ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3284/2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3284/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional al

municipiului București, prin sentința nr. 65 din 22 mai 2002, a admis în parte

încheierea de sesizare nr. 82 din 13 decembrie 2001 a completului, constituit

în cadrul Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi București,

pentru descărcarea de gestiune a Consiliului Local al sectorului 2, la plata

către bugetul local a sumei de 69.102.181 lei reprezentând majorări de

întârziere aferente diferenței de taxă nestabilită și neîncasată la eliberarea

autorizațiilor de construire, constatând recuperată și virată la buget suma de

4.502.350 lei.

A obligat pe P.A., C.T., B.D., B.V.,

P.M. și S.I. la plata sumei de 69.102.181 lei către Consiliul Local al

sectorului 2, după cum urmează:

-P.A., pentru suma de 46.086.682

lei;

-C.T., pentru suma de 8.458.423 lei;

-B.D., pentru suma de 5.052.081 lei,

constatând recuperat prejudiciul în limita sumei de 893.811 lei;

-B.V., pentru suma de 4.792.443 lei,

constatând recuperat parțial prejudiciul în limita sumei de 3.609.239 lei;

-P.M., pentru suma de 3.417.330 lei;

-S.I., pentru suma de 1.299.232 lei.

Pârâții au fost obligați și la plata

dobânzii aferente, calculată de la plata majorărilor de întârziere de către

Consiliul Local al sectorului 2 și până la achitarea prejudiciului.

Consiliul Local al sectorului 2 a

fost obligat la plata către bugetul local a sumei de 176.797.885 lei

reprezentând majorări de întârziere, iar N.R. a fost obligată la plata

aceleiași sume către Consiliul Local al sectorului 2, constatând suma

recuperată prin plata voluntară de către SC C.P. SRL și virată la buget.

Consiliul Local al sectorului 2 a

fost obligat la plata către Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate, a sumei de

5.913.929 lei, iar G.A. și I.M. au fost obligați în solidar să plătească către

Consiliul Local al sectorului 2, suma de 5.913.929 lei, precum și dobânda

aferentă.

S-au respins ca neîntemeiate

capetele de cerere, având ca obiect obligarea lui G.A. și I.M., la plata sumei

de 598.533 lei, reprezentând impozit pe venit și a sumei de 6.349.938 lei,

majorări de întârziere, precum și obligarea lui I.M. și P.V. la plata sumei de

372.100.000 lei, reprezentând plăți nelegale.

P.A., C.T, B.D., B.V., P.L., S.I.,

G.A., I.M. și N.R. au fost obligați la plata a câte 200.000 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare statului și s-au instituit măsuri asigurătorii

asupra bunurilor acestora.

S-a reținut că în perioada 4

septembrie – 1 noiembrie 2001,Compartimentul de Control Financiar al Camerei de

Conturi București a efectuat verificarea contului de execuție pe anul 2000, în

vederea acordării de gestiune la Primăria sectorului 2, ocazie cu care s-au

constatat abateri financiare.

1) La veniturile din taxele pentru

eliberarea și regularizarea autorizațiilor de construire s-a constatat că nu în

toate cazurile rămășițele sau suprasolvirile au fost preluate în evidență pe

calculator, debitele nu au fost verificate în vederea corectării eventualelor

erori, nu au fost luate măsuri pentru obținerea declarațiilor de impunere și nu

s-au analizat sumele existente în sold la cod 76 Amenzi.

Astfel, deși potrivit prevederilor

O.U.G. nr. 62/1998 și O.U.G. nr. 15/1999, prin care a fost modificată Legea nr.

27/1994, taxa pentru eliberarea autorizațiilor de construire trebuia calculată

în funcție de valoarea declarată de solicitanți, ce nu putea fi mai mică decât

valoarea minimală a construcției stabilită, potrivit Anexei nr. 1 la actele

menționate, Serviciul Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei

sectorului 2, a calculat taxa pentru eliberarea autorizațiilor de construire,

numai în funcție de valoarea declarată de solicitanți în cererile de

autorizare, fără a verifica dacă aceasta este cel puțin egală cu rezultatul

înmulțirii suprafeței construite (desfășurată) cu valoarea impozabilă pe mp.

