ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1179/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1179/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Procurorul financiar de pe
lângă Camera de Conturi București, prin sesizarea nr. 9262/43D/2002 din 8 iulie
2002, către Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi București, a
solicitat obligarea R.T.F. București, la plata sumei de 9.258.157.667 lei,
reprezentând contribuție la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, datorată
în perioada 1 ianuarie 1999 - 30 aprilie 2002, plus suma de 1.525.470.954 lei,
cu titlu de majorări de întârziere și suma de 199.293.268 lei, cu titlu de
penalități.
Colegiul jurisdicțional al
municipiului București, prin sentința nr. 39 din 19 februarie 2003, a admis
actul de sesizare, obligând S.N. T.F.C., la plata sumelor menționate în
sesizare, plus majorări de întârziere și penalități, ce se vor calcula de la 24
mai 2002 și până la data achitării întregului debit, s-a constatat recuperată
suma de 2.669.527.060 lei, a fost obligată pârâta, la plata sumei de 600.000
lei cu titlu de cheltuieli de judecată și au fost menținute măsurile
asiguratorii dispuse anterior.
Recursul jurisdicțional
declarat de pârâtă împotriva sentinței, a fost respins ca nefondat prin decizia
nr. 517 din 19 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi, secția
jurisdicțională.
S.N. T.F.C. SA a declarat
recurs împotriva deciziei nr. 517/2003, susținând că este neîntemeiată
obligarea sa la plata penalităților și majorărilor de întârziere, deoarece
întârzierea la plată a obligației principale s-a datorat unor cauze care nu-i
pot fi imputate, și anume, pentru că nu a primit subvenții de la buget pentru
acoperirea diferențelor de tarif la unele categorii de călători și pentru că nu
a primit în totalitate sumele reprezentând T.V.A. de rambursat.
Recursul este nefondat.
Pentru neplata la timp a
obligațiilor legale la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, recurentei i
s-au calculat penalități și majorări de întârziere, în baza prevederilor art. 13
din O.G. nr. 11/1996, modificată și completată.
Este irelevant faptul că
întârzierea la plată s-a datorat neprimirii subvențiilor de la buget sau a T.V.A.
ce trebuia să-i fie rambursată, deoarece obligația de plată a acestora are
caracter obiectiv, așa cum corect reține și secția jurisdicțională a Curții de
Conturi, datorându-se indiferent de cauzele pentru care nu s-a făcut plata la
timp sau s-a produs cu întârziere.
Bineînțeles, recurenta poate
solicita acordarea unor facilități la plata acestor obligații sau scutirea de
la plată, dar o astfel de solicitare se poate face numai către organul
administrativ abilitat în acest sens.
Însă, în cauza de față,
instanța nu poate proceda în acest fel, ținându-se cont că nu are o astfel de
competență, iar din probele dosarului rezultă că a existat debitul pentru care
s-au calculat penalitățile și majorările de întârziere și acestea s-au stabilit
corect.
Astfel fiind, în temeiul art.
299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.N. T.F.C. SA București împotriva deciziei nr. 517 din 19 septembrie 2003,
a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2005.