ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „Termoelectrica” SA București împotriva sentinței civile nr.151 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC „Termoelectrica” SA București reprezentată de consilierul juridic A.T. și intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic V.C.S. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București prin consilierul juridic I.V. Procedura completă. Consilierul juridic A.T. a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar. Având pe rând cuvântul, reprezentantele intimaților pârâți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 decembrie 2001 la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, reclamanta S.C. „Termoelectrica” S.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice București solicitând anularea procesului verbal nr.14557 din 6 iulie 2001 încheiat de pârâtă prin care au fost calculate majorări de întârziere aferente impozitului pe venit în sumă de 975.558.990 lei pentru perioada 1 august 2000 – 22 februarie 2001. În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că aceste majorări sunt nelegal calculate, ea achitând obligațiile de plată la termen.

Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința nr.151 din 18 februarie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea, constatând că reclamanta este decăzută din dreptul procedural să modifice acțiunea, și că instanța trebuia sesizată cu anularea deciziei Ministerului Finanțelor Publice, aceasta constituind actul administrativ ce trebuia atacată la instanțele judecătorești. Împotriva sentinței nr.15/2002 a formulat recurs reclamanta, susținând că hotărârea instanței de fond s-a dat cu aplicarea greșită a legii, că instanța nu a avut în vedere elementele de fapt și de drept ale dosarului, după cum o altă critică se referă la faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății invocând prevederile art.304 pct.9 și 8 Cod procedură civilă.

Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate, Curtea constată că acesta este întemeiat, conform cu considerentele ce se expun. Este de observat că la primul termen fixat, adică 7 ianuarie 2002, părțile legal citate au primit un nou termen la solicitarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice București care a motivat cererea ca fiind necesară să își pregătească apărarea. Din interpretarea corectă a dispozițiilor art.129-130 și art.132 Cod procedură civilă, rezultă că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop, în formă scrisă și comunicată pârâtului. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită decât dacă pârâtul achiesează.

Dacă însă la primul termen de judecată, când părțile legal citate sunt prezente, pârâtul solicita amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de actele depuse, de acțiune, pentru pregătirea apărării, el nu se mai poate prevala de prevederile aer.132 Cod procedură civilă, în sensul că ar fi tardivă modificarea acțiunii formulate până la termenul următor, deoarece el a provocat amânarea cauzei, așa că modificarea acțiunii trebuie să fie considerată a fi în termen. În cauză reclamanta a depus, modificarea acțiunii la 4 februarie, în scris – fila 30 – dosar, iar această poziție privind obiectul acțiunii sale rezultă și din ședința din 21 ianuarie 2002 conform încheierii de ședință. De altfel se impunea a se observa că deși în acțiune se cerea anularea procesului verbal este atașată și decizia nr.1291/2001, iar instanța în baza art.129 Cod procedură civilă avea posibilitatea să pună în discuție această situație și să dea un termen pentru completarea acțiunii.

Fiind stabilit că sentința s-a dat cu aplicarea greșită a legii – art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va casa sentința nr.151/2002, iar potrivit art.312 alin.(2) teza I Cod procedură civilă se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Societatea comercială „Termoelectrica” SA București împotriva sentinței civile nr.151 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeși instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.