S-a procedat la recalcularea taxei

datorate de către 43 beneficiari de autorizații de construire de locuințe și

extinderi de locuințe, reprezentând 18 % din totalul de 236 autorizații

eliberate persoanelor fizice în anul 2000, rezultând că la 28 de autorizații,

taxa încasată a fost cu 107.102.327 lei mai mică decât cea legal datorată.

Suma a fost recuperată ca urmare a

regularizării taxei, când beneficiarii au finalizat construcția și au achitat

diferența, între cele două momente calculându-se majorări de întârziere în sumă

de 69.102.181 lei.

Răspunzător pentru prejudiciu sunt:

arhitectul-șef P.A., consilierii C.T., B.D., B.V., P.M. și inspectorul de

specialitate, S.I.

2) Prin Protocolul de

predare–preluare, înregistrat la Administrația Financiară a sectorului 2, cu

nr. 601991 din 6 decembrie 1999, Primăria sectorului 2 a preluat de la

instituția fiscală a Ministerului Finanțelor, exercitarea atribuțiilor privind

stabilirea constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor, taxelor

și a altor venituri ale bugetului local, inclusiv a majorărilor de întârziere

și a amenzilor, soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor

formulate la organele de control și de impunere, precum și executarea

creanțelor bugetare locale.

Pentru determinarea, înregistrarea

în evidență și încasarea impozitelor și taxelor locale s-a preluat de la

Ministerul Finanțelor programul Venis, pentru calcularea impozitului pe

clădiri, pe teren, a taxei asupra mijloacelor de transport și a taxei pentru

folosirea terenurilor proprietate de stat, în alte scopuri decât pentru

agricultură sau silvicultură.

S-a constatat că acest program nu a

fost actualizat cu Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1616 din 24 decembrie

1999, întrucât s-au aplicat în continuare prevederile pct. 2.3 din Normele

metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 620/1997.

Din sondajul efectuat a rezultat că,

în trei cazuri, deși potrivit evidenței Direcției Venituri-Buget Local,

contribuabili respectivi figurau cu un impozit pe clădiri, achitat în plus de

2.333.527.413 lei, în fapt acestea datorau bugetului local suma de

1.889.351.077 lei.

Astfel, s-a constatat că SC C.P.

SRL, potrivit evidențelor, înregistra o suprasolvire de 39.248.000 lei, deși,

în fapt, impozitul pe clădiri, neachitat, era de 175.395.000 lei, situație ce

s-a datorat nestabilirii impozitului pe clădiri la valoarea neevaluată la 1

ianuarie 2000, precum și de înscrierea eronată a diferenței de reevaluare, ca

fiind valoarea totală.

În timpul controlului, societatea a

achitat impozitul pe clădiri restant, cu O.P. nr. 2337 din 16 octombrie 2001.

Pentru majorările calculate în sumă

de 162.985.550 lei, s-a considerat că se impune angajarea răspunderii civile

delictuale a inspectorului N.R.

În timpul valorificării

procesului-verbal de constatare cu O.P. nr. 2505 din 15 noiembrie 2001, SC C.P.

SRL a achitat majorările aferente impozitului pe clădiri, în valoare de

176.797.886 lei.

3) Din verificarea modului de

determinare, înregistrare și virare a contribuției pentru asigurările sociale

de sănătate în anul 2000, s-a constatat că nu a fost calculată, evidențiată și

virată cota legală de 70% asupra indemnizațiilor acordate consilierilor din

cadrul Consiliului Local al sectorului 2, încălcându-se dispozițiile pct. A.1

din Normele privind modul de încasare a contribuțiilor la asigurările sociale

de sănătate, aprobate prin Ordinul C.N.A.S. nr. 74/2000.

În 2001, instituția a calculat și

virat această contribuție datorată pentru îndemnizațiile consilierilor, în sumă

de 34.209.739 lei, cu O.P. nr. 177 din 14 februarie 2001.

