ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2004

Asupra contestației în

anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea

S.E., prin cererea înregistrată sub nr. 10118/1 iulie 2003 a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1564 din15 aprilie 2003  a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

În

motivarea cererii S.E. a arătat următoarele:

Prin

decizia nr. 6/22 februarie 2000 emisă de Liceul M.E. Buzău, în prezent Colegiul

Național M.E. Buzău, i-a fost imputată suma de 129.807.642 lei, reprezentând

majorări de întârziere pentru nevirarea în termen la bugetul asigurărilor

sociale de stat și al asigurărilor sociale de sănătate aferente lunii august

1999.

Prin

sentința nr. 58/18 decembrie 2000, dosar 4/2000 a Colegiului Jurisdicțional al

Camerei de Conturi Buzău, contestația formulată de S.E. a fost admisă, iar decizia

de imputare a fost anulată.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs jurisdicțional Colegiul M.E. Buzău și

procurorul  financiar.

Prin

decizia nr. 108 – dosar 40/2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a

României, suma imputată prin decizia nr. 6 a Colegiului M.E. a fost redusă de

la 129.807.642 lei la 22.877.346 lei.

Decizia

108/2001 a fost recurată de Colegiul Național M.E. și de S.E.

Recursul

declarat de Colegiul Național M.E., a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

1729/14 mai 2001 dosar 1869/2001.

Procurorul

general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României a declarat recurs în

anulare la 23 martie 2001.

Ca

urmare a apariției Legii 77/2002, Curtea de Conturi a României a respins

recursul jurisdicțional în anulare, ca nefondat – menținându-se recursul în 15

zile de la comunicare la Curtea Supremă de Justiție.

Intimata

S.E. a susținut că virarea la buget a celor două sume datorate 19.858.831 lei

neplată în termen a CAS și 1760.789 lei sănătate cu titlu de penalități, nu a

fost posibilă întrucât deși scadența era la 11 septembrie 1999, fondul de

disponibil al unității a fost alimentat abia în 29 septembrie 1999 iar

calitatea de contabil șef al unității încetase pentru intimată de la 10

septembrie 1999.

Necesarul

de credite aferent salariilor și viramentelor către bugetul de stat pentru luna

august au fost solicitate corect de la începutul lunii septembrie.

Din

creditele primite pentru salarii și viramente aferente lunii august 1999, după

plata salariilor a rămas o sumă de circa 200.000 lei ce a fost folosită pentru

plata avansului la salariile profesorilor din mediul rural, din dispoziția

ordonatorului terțiar de credite respectiv, directoarea liceului.

Odată

cu plata salariilor 28 septembrie 1999, trebuiau achitate și obligațiile către

bugetul de stat cu atât mai mult cu cât cei ce i-au preluat activitatea au fost

anunțați de intimată și de contabila șefă a  I.S.J. Buzău pentru efectuarea

viramentelor .

Penalitățile

au fost calculate pentru perioada 30 septembrie – 18 octombrie 1999, deși

intimata nu mai avea calitatea de angajat al acelei unități întrucât la 10

septembrie 1999, i s-a desfăcut contractul de muncă.

Prin

decizia nr. 1564/15 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de S.E. ca inadmisibil, cu motivarea că în mod corect Secția

Jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia 38/25 august 2002, a reținut

că recursul în anulare jurisdicțional ( cale extraordinară de atac) nu poate fi

exercitat decât împotriva acelor hotărâri ale instanțelor de judecată ale

Curții de Conturi, care au rămas definitive în sistemul acestora, fără

exercitarea căilor de atac la instanțele judecătorești de drept comun.

În

cauză Secția de Contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție s-a

pronunțat prin decizia nr. 1729/14 mai 2002 asupra legalității și temeiniciei

deciziei 108 din 22 februarie 2001 a Secției Jurisdicționale a Curții de

Conturi, recursul declarat în cauză de S.E. împotriva deciziei nr. 38/25

septembrie 2002, a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi a fost respins

ca inadmisibil.

Decizia

1564/15 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție este nelegală și netemeinică

astfel că solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 108

a Curții de Conturi a României și menținerea hotărârii nr. 58/18 decembrie 2000

a Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi  Buzău.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit

art. 317 C. proc. civ. hotărârile pot fi atacate cu contestație în anulare

pentru motivele enumerate mai jos dacă aceste motive nu au putut fi  invocate

pe cale apelului sau recursului:

1) -Când

procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2) -când

hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Cu

toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în

cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, iar instanța

le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a

fost respins fără să fi fost judecat în fond.

Conform

art. 318 (1) hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacte cu contestație,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală, să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Intimata

contestatoare nu a invocat existența unei erori materiale sau necercetarea

vreunui motiv de casare decât la modul general.

În

speță, așa cum în mod judicios s-a menționat prin decizia nr. 1564/2003

contestată, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ s-a

pronunțat prin decizia nr. 1729 din 14 mai 2002 asupra legalității și

temeiniciei deciziei nr. 108 din 22 februarie 2001 a Secției Jursidicționale a

Curții de Conturi în recursul declarat de S.E. împoriva decizie nr. 38 din 25

septembrie 2002.

Prin

decizia contestată nr. 1564/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

contencios administrativ s-a respins recursul declarat de S.E. împotriva

deciziei nr.38 din 25 septembrie 2002 a Curții de Conturi în compunerea

prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, ca inadmisibil, în mod legal și

temeinic întrucât recursul în anulare jurisdicțional (cale extraordinară de

atac), nu poate fi exercitat decât împotriva acelor hotărâri ale instanțelor de

judecată ale Curții de Conturi care au rămas definitive în sistemul acestora,

fără exercitarea căilor de atac la instanțele judecătorești de drept comun.

Constatându-se

că cererea formulată de S.E. privind contestația în anulare a deciziei nr.

1564/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ este

nefondată se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 1564 din 15

aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție,  secția de contencios administrativ,

ca nefondată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.