ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursurilor de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul
Jurisdicțional al Municipiului București, prin sentința nr. 81 din 30 mai 2001,
a admis în parte actul de sesizare nr. II/63/18 octombrie 2000 al Completului
constituit conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 și în consecință:
A
obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local al sectorului 4
București, a sumei de 39.505.000 lei reprezentând contravaloare chirii.
A
respins capătul de cerere privind plata sumei de 166.520.000 lei, reprezentând
majorări de întârziere, ca nefondat.
A obligat
Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a
sumei de 93.364.706 lei, reprezentând contribuție pentru asigurările sociale de
stat plus 202.584.034 lei, majorări de întârziere.
A
constatat că suma de 93.364.706 lei a fost virată la buget.
A
obligat pe pârâții G.D., G.R. la plata în solidar către Consiliul Local sector
4 a sumei de 202.584.034 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată
de B.N.R. la data pronunțării (44,99%), aplicată asupra sumei respective de la
data plății acesteia de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării
de către pârâți.
A
obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul asigurărilor sociale de
sănătate a sumei de 1.662.908 lei, reprezentând contribuție pentru asigurările
sociale de sănătate, plus 2.449.953 lei majorări de întârziere.
A
constatat că a fost virată suma de 1.662.908 lei.
A
obligat pe pârâții G.D., G.R. și P.G. la plata în solidar a sumei de 2.449.953
lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data
pronunțării (44,99%), aplicată asupra sumei respective de la data achitării
majorărilor de întârziere de către Consiliul Local sector 4 până la data
achitării prejudiciului de către pârâți.
A
obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul de stat a sumei de
621.451 lei, reprezentând diferență impozit pe salarii plus 452.902 lei
majorări de întârziere.
A
constatat că a fost virată suma de 621.451 lei.
A
obligat pe pârâta B.D. la plata către Consiliul Local sector 4, a sumei de 621.451
lei și de 452.902 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R.
la data pronunțării (44,99%) aplicată asupra sumei de 452.902 lei de la data
achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local sector 4 până la
data achitării prejudiciului de către pârâți.
A
constatat achitată suma de 621.451 lei.
A
obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local sector 4 a sumei de
24.633.737 lei, reprezentând daune calculate pentru neîncasarea cheltuielilor
de întreținere de la chiriașii piețelor.
A
respins capătul de cerere din actul de sesizare privind pe pârâta C.F.
A
obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local sector 4 a sumei de
58.565.263 lei, reprezentând daune pentru neîncasarea c/valorii utilităților.
A
respins capătul de cerere din actul de sesizare privind pe pârâtul C.B.
A
obligat pe pârâții G.D. și G.R. la plata în solidar către Consiliul Local
sector 4 a sumei de 3.705.860 lei, reprezentând plăți nelegale, plus 2.120.000
lei daune.
A
obligat pe pârâții Consiliul Local sector 4, G.D., G.R., B.D. și P.G., la plata
a câte 150.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea
statului.
A
instituit măsuri asiguratorii în sarcina pârâților G.D., G.R., B.D. și P.G.,
până la concurența sumelor la care au fost obligați.
Prin
recursurile jurisdicționale formulate în cauză, G.D. a criticat sentința pentru
următoarele motive:
1.
Obligarea sa la plata sumei de 39.505.000 lei este nejustificată, deoarece vina
pentru acest prejudiciu o poartă administratorul general din acea vreme, G.I.
și consilierul juridic.
A
fost numită în funcție, fără a i se preda situația de către vechiul
administrator.
2.
Răspunderea administratorului general este angajată în solidar cu Consiliul de
administrație.
3.
Nu i s-a acordat accesul la arhivele din perioada cercetată. O mare parte din
înscrisuri au dispărut, datele din registrele de intrare-ieșire a documentelor
nu corespund realității.
P.G.
a considerat sentința nelegală și netemeincă, pentru următoarele motive:
1.
Sentința nu cuprinde susținerile pârâților, cu arătarea dovezilor și nici
motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și motivele
neprimirii apărărilor, încălcându.-se dispozițiile art.261, alin.1, pct.3 și 5
Cod procedură civilă.
2.
Sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea
greșită a legii.
Curtea
de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 662 din 29 noiembrie 2001,
a respins recursurile jurisdicționale, declarate de primarul sectorului 4
Municipiul București, G.D. și P.G.
Cu
privire la recursul jurisdicțional declarat de G.D. s-a reținut că, obligarea
acesteia la plata sumei de 39.505.000 lei este legală, deoarece nepreluarea
situației de la vechiul administrator general nu o exonerează de răspundere
pentru împlinirea termenelor de prescripție în perioada în care a funcționat ca
administrator general; că membrii consiliului de administrație au angajată
răspunderea solidară pentru actele și faptele lor; or, în cauză, este vorba de
abateri financiare săvârșite de recurentă, singură sau împreună cu alte
persoane care au fost deduse judecății.
Referitor
la îngrădirea accesului la arhivă, dispariția unor acte sau necorespunderea
altora cu realitatea, s-a reținut că nu sunt relevante, atâta timp cât nu s-a
solicitat instanței să ceară Consiliului Local sector 4 un anume act care îi
era folositor în apărare.
De
asemenea, s-a reținut că este nefondat și recursul declarat de P.G., deoarece
critica sentinței este de ordin general și nu se arată la ce susțineri, dovezi
și temeiuri de fapt și de drept se referă; că în explicațiile scrise date
organelor de control, recurenta a arătat că, deși nu intrau în sarcinile sale
de serviciu, recapitulațiile salariilor erau întocmite și semnate de ea și că
întocmirea ordinelor de plată intrau în atribuțiile de serviciu; că nu era de
datoria ei să facă calculele la aceste rețineri, fiind făcute pentru a-și ajuta
colegii.
