ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 100/2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, a fost respins recursul jurisdicțional formulat de SC B. SA Brașov, împotriva sentinței nr. 51/2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Brașov. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Conturi a reținut în esență, că din materialul probator existent în dosar rezultă că recurenta datorează bugetului asigurărilor sociale, sumele reținute de organul de control, din care a achitat o parte, pentru restul obținând scutire de plată în condițiile O.U.G. nr. 40/2002. Împotriva deciziei nr. 100/2003 a formulat recurs SC B. SA.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că recunoaște existența obligației de plată către bugetul asigurărilor sociale a sumei de 1.314.993.575 lei, reprezentând contribuție C.A.S., precum și a majorărilor de întârziere în cuantum de 4.522.101.682 lei și a penalizărilor de întârziere de 48.220.316 lei, dar că prin convenția nr. 269 din 24 decembrie 2002, încheiată cu Casa Națională de Pensii, în baza O.U.G. nr. 40/2002, s-a stabilit eșalonarea la plată a sumei, pe o perioadă de 36 luni, obligațiile fiind achitate conform graficului de eșalonare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente: Recurenta nu a contestat nici la Curtea de Conturi, cu ocazia soluționării recursului jurisdicțional și nici prin prezentul recurs, existența obligației de plată către bugetul asigurărilor sociale, a sumelor reținute de organul de control, ceea ce înseamnă că sentința nr. 51/200,2 menținută prin decizia nr. 100/2003, a reținut în mod legal sumele datorate de recurentă. Faptul că ulterior sesizării organului de control, a fost încheiată o convenție în baza căreia recurenta a obținut eșalonarea la plată pe cel mult 36 luni a sumei datorate, nu schimbă cu nimic existența debitului datorat, ci reprezintă o problemă de executare, în situația în care plata sumelor datorate ar fi executată altfel decât s-a stabilit prin convenția invocată.

Așa fiind, recursul formulat care nu vizează nici un motiv de netemeinicie sau nelegalitate, urmează a fi respins ca nefondat, în condițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B. SA Brașov împotriva deciziei nr. 100 din 14 februarie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.