ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2005

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 26 din 26

februarie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de SC R.I. SA Bacău,

împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău, reținând legalitatea deciziei nr. 1082 din 18 iulie

2001 și neaplicarea în cauză a O.U.G. nr. 163/2000.

Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1447 din 8 aprilie 2003, a

admis recursul declarat de SC R.I. SA și a casat sentința, cu trimitere, spre

rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se face verificări dacă s-au

solicitat compensări, dacă agentul economic avea dreptul la facilități conform

O.U.G. nr. 163/2000 și dacă aceasta avea dreptul de a fi exclusă de la

compensarea majorărilor pentru suma de 4.410.319.446 lei.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 177 din 16

octombrie 2003, a admis contestația și a anulat în parte, decizia nr. 1082 din

18 iulie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la pct. 1 și 4.

A admis contestația

societății, înregistrată sub nr. 341392 din 20 martie 2001, a Ministerului

Finanțelor Publice, în parte și în consecință, a anulat în parte,

procesul-verbal de control nr. 1090 din 8 martie 2001 și ca urmare, a constatat

ca nedatorat, impozitul pe profit, în sumă de 488.138.547 lei și majorările de

întârziere aferente acestuia, în sumă de 19.769.611 lei, reținute prin

procesul-verbal de control.

A constatat greșita

compensare între sumele reprezentând majorări scutite la plată conform art. 4

din O.U.G. nr. 163/2000, pentru contribuabil:

- 3.218.787 lei aferente

impozitului pe profit pentru trimestrul III/2000;

- 3.391.868.068 lei aferente

impozitului pe profit;

- 974.285.558 lei aferente

impozitului pe salarii;

- 40.947.033 lei aferente

T.V.A. și sumele reprezentând T.V.A. de recuperat de către aceeași societate,

ca și contribuabil.

Pe cale de consecință, a

dispus rambursarea sumei de 4.410.319.446 lei către societatea contestatoare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere concluziile expertizei, cu corectura în sensul că

actualizarea sumelor reținute drept garanții, nu constituie venit impozabil,

pentru că acestea sunt producătoare de daune, societății, iar restituirea

sumelor se face la valoarea actualizată, tocmai pentru a le acoperi.

Nefiind datorată diferența

de impozit pe profit, de 488.138.547 lei, nu se datorează nici majorările în

sumă de 19.769.611 lei.

Societatea întrunește condițiile

art. 4 ale O.U.G. nr. 163/2000 privind arieratele la bugetul de stat, astfel

trebuie să fie scutită de majorări.

Ca urmare, aceleași majorări

nu puteau fi reținute ca obligații bugetare, iar apoi compensate cu T.V.A. pe

care organul fiscal trebuia să o ramburseze contribuabilei.

Considerând hotărârea

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău, în nume

propriu și pentru Ministerul Finanțelor, a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a dispus asupra sumei de

488.138.547 lei, impozit pe profit și majorări aferente de 19.769.611 lei, ce

nu a făcut obiectul criticii în recurs.

Pe fondul cauzei, soluția

este greșită, se bazează pe concluziile din raportul de expertiză, fără a se

face verificări.

Reclamanta nu putea

beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 163/2000, deoarece, conform acesteia se

scutesc de la plată, majorările de întârziere datorate și neplătite.

Recursul este fondat,

potrivit celor ce se vor arăta.

Prin acțiune s-a solicitat

anularea deciziei nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului Finanțelor

Publice, prin care s-a soluționat contestația formulată de societatea

reclamantă, împotriva măsurilor stabilite de organele de control ale Direcției

Controlului Financiar Fiscal Bacău, prin procesul-verbal nr. 1090 din 8 martie

2001, privind virarea la bugetul de stat, a sumei de 533.079.811 lei,

reprezentând:

- 496.032.760 lei, impozit

pe profit;

- 30.930.348 lei, majorări

de întârziere aferente;

- 6.116.703 lei, amendă

contravențională și s-a solicitat rambursarea următoarelor sume reprezentând

majorări de întârziere:

- 3.391.868.068 lei, majorări de

întârziere aferente impozitului pe profit;

- 974.285.558 lei, majorări de

întârziere aferente impozitului pe salarii;

- 40.947.033 lei, majorări

de întârziere aferente T.V.A.

Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin decizia nr.

1082 din 18 iulie 2001:

1) a respins, ca

neîntemeiată, contestația pentru impozitul pe profit, în sumă de 488.138.547

lei și majorările de întârziere aferente, în sumă de 19.769.611 lei.

2) a respins, ca nemotivată,

contestația pentru impozitul pe profit, în sumă de 7.894.213 lei și majorările aferente,

în sumă de 11.160.737 lei;

3) pentru suma de 6.116.703

lei, reprezentând amendă contravențională, s-a trimis la instanța

judecătorească competentă, pentru soluționare.