S-au calculat majorări de întârziere

în sumă de 5.913.929 lei, în limita căreia s-a considerat că se impune

angajarea răspunderii civile delictuale a referentului G.A. și a directorului

economic I.M.

4) Din verificarea modului de

determinare a impozitului asupra premiului anual, s-a constatat că instituția a

aplicat, în mod eronat, cota de impozit separat, numai pentru aceste drepturi,

fapt ce a condus la nevirarea către buget a unui impozit pe venit în sumă de

39.276.008 lei. În luna aprilie 2001, Primăria a constatat eroarea și a

procedat la stabilirea impozitului corect și la virarea diferenței de

29.677.475 lei către buget, rămânând la plată suma de 598.533 lei, reprezentând

impozitul aferent premiului acordat unor persoane plecate din instituție.

La efectuarea regularizării și a

reținerilor, nu s-a procedat și la stabilirea majorărilor de întârziere,

potrivit H.G. nr. 564/2000, acestea fiind calculate în timpul controlului și

însumând 6.348.938 lei.

5) În aplicarea prevederilor Legii

nr. 189/1998, privind finanțele publice locale și H.G. nr. 333/1999, privind

aprobarea Protocolului–cadru de preluare de către consiliile locale, de la

organele fiscale teritoriale, a atribuțiilor prevăzute de lege, Ordonatorul de

credite al Primăriei sectorului 2 a semnat la finele anului 1999, Protocolul de

preluare de la Administrația Financiară a sectorului 2, a activității de

stabilire, constatare, control, urmărire și încasare a impozitelor, taxelor și

a altor venituri ale bugetului local.

Din anul 2000, Direcția de Impozite

și Taxe din cadrul Primăriei sectorului 2, a preluat efectiv această

activitate, inclusiv programul Venis eliberat de Ministerul de Finanțe și

aplicat de Administrația Financiară a sectorului 2, până la preluare.

La 27 decembrie 1999, Primăria a

încheiat cu SC T.S. SA contractul de achiziție nr. 26788, pentru furnizarea și

implementarea unui sistem software, în valoare totală de 470.920.000 lei, cu

următoarele module:

-taxe de imputație: 372.100.000 lei;

-relații cu publicul – registratură:

58.560.000 lei;

-stare civilă:  40.260.000 lei.

Termenul de livrare a fost stabilit

la 29 decembrie 1999, iar plata s-a efectuat în aceiași zi, cu O.P. nr. 1360 și

1361, în baza facturilor nr. 8795421 și 8795423 din 28 decembrie 1999.

Cum furnizorul și la data controlului

efectua modificări în program, plata integrală a sumei de 372.100.000 lei,

pentru modulul taxe și impozite nu este justificată, programul contractat

nefiind pus în funcțiune la termenul stipulat în contract și nefiind utilizat

nici la data efectuării controlului.

Pentru plata acestei sume s-au

calculat daune pe perioada 29 decembrie 1999 – 31 octombrie 2001, în sumă de

246.369.890 lei și s-a stabilit angajarea răspunderii civile delictuale a

fostului primar P.V. și a directorului economic I.M.

Completul constituit în cadrul

Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi București, pentru

descărcarea de gestiune a Primăriei sectorului 2, prin încheierea din 13

decembrie 2001, a sesizat Colegiul jurisdicțional al municipiului București, în

vederea stabilirii răspunderii civile, iar acesta a admis în parte sesizare

prin sentința nr. 65 din 22 mai 2002.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 249 din 8 aprilie 2003, a respins recursurile

jurisdicționale declarate de recurenții P.A, C.T., B.V., B.D., P.M., S.I. și

i-a obligat la câte 100.000 lei cheltuieli de judiciare către stat, reținând

legalitatea și temeinicia sentinței nr. 65 din 22 mai 2002, a Colegiului

jurisdicțional al municipiului București.

Considerând decizia nelegală și

netemeinică, C.T. a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

deciziei și a sentinței și respingerea sesizării în ce-l privește.

