ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.04.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2004

HOTĂRÂRE
15.04.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința recurată, sentința

civilă nr. 9, pronunțată la data de 20 februarie 2003 în dosarul nr. 4328/2003,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA Bacău, în contradictoriu cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bacău - Direcția Controlului Fiscal Bacău și

Ministerul Finanțelor Publice, a anulat decizia nr. 516 din 21 octombrie 2002,

emisă de minister și, parțial, procesul-verbal nr. 7200 din 10 septembrie 2002,

încheiat de organul de control din cadrul primei autorități pârâte, exonerând-o

de plata sumelor de:

-15.532.290.375 lei reprezentând

actualizarea majorărilor de întârziere pentru perioada 25 aprilie –28 iunie

2002;

-2.389.583.135 lei reprezentând

actualizarea penalităților de întârziere pentru aceeași perioadă.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Societatea comercială reclamantă a

contestat parțial procesul-verbal de control nr. 7200 din 10 septembrie 2002,

încheiat de organul de control fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor

Publice Bacău, în ceea ce privește sumele de:

-15.532.290.375 lei, majorări de

întârziere pentru neplata la termen a debitelor din rate de capital și dobânzi,

pentru perioada 25 aprilie - 28 iunie 2002;

-2.389.583.153 lei, penalități de

întârziere pentru aceleași debite, calculate pentru aceeași perioadă.

Majorările de întârziere și

penalitățile respective, reținute în sarcina societății comerciale, sunt

aferente unor debite care au făcut obiectul unei cesiuni de creanță, în

condițiile O.G. nr. 29/2002, între Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.B.,

care trebuia să se realizeze în termen de 15 zile de la data intrării în

vigoare a normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.

În considerentele hotărârii

recurate, instanța de fond a motivat, în esență, că din moment ce termenul

limită pentru efectuarea cesiunii, în raport cu data de 10 aprilie 2002, când

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 303/2002, au intrat în vigoare, nu

a fost respectat de către Ministerul Finanțelor Publice, majorările de

întârziere și penalitățile de întârziere pentru perioada dintre data de 25

aprilie 2002 și data de 28 iunie 2002, când s-a realizat cesiunea, nu sunt

datorate de către societatea comercială reclamantă.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, susținând în esență că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a

aplicării greșite a prevederilor legale în materie, termenul de 15 zile

prevăzut în O.G. nr. 29/2002, neavând nici caracterul, nici efectele date de

instanță, în sensul exonerării societății comerciale, de la plata unor majorări

de întârziere și penalitățile de întârziere datorate legal, Ministerului

Finanțelor Publice.

Recursul este întemeiat.

În cauză este necontestat că

societatea comercială a fost beneficiara unui credit extern în valoare de

12.200.000 dolari SUA, pentru care Ministerul Finanțelor Publice a asigurat garanția

restituirii, conform convenției nr. 5265 din 24 august 1993.

Prin O.G. nr. 29/2002, privind

instituirea unor măsuri pentru diminuarea datoriei publice, creanțele

cuprinzând sumele achitate de stat conform garanției pentru împrumuturile

externe, dobânzile și comisioanele, penalizările și majorările de întârziere

datorate de beneficiari, au fost preluate de către A.V.A.B., potrivit Normelor

metodologice aprobate prin H.G. nr. 303/2002.

De asemenea, este necontestat că

cesiunea de creanță între Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.B. s-a

realizat la data de 28 iunie 2002, iar prin procesul-verbal nr. 7200 din 10

septembrie 2002, organele de control fiscal din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Bacău au calculat situația obligațiilor SC P. SA Bacău,

către Ministerul Finanțelor Publice, la data de 28 iunie 2002, legate de

creditul extern respectiv, garantat de stat, prin acest minister.

Instanța de fond și-a însușit

susținerea intimatei-reclamante, cum că nu ar datora majorările de întârziere

și penalitățile de întârziere aferente perioadei 24 aprilie 2002 - 28 iunie

2002, cu motivarea că nerealizarea cesiunii la data de 24 aprilie 2002 - termenul

stabilit prin H.G. nr. 303/2002, nu este imputabilă acesteia, ceea ce este

lipsit de temei legal.

Astfel, potrivit prevederilor art. 5

alin. (1) din O.G. nr. 29/2002, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 324/2002,

creanțele provenite din executarea garanțiilor de stat emise pentru

împrumuturile externe, vor fi cesionate în termen de 15 zile de la data

intrării în vigoare a normelor, actualizate la data finalizării contractelor de

cesiune.

Faptul că cesiunea nu a fost

finalizată în termenul prevăzut, nu poate avea consecința trasă de instanța de

fond, dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 11/1996, în vigoare la data respectivă,

prevedeau în mod expres că orice obligație bugetară neachitată la scadență,

generează majorări și penalizări de întârziere.

Astfel fiind, recursul este

întemeiat și va fi admis, sentința atacată va fi casată și, rejudecând cauza,

acțiunea va fi admisă pentru considerentele de mai sus.

Referitor la adresa nr. 21728 din 12

august 2003, prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău precizează

că recursul declarat în nume propriu, trebuie considerat, ca fiind declarat și

în numele Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că aceasta excede

reglementărilor procedurale privind recursul, neîndeplinind condițiile unei

cereri adresate instanței de recurs.

Admite recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Bacău împotriva sentinței civile nr. 9 din 20 februarie

2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge

acțiunea SC P. SA Bacău.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-04-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3244/2001, reclamanta SC R.I. SA Bacău, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finan
ÎCCJ 2003-02-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2003
rezultat că societatea a achitat până la 30 aprilie 1999 toate debitele, în sumă de 6.416.077.884 lei. Recursul este nefondat. Curtea urmează să rețină că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile la
ÎCCJ 2005-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2005
Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 26 din 26 februarie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea
ÎCCJ 2004-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 563/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 februarie 2002, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 233, reclamanta SC C.C. SA a soli
ÎCCJ 2005-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2005
prin hotărârea nr. 12 din 12 august 1998 a Direcției Controlului Financiar de Stat Român, dispoziția nr. 291 din 5 septembrie 2000, a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Bacău și decizia nr. 1464 din 31
Sursă