4) a respins, ca

neîntemeiată, cererea privind restituirea majorărilor de întârziere aferente

impozitului pe profit, în sumă de 3.391.868.068 lei, majorările de întârziere

aferente impozitului pe salarii, în sumă de 974.285.558 lei și majorările de

întârziere aferente T.V.A., în sumă de 40.947.033 lei.

Acțiunea formulată la

instanță privea pct. 1 și 4 din decizie. În prima fază procesuală, soluția a

fost de respingere a acțiunii.

Prin recursul declarat,

societatea a solicitat obligarea pârâților la rambursarea sumei de

4.410.319.446 lei, stabilită prin expertiza contabilă administrată în cauză.

Curtea Supremă de Justiție,

prin admiterea recursului și casarea cu trimitere, spre rejudecare, a obligat

instanța la verificări dacă s-au solicitat compensări, dacă societatea avea

dreptul la facilități conform O.U.G. nr. 163/2001 și dacă avea dreptul de a fi

exclusă de la compensarea majorărilor pentru suma de mai sus.

Cum instanța a considerat că

nu sunt datorate sumele de 488.138.547 lei, impozit pe profit și majorări

aferente, de 19.769.611 lei, care nu au făcut obiectul cererii de recurs, este

întemeiată critica, în sensul că s-a acordat de instanță, mai mult decât s-a

cerut.

În conformitate cu

prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 163/2000, emisă în scopul diminuării

arieratelor la bugetul de stat: „Pentru încasarea obligațiilor restante reprezentând

impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat, persoanele juridice,

care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,

înregistrează majorări de întârziere neachitate, beneficiază de amânare la

plată a acestora, până la data de 15 decembrie 2000, inclusiv”.

În art. 4 se arată că:

„majorările de întârziere prevăzute la art. 1, se scutesc de plată, dacă

debitele restante la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,

care le-au generat, reprezentând impozite, taxe și alte venituri ale bugetului

de stat, se vor achita până la 31 octombrie 2000.

Această ordonanță a intrat în

vigoare pe data de 19 octombrie 2000 (M. Of. nr. 514/19.10.2000).

Susținerea recurentei, că

societatea nu poate beneficia de aceste facilități, deoarece majorările au fost

achitate în totalitate, nu poate fi primită, pentru că la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 163/2000, respectiv 19 octombrie 2000, așa cum se arată în

expertiză și nu s-a contestat de pârâți, obligațiile restante ale reclamantei

existau în evidențele contabile neachitate. Ca dovadă, obligațiile restante

existau și la 31 octombrie 2000, când s-a dispus de organele financiare

județene, regularizarea prin compensare.

Ori, în mod eronat s-a

procedat la compensarea majorărilor, în sumă de 4.410.319.446 lei, de care

reclamanta nu a fost scutită, așa cum prevede art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000.

Suma este formată din:

- 3.218.787 lei, majorări la

impozit pe profit pe trimestrul III/2000;

- 3.391.868.068 lei,

majorări la impozitul pe profit;

- 974.285.558 lei, majorări

la impozitul pe salarii;

- 40.947.033 lei majorări la

T.V.A.

Expertiza a constatat că

majorările din volumul obligațiilor restante ale reclamantei nu au fost

achitate de unitate. Societății i-au fost reținute din sumele ce trebuiau

primite de la buget, deși la data când s-au făcut compensările, 31 octombrie

2000, se cunoștea de reglementarea apărută în O.U.G. nr. 163/2000, în legătură

cu scutirea de la plata majorărilor, dacă în termenele prevăzute, unitatea

achită debitele restante provenite din impozite, taxe și alte venituri

bugetare.

Or, reclamanta s-a decontat

integral cu bugetul în privința debitelor restante provenite din impozite, taxe

și alte venituri bugetare.

Societatea reclamantă este

în drept să i se restituie majorările în sumă de 4.410.319.446 lei, de care

trebuia să fie scutită la plată și i-au fost compensate din eroare, fără să se

țină cont de prevederile O.U.G. nr. 163/2000 privind diminuarea arieratelor la

bugetul de stat.

În consecință, recursul

fiind fondat, va fi admis în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ. și se va

modifica sentința atacată, în sensul că se va admite contestația în parte, se

va anula în parte decizia nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului

Finanțelor, numai cu privire la pct. 4, se va înlătura constatarea, ca

nedatorată, a impozitului pe profit, în sumă de 488.138.547 lei și a

majorărilor de întârziere, de 19.769.611 lei, menținându-se celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 177 din 16 octombrie

2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ

și în consecință:

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite în parte contestația.

Anulează în parte decizia

nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice, numai cu privire

la pct. 4.

Înlătură măsura constatării,

ca nefondat, a impozitului pe profit, în sumă de 488.138.547 lei și a

majorărilor de întârziere, de 19.769.611 lei.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2005.