Arată că sumele reprezentând

majorări de întârziere aferente taxei de autorizare, în valoare de 8.458.423

lei, nu erau datorate; pe de altă parte, că această sumă, cu titlu de

despăgubiri civile, a fost recuperată, prin grija sa, de la beneficiarii

autorizațiilor de construire și virată la bugetul Consiliului Local al

sectorului 2, astfel că nu se justifică obligarea la plata lor.

Se arată că în mod nejustificat

instanțele nu au ținut seama de probele administrate și concluziile scrise,

depuse.

Recursul este nefondat.

Suma reținută în sarcina

recurentului, reprezintă majorări de întârziere stabilite pentru modul de

calcul al taxei pentru eliberarea autorizației de construcție, prin aplicarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 27/1994, așa cum au fost modificate prin

dispozițiile O.U.G. nr. 62/1998.

Astfel, art. 28 alin. (1) din Legea

nr. 27/1994, prevede că valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep

taxe, se stabilește pe baza celor declarate de solicitant, în cererea pentru

eliberarea autorizației de construire.

În alin. (2) al aceluiași articol se

prevede că regularizarea taxei pentru autorizația de construire se realizează

în baza declarației solicitantului cu privire la valoarea reală a lucrării, în

termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare, stabilit prin

autorizația de construire.

Prin O.U.G. nr. 62/1998, art. 28

alin. (3), se prevede că în cazul persoanelor fizice, valoarea declarată nu va

putea fi mai mică decât valoarea determinată, potrivit Anexei 1 la lege (anexă

modificată atât prin această ordonanță, cât și prin O.G. nr. 15/1999).

Din coroborarea acestor texte

rezultă că modalitatea de determinare a valorii taxei pentru autorizarea

construcției nu este facultativă, ci obligatorie.

Deci persoana abilitată să

stabilească taxa (în speță și recurentul), trebuie să determine care este

valoarea construcției, având în vedere dispozițiile art. 28 alin. (3) și art.

28 alin. (1), să compare cele două valori rezultate și în măsura în care

valoarea rezultată prin aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) este mai mare

decât cea determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (3), să

încaseze cu titlu de taxă pe valoarea determinată în condițiile alin. (1) și

invers, dacă valoarea determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 28 alin.

(3) este mai mare decât cea determinată în condițiile art. 28 alin. (1), taxa

datorată este cea stabilită în condițiile art. 28 alin. (3)

Prin nestabilirea corespunzătoare a

acestei taxe s-a ajuns la încasarea de către bugetul local a unor sume mai mari

decât cele cuvenite, cu consecința calculării majorărilor de întârziere de la

data încasării în cuantum redus a taxei, până la data încasării diferenței,

aceasta indiferent de momentul regularizării.

Nu se poate reține apărarea că

prejudiciul la plata căruia a fost obligat, a fost recuperat prin achitarea

majorărilor de către titularii autorizațiilor de construire, conform tabelului

anexat la 25 februarie 2003.

Tabelul în discuție, privind

situația achitării taxelor de autorizare și a majorărilor aferente de control,

menționează la pozițiile 1, 2, 4, 5, 6, 11, 18, 19, 20, 21, 25, 26 și 29 că

prejudiciul a fost achitat în timpul controlului, fapt ce ar rezulta și din

anexele 10 și 12 ale procesului-verbal de control al Curții de Conturi.

Instanța a explicat în mod legal cum

s-a ajuns la o asemenea interpretare greșită, ca urmare a necunoașterii de

către recurent a celor constatate de organul de control și a limitei sesizării

instanței de judecată prin încheierea nr. 82 din 13 decembrie 2001, respectiv i

s-a imputat majorările de întârziere aferente diferenței de taxă nestabilită și

neîncasată la eliberarea autorizațiilor de construire, iar nu majorările de

întârziere aferente neregularizării taxei pentru eliberarea autorizațiilor de

construire.

În consecință, nu poate fi primită

susținerea recurentului că instanța nu ar fi analizat apărările făcute.

Recursul fiind nefondat, urmează a

fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.T.

împotriva deciziei nr. 249 din 8 aprilie 2003 a Curții de Conturi a României,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 octombrie 2003.