ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1631/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional al

municipiului București, prin sentința nr. 55 din 4 aprilie 2001, a admis actul

de sesizare al Completului, constituit conform art. 31 alin. (1) din Legea nr.

94/1992 și în consecință:

1.a. A obligat Consiliul Local al

comunei Tunari, județul Ilfov, la plata către bugetul Local, a 7.411.480 lei,

reprezentând restituiri din finanțarea bugetară a anilor precedenți.

1.b. A obligat pe pârâții A.A. și

H.N., la plata în solidar către Consiliul LLocal Tunari, a sumei de 7.411.480

lei, reprezentând prejudiciu, plus 1.942.911 lei, daune.

A constatat că din totalul de

9.354.491 lei, a fost recuperată de la pârâți, suma de 8.054.092 lei.

2.a. A obligat Consiliul Local al

comunei Tunari, la plata către bugetul Local, al sumei de 8.223.756 lei,

reprezentând plată nelegală.

2.b. A obligat pe pârâtul A.A., la

plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a sumei de 8.223.756 lei,

reprezentând prejudiciu, plus 3.480.233 lei, daune.

A constatat că sumele respective au

fost recuperate.

3.a. A obligat Consiliul Local al

comunei Tunari, la plata către bugetul asigurărilor sociale, a sumei de

27.129.669 lei, reprezentând contribuția nevirată în perioada februarie –

decembrie 1999, plus 46.131.233 lei, majorări de întârziere calculate până la

data de 1 august 2000, și care vor fi calculate în continuare până la data de 7

august 2000.

A constatat că suma de 27.129.668

lei a fost virată.

3.b. A obligat pe H.N., la plata

către Consiliul Local al comunei Tunari, a sumei de 46.131.233 lei,

reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul

majorărilor de întârziere pe perioada 1 august - 7 august 2000, sume asupra

cărora se aplică dobânda practicată de Banca Națională a României la data

pronunțării (48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării

majorărilor de întârziere de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la

data achitării debitului de către pârâtă.

4.a. A obligat Consiliul Local al

comunei Tunari la plata către bugetul asigurărilor de sănătate, a 27.805.497

lei, reprezentând contribuția de 7% pentru asigurările de sănătate, plus

28.281.139 lei, majorări de întârziere, calculate până la data de 31 iulie

2000, ce vor fi calculate în continuare până la data de 7 august 2000.

A constatat că suma de 27.805.495

lei a fost virată.

4.b. A obligat pe H.N. la plata

către Consiliul Lcal al comunei Tunari, a sumei de 28.281.139 lei, reprezentând

prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de

întârziere pe perioada 1 august – 7 august 2000, sume asupra cărora se aplică

dobânda practicată de Banca Națională a României, la data pronunțării (48,98%),

cu titlu de daune, de la data achitării majorărilor de întârziere, de către

Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către

pârâtă.

5.a. A obligat Consiliul Local al

comunei Tunari la plata către bugetul de stat a 1.009.800 lei, reprezentând

impozit pe salariu, plus 687.674 lei, majorări de întârziere, ce vor fi

calculate în continuare până la data achitării debitului.

5.b. A obligat pe H.N. la plata

către Consiliul Local al comunei Tunari, a 687.674 lei, reprezentând

prejudicii, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de

întârziere, începând cu data de 1 august 2000, sume asupra cărora se aplică

dobânda practicată de Banca Națională a României, la data pronunțării  48,08%),

cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere, de

către Consilul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de

către pârâtă.

6.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la

plata către Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, a sumei de 511.595 lei,

reprezentând contribuție la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj, plus

348.393 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 31 iulie 2000, ce

vor fi calculate în continuare, până la 11 decembrie 2000.

A constatat că suma de 511.595 lei,

a fost achitată.

6.b. A obligat pe H.N., la plata

către Consiliul Local al comunei Tunari, a 348.393 lei, reprezentând

prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de

întârziere pe perioada 1 august - 11 decembrie 2000, sume asupra cărora se

aplică dobânda practicată de Banca Națională a României la data pronunțării

(48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de

întârziere, de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării

debitului de către pârâtă.

A obligat pe pârâții Consiliul Local

al comunei Tunari, A.A. și H.N., la plata a câte 100.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, în favoarea statului.

S-au menținut măsurile asiguratorii

dispuse prin încheierea din 17 octombrie 2000, pentru H.N. și A.Al., până la

concurența sumelor la care au fost obligați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în urma verificării plății obligațiilor bugetare și a cheltuielilor

de personal, organul de control a constatat unele abateri financiare

referitoare la execuția bugetară a anului 1999.

Analizându-se modul de stabilire a

contribuțiilor datorate de Consiliul Local al comunei Tunari, s-a reținut că

instituția nu a calculat, evidențiat și virat la bugetul asigurărilor sociale

de stat, C.A.S. în cota legală de 30% aplicată asupra câștigului brut realizat

de salariații încadrați în grupa a III-a de muncă.

