2001, adică peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. În consecință, se constată că nu sunt motive de anularea deciziei, prin care s-a respins recursul ca tardiv, astfel că urmează să fie respinsă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de V.R.G. și M.A. împotriva deciziei nr. 1773 din 16 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 iunie 2003.