ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2003

HOTĂRÂRE
28.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de Compania Naționlă de Transport a

Energiei Electrice „Termoelectrica” împotriva sentinței civile nr.224 din 28

februarie 2000 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de consilierul juridic A.L., lipsind reclamanta-recurentă Compania

Națională de Transport a Energiei Electrice „Termoelectrica” și D.G.F.P. a

municipiului București.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.L. a invederat faptul că recursul a rămas fără obiect, sumele datorate

fiind efectiv încasate.

Reprezentanta

Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de

respingere a recursului ca rămas fără obiect.

C

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția contencios

administrativ sub nr.1513/ 22.11.1999 reclamanta Compania Națională de

Electricitate SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice  solicitând

anularea deciziei nr.2547/ 9.11.1999 emisă de Ministerul Finanțelor Publice,

precum și a tuturor măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr.141731

din 21 octombrie 1998 încheiat de Direcția Generală a controlului din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice și exonerarea sa de plata majorărilor de

întârziere în sumă de 3.430.769.583 lei.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin procesul verbal nr.141731 din 21

octombrie 1998 s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 432.769.583 lei.

Împotriva

măsurii obligării sale la plată a formulat căile administrative prevăzute de

Legea nr.105/1997 obiecțiune (contestație și plângere) respinse ca neîntemeiate

de organele Ministerului Finanțelor Publice.

Reclamanta

a arătat că, atât măsura dispusă de organul de control cât și actele emise în

cadrul procedurii administrative prealabile, sunt neîntemeiate și nelegale.

Curtea

de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă

nr.224 din 28 februarie 2000, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei,

și a respins excepția de tardivitate a emiterii Deciziei nr.2574/ 9.11.1999

emisă de Ministerul Finanțelor Publice, invocată de reclamantă, în raport cu

prevederile art.4 alin.2 din Legea nr.105/1997 reținând că prin norma specială

nu sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea termenelor prevăzute de

art.2-4 din Legea nr.105/1997, acestea având caracterul unui termen de

recomandare.

Pe

fondul cauzei, Curtea a respins acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta nu

a respectat prevederile H.G. nr.689/1997, neluând în timp util măsurile de a se

încadra în limitele Hotărârii Guvernului nr.689/1997, răspunzând deci pentru

nerestituirea la bugetul de stat a sumei utilizate în afara H.G. nr.689/1997 și

nerespectarea prevederilor referitoare la perioada de rambursare și cuantumul

tranșelor scadente.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs  Compania Națională de Electricitate –

Termoelectrica SA, criticând-o pentru netemeinicie.

Mai

înainte de a se examina motivele de recurs formulate în scris, se constată că

la data de 1.11.2002, sub nr.13385 (fila 42 dosar rec.) recurenta a  făcut

cunoscut faptul că a achitat suma de 3.438.769 lei reprezentând majorări de

întârziere stabilite prin procesul-verbal înregistrat la sediul său sub

nr.14596/ 21.10.1998 și a depus extrasul de cont și ordinul de plată nr.77/

26.09.2000 (fila nr.43 dosar rec.), făcând dovada achitării sumei, fapt

confirmat și de reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice la termenul din

16.01.2003.

În

atare situație, recursul declarat a rămas fără obiect și se va respinge pentru

acest motiv.

Respinge

recursul declarat de Compania Naționlă de Transport a Energiei Electrice

„Termoelectrica” împotriva sentinței civile nr.224 din 28 februarie 2000 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca rămas fără

obiect.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „Termoelectrica” SA București împotriva sentinței civile nr.151 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta
ÎCCJ 2004-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 188/2004
i sus-menționate; reclamanta susținând că, recunoașterea făcută de către fosta Companie Națională de Electricitate SA Conel prin adresa nr. 19977 din 23 iunie 1999 nu poate fi reținută ca act întrerupător al prescripției dreptului la acțiun
ÎCCJ 2003-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2682/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, R.A.D.E.T. București, a acționat în judecată pe pârâta, SC F.R. SA București, pentru obligarea acestei pârâte la plata sumei de 907.620.961 le
ÎCCJ 2003-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3581/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2555 din 30 martie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea formulată de R.A.D.E.T. București, în contradictoriu
ÎCCJ 2003-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 816/2003
La 20 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București împotriva sentinței civile nr.1387 din 18 octombrie 2001 a Curții de Ap
Sursă