Prin aplicarea unei cote de 23%, s-a

diminuat cuantumul obligației financiare către bugetul asigurărilor sociale de

stat, cu 27.129.668 lei, sumă ce trebuia virată lunar în perioada 1 februarie –

31 decembrie 1999.

Pentru neplata la termen a C.A.S. în

cotă legală de 30%, s-au calculat, în temeiul O.G. nr. 2/1999, majorări de

întârziere de 46.131.133 lei.

Răspunderea pentru necalcularea și

virarea în cuantumul legal și la termen, a contribuției pentru asigurările

sociale de stat, revine lui H.N., ca și pentru nevirarea contribuției pentru

asigurările de sănătate, în cota legală de 7%, aplicată asupra fondului de

salarii.

Contribuția pentru asigurările

sociale de sănătate, necalculată și nevirată, este de 27.805.497 lei, sumă care

este purtătoare de majorări de întârziere.

S-a luat act că atât 27.805.497 lei,

cât și 27.120.668 lei, au fost virate la buget pe destinații, dar nu au fost

achitate majorările de întârziere, motiv pentru care la stabilirea cuantumului

de despăgubiri civile, s-a avut în vedere aplicarea dispozițiilor art. 71 alin.

(2) din Legea nr. 94/1992.

S-a mai reținut că instituția, prin

angajatul său, H.N. nu a evidențiat și virat cota legală de 5%, aplicată asupra

premiului anual, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj,

în sumă de 511.595 lei, plus 348.393 lei, majorări de întârziere. Totodată, s-a

luat act că suma de 511.595 lei a fost achitată cu O.P. nr. 233 din 12

decembrie 2000.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 415 din 21 septembrie 2001, a respins recursul

declarat de H.N., reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.

Considerând decizia netemeinică și

nelegală, H.N. a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție și a solicitat

admiterea și casarea, cu trimitere spre rejudecare, la instanța de fond.

Se arată că există contradicții

între dispoziții și considerente, că nu a existat posibilitatea decontării

cheltuielilor de personal, având în vedere existența unei instituții ce implică

un fond financiar substanțial, iar impozitul pe salarii, plus majorările de

întârziere, au fost recuperate.

Fără a contesta abaterea financiară

reținută ca atare de organele de control, în sensul că unitatea în mod greșit a

calculat și virat bugetului de asigurări sociale și de asigurări sociale de

sănătate, arată că plata unei sume de bani în minus către respectivele bugete,

nu presupune automat cheltuirea sumei nevirate, care să atragă calcularea de

daune.

Suma nevirată la momentul respectiv

la bugetul de asigurări sociale, respectiv la bugetul asigurărilor de sănătate,

a profitat bugetului local.

În acest sens, suma fiind folosită

tot de un buget, chiar dacă nu bugetul în cauză, nu se justifică obligarea

persoanei la plata de foloase nerealizate.

Prin notele scrise depuse la dosar,

se adaugă și alte critici, care nu constituie, însă, motive de ordine publică

care să fie puse în discuția părților.

Art. 304

1

C. proc. civ.,

nu este operabil în speță. Potrivit acestuia, recursul declarat împotriva unei

hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la

motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza

sub toate aspectele.

Dosarul de față a parcurs în

procedura jurisdicțional-administrativă, atât faza de fond, cât și de recurs,

iar acum se aplică în recurs, ca formă finală de examinare a hotărârilor.

Recursul este nefondat.

Din examinarea hotărârii atacate nu

rezultă existența vreunei contradicții între considerente și dispozitiv.

Motivarea abaterii financiare prin

faptul că instituția avea de făcut și alte plăți pe care le-a considerat

prioritare, precum și efortul financiar pe care trebuia să-l facă cu o

investiție aprobată de Consiliul Local, nu poate fi primită, deoarece doar

legea prevede ordinea în care se face achitarea debitelor, prioritate având

plata obligațiilor față de bugetul de stat sau bugetele speciale.

Nici teza acreditată prin recurs, că

folosirea sumei neachitate tot de un buget, chiar dacă nu bugetul în cauză, nu

justifică obligarea la plata de foloase necuvenite, nu poate fi primită.

Atât bugetul de stat, cât și

bugetele locale, au o anumită structură, fondurile au o anumită destinație

prevăzută de lege, de la care nu se poate deroga.

Fondul trebuie acoperit pentru

prejudiciul suferit și foloasele nerealizate, până la data achitării sumei

datorate.

Împrejurarea că impozitul pe

salariu, plus majorările de întârziere, au fost recuperate, nu interesează,

fiind o problemă de executare.

În consescință, recursul fiind

nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.N.,

împotriva deciziei nr. 415 din 21 septembrie 2001, a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 aprilie 2003.