Or,
pentru contribuția în acest mod, împreună cu celelalte persoane care au produs
prejudiciul, este justificată obligarea în solidar la acoperirea prejudiciului.
Împotriva
deciziei au declarat recurs G.D. și P.G., pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta
G.D., în primul rând a reiterat motivul de casare invocat prin recursul
jurisdicțional, în sensul că pentru prejudiciul cauzat (39.505.000 lei)
răspunderea aparține fostului administrator general G.I.și consilierului
juridic; în al doilea rând, susține că în mod greșit a fost obligată la plata
C.A.S. și a majorărilor de întârziere aferente, întrucât nu are vreo culpă în
această privință; în al treilea rând că, în mod greșit a fost obligată la plata
daunelor pentru neîncasarea cheltuielilor de întreținere (24.633.737 lei) de la
chiriașii piețelor Progresul, Berceni Sud și Reșița, având în vedere că aceștia
trebuiau acționați în judecată, de alte compartimente din cadrul Primăriei
Sectorului 4 București; în al patrulea rând că, obligarea în solidar la plata
convorbirilor telefonice efectuate în interes personal s-a făcut fără a se ține
seama de adresele din dosar; că, oricum, instanțele Curții de Conturi nu au
manifestat rol activ în vederea aflării adevărului.
La
rândul său, P.G. a reiterat motivul de casare invocat prin recursul
jurisdicțional, în sensul că nu are vreo culpă în cauzarea prejudiciului,
întrucât calcularea, evidențierea și virarea cotelor către bugetul statului nu
intrau în atribuțiile sale; că, aceste operațiuni le-a făcut numai după
cifrele puse la dispoziția sa de către alte persoane; totodată, susține că, în
cauză, nu au fost administrate toate probele necesare, pentru aflarea
adevărului.
Recursurile
sunt nefondate.
Cu
privire la motivele de recurs jurisdicțional invocate de G.D. și P.G. se
constată că, Secția jurisdicțională a răspuns, argumentând soluția de
respingere a acestora, în raport de criticile formulate.
În
ordinea motivelor de casare, invocate de G.D., se constată că, pentru suma de
39.505.000 lei s-a reținut corect culpa acesteia, întrucât, așa cum rezultă din
actele dosarului recurenta, în calitate de Administrator al Piețelor Sectorului
4 București, nu a luat măsurile necesare pentru recuperarea contravalorii
chiriilor, de la S.C.”M” SRL București, iar recuperarea sumei în discuție nu
mai poate fi făcută, întrucât a operat prescripția.
Sub
acest aspect, Secția jurisdicțională a reținut corect că, nepreluarea situației
de la vechiul administrator general, nu o exonerează de răspundere pe G.D.,
întrucât termenele de prescripție au operat în perioada în care funcționa ca
administrator general.
Apoi,
răspunderea pentru necalcularea și virarea în cuantumul și termenul legal a contribuției
pentru asigurările sociale de stat, se constată, pe de o parte, că nu a fost
contestată prin motivele de recurs jurisdicțional, decât prin notele scrise,
depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor pe fond a cauzei, iar pe de altă
parte, că revine, printre alții și recurentei, care prin natura funcției avea
obligația să urmărească acest aspect de legalitate.
Totodată,
se constată că, nici în privința obligării reclamantei în solidar la plata
convorbirilor telefonice în interes personal, nu s-au formulat motive de
recurs jurisdicțional, ci numai în notele scrise, depuse la dosar, după
închiderea dezbaterilor pe fond a cauzei se face referire la această obligare.
Așadar,
aceste două aspecte nu au fost discutate în contradictoriu cu părțile, cu
ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, întrucât nu au constituit motive de
recurs jurisdicțional, formulate în termenul legal, prevăzut de art. 303 C.
proc. civ.
Răspunderea
pentru suma de 24.633.737 lei, reprezentând daune calculate pentru neîncasarea
cheltuielilor de întreținere (39.588.429 lei), în termen util, de la chiriașii
Piețelor Progresul, Berceni Sud și Reșița, s-a reținut, de asemenea, corect că
revine recurentei G.D., care în calitate de administrator general nu a dispus
măsuri de recuperare a acestor cheltuieli.
Invocarea
răspunderii altui compartiment, pentru această sumă, nu este de natură a o
exonera pe reclamantă de plata pagubei produse, întrucât ea avea în
administrare generală toate compartimentele.
Tot
cu privire la recursul declarat de G.D., se constată că, probele administrate
au fost corect apreciate de Secția jurisdicțională, iar completarea acestora nu
se impune.
În
consecință, decizia atacată este legală și temeinică, iar recursul nefondat,
urmând să fie respins.
Referitor
la recursul declarat de P.G., se constată că, răspunderea pentru necalcularea
și nevirarea în cuantumul și termenul legal al contribuției pentru asigurările
sociale de stat revine și acesteia, așa cum corect s-a reținut, întrucât prin
implicarea sa, în calitate de referent cu probleme de personal-resurse umane -
în întocmirea și semnarea statelor de salariu, avea obligația să verifice
aspectul legalității acestora.
Or,
omițând să-și îndeplinească obligațiile asumate, cu respectarea dispozițiilor
Legii nr. 49/1992 modificată, a contribuit la cauzarea pagubei la plata căreia
a fost în mod corect obligată.
În
fine, se constată că, probatoriul administrat, în cauză, este complet și în
privința recurentei P.G.
Față
de cele menționate, recursul declarat de P.G. este nefondat, urmând să fie
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
recursurile declarate de G.D. și de P.G. prin mandatarul M.A. împotriva
deciziei nr. 662 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Conturi, secția
jurisdicțională, ca nefondate.
Pronunțată,
în ședința publică, astăzi 11 martie 2004.