ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3244/2001, reclamanta SC R.I. SA Bacău, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a solicitat anularea deciziei nr. 1082 din 18 iulie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost obligată prin procesul-verbal de control fiscal nr. 1090 din 8 august 2001, încheiat de Direcția Controlului Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, să plătească la bugetul de stat suma de 488.138.547 lei, impozit pe profit și 19.769.611 lei, majorări de întârziere.

Conform O.U.G. nr. 163/2000, a solicitat rambursarea sumei de 3.391.868.068 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 974.285.599 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii și 40.947.033 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A., prin aplicarea nelegală a dispozițiilor art. 4 alin. (1) O.U.G. nr. 163/2000. Prin sentința civilă nr. 26 din 26 februarie 2002, s-a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Cu referire la suma de 488.138.547 lei, la data compensării obligațiilor de plată datorate bugetului de stat la 31 decembrie 1999, în mod legal organele fiscale au reținut că diferențele favorabile de curs valutar reprezintă venit impozabil, conform art. 4 din O.G.

nr. 70/1994, modificată. Fiind datorată suma menționată mai sus de drept, se percep și majorările de întârziere, de 19.769.611 lei - art. 19 din O.G. nr. 70/1994, astfel că în mod judicios nu s-a admis restituirea sumelor. La 31 octombrie 2000, reclamanta datora bugetului de stat obligații restante de 9.604.992.935 lei, din care 4.407.900.659 lei, majorări de întârziere calculate, conform art. 83 din O.U.G. nr. 11/1996. În acest mod, reclamanta nu beneficiază de scutirea plății majorărilor de întârziere, conform art. 83 din O.U.G. nr. 11/1996, întrucât O.U.G. nr. 163/2000 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1396/2000, nu stipulează o asemenea facilitate. Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta SC R.I.

SA Bacău, criticând-o astfel: Societatea a respectat dispozițiile art. 1 și ale art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 163/2000, în sensul că a achitat prin compensare cu T.V.A., impozitele și taxele aferente, însă în mod nelegal nu a beneficiat de rambursarea sumei de 4.410.319.446 lei stabilită conform expertizei efectuată în cauză, ce a fost înlăturată fără nici un temei. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată: În speță, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă, prin care s-a concluzionat că societatea era în drept să i se restituie majorările în sumă de 4.410.319.446 lei, care au fost compensate din eroare, fără a se ține cont de prevederile O.U.G. nr. 163/2000, privind diminuarea arieratelor la bugetul de stat.

Instanța de fond a înlăturat concluziile expertize,i fără a motiva această măsură. Întrucât reclamanta și-a achitat datoriile la bugetul de stat până la 31 octombrie 2000, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a operat compensări pe care societatea le-a contestat, solicitând restituirea majorărilor de întârziere compensate. Instanța de fond trebuia să verifice dacă reclamanta a solicitat compensări, dacă aceasta avea dreptul la facilități potrivit O.U.G. nr. 163/2000, inclusiv dreptul de a fi exclusă de la compensarea majorărilor, în măsura în care beneficia de scutire de plată, pentru suma de 4.410.319.446 lei. Pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de SC R.I. SA Bacău, împotriva sentinței civile nr. 26 din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.