ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

3244/2001, reclamanta SC R.I. SA Bacău, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a solicitat

anularea deciziei nr. 1082 din 18 iulie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în mod nelegal a fost obligată prin procesul-verbal de control fiscal

nr. 1090 din 8 august 2001, încheiat de Direcția Controlului Fiscal din cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, să plătească la bugetul de stat

suma de 488.138.547 lei, impozit pe profit și 19.769.611 lei, majorări de

întârziere.

Conform O.U.G. nr. 163/2000, a

solicitat rambursarea sumei de 3.391.868.068 lei, majorări de întârziere

aferente impozitului pe profit, 974.285.599 lei, majorări de întârziere

aferente impozitului pe salarii și 40.947.033 lei, majorări de întârziere

aferente T.V.A., prin aplicarea nelegală a dispozițiilor art. 4 alin. (1)

O.U.G. nr. 163/2000.

Prin sentința civilă nr. 26 din 26

februarie 2002, s-a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Cu referire la suma de 488.138.547

lei, la data compensării obligațiilor de plată datorate bugetului de stat la 31

decembrie 1999, în mod legal organele fiscale au reținut că diferențele

favorabile de curs valutar reprezintă venit impozabil, conform art. 4 din O.G.

nr. 70/1994, modificată.

Fiind datorată suma menționată mai

sus de drept, se percep și majorările de întârziere, de 19.769.611 lei - art.

19 din O.G. nr. 70/1994, astfel că în mod judicios nu s-a admis restituirea

sumelor.

La 31 octombrie 2000, reclamanta

datora bugetului de stat obligații restante de 9.604.992.935 lei, din care

4.407.900.659 lei, majorări de întârziere calculate, conform art. 83 din O.U.G.

nr. 11/1996.

În acest mod, reclamanta nu

beneficiază de scutirea plății majorărilor de întârziere, conform art. 83 din

O.U.G. nr. 11/1996, întrucât O.U.G. nr. 163/2000 și Ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 1396/2000, nu stipulează o asemenea facilitate.

Împotriva sentinței a formulat

recurs reclamanta SC R.I. SA Bacău, criticând-o astfel:

Societatea a respectat dispozițiile

art. 1 și ale art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/2000, în sensul că a achitat

prin compensare cu T.V.A., impozitele și taxele aferente, însă în mod nelegal

nu a beneficiat de rambursarea sumei de 4.410.319.446 lei stabilită conform

expertizei efectuată în cauză, ce a fost înlăturată fără nici un temei.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată:

În speță, s-a efectuat un raport de

expertiză contabilă, prin care s-a concluzionat că societatea era în drept să i

se restituie majorările în sumă de 4.410.319.446 lei, care au fost compensate

din eroare, fără a se ține cont de prevederile O.U.G. nr. 163/2000, privind

diminuarea arieratelor la bugetul de stat.

Instanța de fond a înlăturat

concluziile expertize,i fără a motiva această măsură.

Întrucât reclamanta și-a achitat

datoriile la bugetul de stat până la 31 octombrie 2000, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău a operat compensări pe care societatea le-a contestat,

solicitând restituirea majorărilor de întârziere compensate.

Instanța de fond trebuia să verifice

dacă reclamanta a solicitat compensări, dacă aceasta avea dreptul la facilități

potrivit O.U.G. nr. 163/2000, inclusiv dreptul de a fi exclusă de la

compensarea majorărilor, în măsura în care beneficia de scutire de plată,

pentru suma de 4.410.319.446 lei.

Pentru considerentele expuse, se va

admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de SC R.I.

SA Bacău, împotriva sentinței civile nr. 26 din 26 februarie 2002 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.