ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 9, pronunțată la data de 20 februarie 2003 în dosarul nr. 4328/2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA Bacău, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău - Direcția Controlului Fiscal Bacău și Ministerul Finanțelor Publice, a anulat decizia nr. 516 din 21 octombrie 2002, emisă de minister și, parțial, procesul-verbal nr. 7200 din 10 septembrie 2002, încheiat de organul de control din cadrul primei autorități pârâte, exonerând-o de plata sumelor de: -15.532.290.375 lei reprezentând actualizarea majorărilor de întârziere pentru perioada 25 aprilie –28 iunie 2002; -2.389.583.135 lei reprezentând actualizarea penalităților de întârziere pentru aceeași perioadă.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Societatea comercială reclamantă a contestat parțial procesul-verbal de control nr. 7200 din 10 septembrie 2002, încheiat de organul de control fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, în ceea ce privește sumele de: -15.532.290.375 lei, majorări de întârziere pentru neplata la termen a debitelor din rate de capital și dobânzi, pentru perioada 25 aprilie - 28 iunie 2002; -2.389.583.153 lei, penalități de întârziere pentru aceleași debite, calculate pentru aceeași perioadă. Majorările de întârziere și penalitățile respective, reținute în sarcina societății comerciale, sunt aferente unor debite care au făcut obiectul unei cesiuni de creanță, în condițiile O.G.

nr. 29/2002, între Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.B., care trebuia să se realizeze în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a motivat, în esență, că din moment ce termenul limită pentru efectuarea cesiunii, în raport cu data de 10 aprilie 2002, când Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 303/2002, au intrat în vigoare, nu a fost respectat de către Ministerul Finanțelor Publice, majorările de întârziere și penalitățile de întârziere pentru perioada dintre data de 25 aprilie 2002 și data de 28 iunie 2002, când s-a realizat cesiunea, nu sunt datorate de către societatea comercială reclamantă.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, susținând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a aplicării greșite a prevederilor legale în materie, termenul de 15 zile prevăzut în O.G. nr. 29/2002, neavând nici caracterul, nici efectele date de instanță, în sensul exonerării societății comerciale, de la plata unor majorări de întârziere și penalitățile de întârziere datorate legal, Ministerului Finanțelor Publice. Recursul este întemeiat. În cauză este necontestat că societatea comercială a fost beneficiara unui credit extern în valoare de 12.200.000 dolari SUA, pentru care Ministerul Finanțelor Publice a asigurat garanția restituirii, conform convenției nr. 5265 din 24 august 1993. Prin O.G.

nr. 29/2002, privind instituirea unor măsuri pentru diminuarea datoriei publice, creanțele cuprinzând sumele achitate de stat conform garanției pentru împrumuturile externe, dobânzile și comisioanele, penalizările și majorările de întârziere datorate de beneficiari, au fost preluate de către A.V.A.B., potrivit Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 303/2002. De asemenea, este necontestat că cesiunea de creanță între Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.B. s-a realizat la data de 28 iunie 2002, iar prin procesul-verbal nr. 7200 din 10 septembrie 2002, organele de control fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău au calculat situația obligațiilor SC P. SA Bacău, către Ministerul Finanțelor Publice, la data de 28 iunie 2002, legate de creditul extern respectiv, garantat de stat, prin acest minister.

Instanța de fond și-a însușit susținerea intimatei-reclamante, cum că nu ar datora majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente perioadei 24 aprilie 2002 - 28 iunie 2002, cu motivarea că nerealizarea cesiunii la data de 24 aprilie 2002 - termenul stabilit prin H.G. nr. 303/2002, nu este imputabilă acesteia, ceea ce este lipsit de temei legal. Astfel, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 29/2002, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 324/2002, creanțele provenite din executarea garanțiilor de stat emise pentru împrumuturile externe, vor fi cesionate în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a normelor, actualizate la data finalizării contractelor de cesiune.

Faptul că cesiunea nu a fost finalizată în termenul prevăzut, nu poate avea consecința trasă de instanța de fond, dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 11/1996, în vigoare la data respectivă, prevedeau în mod expres că orice obligație bugetară neachitată la scadență, generează majorări și penalizări de întârziere. Astfel fiind, recursul este întemeiat și va fi admis, sentința atacată va fi casată și, rejudecând cauza, acțiunea va fi admisă pentru considerentele de mai sus. Referitor la adresa nr. 21728 din 12 august 2003, prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău precizează că recursul declarat în nume propriu, trebuie considerat, ca fiind declarat și în numele Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că aceasta excede reglementărilor procedurale privind recursul, neîndeplinind condițiile unei cereri adresate instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău împotriva sentinței civile nr. 9 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea SC P. SA Bacău. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2004.