ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SC „Termoelectrica” SA București

împotriva sentinței civile nr.151 din 18 februarie 2002 a Curții de

Apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC „Termoelectrica” SA

București reprezentată de consilierul juridic A.T. și

intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul

juridic V.C.S. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a

municipiului  București prin consilierul juridic I.V.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.T. a  solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise

depuse la dosar.

Având

pe rând cuvântul, reprezentantele intimaților pârâți au solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 3 decembrie 2001 la Curtea de Apel

București – Secția contencios administrativ, reclamanta S.C.

„Termoelectrica” S.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice București

solicitând anularea procesului verbal nr.14557 din 6 iulie 2001 încheiat de

pârâtă prin care au fost calculate majorări de întârziere aferente

impozitului pe venit în sumă de 975.558.990 lei pentru perioada 1 august 2000

– 22 februarie 2001.

În

motivarea acțiunii reclamanta a menționat că aceste

majorări sunt nelegal calculate, ea achitând obligațiile de

plată la termen.

Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ prin

sentința nr.151 din 18 februarie 2002, a respins ca inadmisibilă

acțiunea, constatând că reclamanta este decăzută din

dreptul procedural să modifice acțiunea, și că

instanța trebuia sesizată cu anularea deciziei Ministerului Finanțelor

Publice, aceasta constituind actul administrativ ce trebuia atacată la

instanțele judecătorești.

Împotriva

sentinței nr.15/2002 a formulat recurs reclamanta, susținând că

hotărârea instanței de fond s-a dat cu aplicarea greșită a

legii, că instanța nu a  avut în vedere elementele de fapt și de

drept ale dosarului, după cum o altă critică se referă la

faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății invocând prevederile art.304 pct.9 și 8 Cod

procedură civilă.

Examinând

recursul sub aspectul criticilor formulate, Curtea constată că acesta

este întemeiat, conform cu considerentele ce se expun.

Este

de observat că la primul termen fixat, adică 7 ianuarie 2002,

părțile legal citate au primit un nou termen la solicitarea pârâtei

Direcția Generală a Finanțelor Publice București care a

motivat cererea ca fiind necesară să își pregătească

apărarea.

Din interpretarea corectă a dispozițiilor art.129-130

și art.132 Cod procedură civilă, rezultă că

modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de

înfățișare sau în cadrul termenului acordat de

instanță în acest scop, în formă scrisă și

comunicată pârâtului. Orice modificare făcută după

această dată nu poate fi primită decât dacă pârâtul

achiesează.

Dacă însă la primul termen de

judecată, când părțile legal citate sunt prezente, pârâtul

solicita amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de actele

depuse, de acțiune, pentru pregătirea  apărării, el nu se

mai poate prevala de prevederile aer.132 Cod procedură civilă, în

sensul că ar fi tardivă modificarea acțiunii formulate până

la termenul  următor, deoarece el a provocat amânarea cauzei, așa

că modificarea acțiunii trebuie să fie considerată a fi în

termen.

În cauză reclamanta a depus, modificarea acțiunii la 4

februarie, în scris – fila 30 – dosar, iar această poziție privind

obiectul acțiunii sale rezultă și din ședința din 21

ianuarie 2002 conform încheierii de ședință.

De altfel se impunea a se observa că deși în

acțiune se cerea anularea procesului verbal este atașată și

decizia nr.1291/2001, iar instanța în baza art.129 Cod procedură

civilă avea posibilitatea să pună în discuție această

situație și să dea un termen pentru completarea acțiunii.

Fiind stabilit că sentința s-a  dat cu aplicarea

greșită a legii – art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se va

admite recursul și se va casa sentința nr.151/2002, iar potrivit

art.312 alin.(2) teza I Cod procedură civilă se va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Societatea comercială „Termoelectrica” SA

București împotriva sentinței civile nr.151 din 18 februarie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeși

instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.