ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 176, pronunțată la data de 16 octombrie 2003, în dosarul nr. 1304/2003, Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând cauza după o primă casare, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SA Comănești, împotriva Ministerului Finanțelor Publice, Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău și Direcției Controlului Fiscal Bacău. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență următoarele: Prin H.G. nr. 689/1997 reclamanta a beneficiat de un împrumut de 4 miliarde lei pentru plata energiei electrice și termice, pe care, potrivit art. 3, avea obligația să-l restituie în termen de un an, în tranșe egale lunare, conform convențiilor încheiate cu R.A.

R. și R.A. R. Mediaș. Prin procesul-verbal nr. 973 din 23 iulie 1998, organele de control din cadrul Direcției Controlului Financiar de Stat Bacău, verificând modul de rambursare la bugetul statului, a împrumutului acordat, au constatat că societatea comercială nu a respectat termenele și tranșele stabilite prin graficele de rambursare, calculând în sarcina acesteia, majorări de întârziere în sumă de 647.488.090 lei. În căile administrativ-jurisdicționale, obligația bugetară suplimentară a fost menținută, obiecțiunile, plângerile și contestația exercitate potrivit prevederilor Legii nr. 105/1997, fiind respinse prin hotărârea nr. 12 din 12 august 1998 a Direcției Controlului Financiar de Stat Român, dispoziția nr. 291 din 5 septembrie 2000, a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Bacău și decizia nr. 1464 din 31 octombrie 2000, a Ministerului Finanțelor.

În acțiunea adresată instanței, reclamanta a susținut că împrumutul respectiv i-a fost impus, că până la data controlului a rambursat 1.015.954.490 lei, plus 20.000.000 lei în cursul controlului și că nu datorează majorările de întârziere. Pentru a respinge acțiunea, instanța de fond a motivat că, potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice și art. 13 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, societatea comercială reclamantă datorează majorările de întârziere la bugetul statului, aceasta nerespectând termenele și tranșele stabilite prin graficele de rambursare, anexe la convențiile încheiate cu R.A. R. și, respectiv, R.A. R. Mediaș. În ceea ce privește susținerea reclamantei, că ar beneficia de scutirile acordate prin O.U.G.

nr. 163/2000, instanța de fond a motivat că acest act normativ nu este incident în cauză. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 C. proc. civ., a reluat susținerile privind fondul cauzei, potrivit cărora nu datorează majorările de întârziere calculate de către organele de control, întrucât beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 163/2000. Recursul este nefondat. Este necontestat că, în baza H.G. nr. 689/1997, recurenta-reclamantă, societate comercială având ca obiect de activitate, între altele, producerea și distribuirea energiei termice și a apei calde, a beneficiat de un împrumut cu statul, în vederea acoperirii arieratelor către R.A.

R. și R.A. R. Mediaș, pentru suma totală de 4 miliarde lei, din care 1 miliard pentru plata energiei electrice și 3 miliarde lei pentru plata energiei termice. Potrivit art. 3 din H.G. nr. 689/1997, recurenta-reclamantă era obligată să restituie împrumutul în termen de un an, în tranșe lunare de 83 milioane lei, potrivit convenției încheiate cu R.A. R., filiala T.D.E.E. Bacău și respectiv, 250 milioane lei, potrivit convenției încheiate cu R.A. R., filiala E. Borzești. De asemenea, este necontestat că, la data controlului, 23 iulie 1998, s-a constatat că recurenta-reclamantă nu a respectat termenele și tranșele stabilite prin graficele de rambursare, astfel că la data respectivă rambursase doar 1.015.954.490 lei, din care 20.000.000 lei în timpul controlului, situație în care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 647.488.090 lei.

Dacă în căile administrative de atac și în primul ciclu procesual în fața instanței de contencios, recurenta-reclamantă a susținut că nu datorează bugetului de stat, majorările de întârziere, după prima casare, aceasta a susținut că în privința majorărilor de întârziere ar beneficia de prevederile O.U.G. nr. 163/2000, art. 2 lit. c), referindu-se în mod expres la majorările de întârziere stabilite prin acte de constatare care au fost contestate, potrivit legii și se află în curs de soluționare la organul competente. Soluționând cauza, după casarea cu trimitere, instanța de fond a reținut în mod corect că recurenta-reclamantă, nerespectând condițiile de restituire a împrumutului, stabilite prin convențiile încheiate, aceasta datorează majorările de întârziere calculate de organele de control, prevederile art. 77 din Legea nr. 72/1996 și ale art. 13 din O.G.

nr. 11/1996, în vigoare la acea dată, sunt pe deplin aplicabile în cauză. În ceea ce privește apărarea recurentei-reclamante, cum că ar beneficia de facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000 privind diminuarea arieratelor la bugetul de stat, instanța de fond a reținut corect inaplicabilitatea acestui act normativ. Într-adevăr, acest act normativ se aplică, potrivit art. 1, obligațiilor restante reprezentând impozite, taxe și alte asemenea venituri ale bugetului de stat, datorate de persoanele juridice în calitate de contribuabili, or, în cauză, obligațiile recurentei-reclamante își aveau temeiul în împrumutul primit și convențiile de rambursare pe care le-a încheiat. În concluzie, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.S. SA, cu sediul în orașul Comănești, județul Bacău, împotriva sentinței nr. 176 din 16 octombrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.