ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 127/ F din 18 octombrie

2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta SC R. SA

Brașov, în contradictoriu cu M.F.P. – D.G.F.P. Brașov, D.C.F. Brașov și M.F.P.

– A.N.A.F. – D.G.S.C. București, a dispus anularea Deciziei cu numărul 70 din

30 martie 2005 emisă de A.N.A.F. București și a trimis cauza la D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. pentru soluționarea contestației pe fond, contestație formulată

de reclamantă împotriva procesului - verbal de control din 19 decembrie 2003, întocmit

de pârâta D.C.F. Brașov.

Pentru a pronunța această

sentință, prima Instanță a reținut că Decizia cu nr. 70 din 30 martie 2005

emisă de pârâta M.F.P – A.N.A.F. – D.S.C., este nelegală, pentru că în mod

eronat a luat act de existența autorității de lucru judecat și a constatat că

în mod legal și temeinic organele de control au obligat societatea la plata

accesoriilor în sumă de 218.606.877.824 lei preluată ca obligație neachitată

din actul de control anterior.

Aceasta pentru că potrivit

Hotărârii nr. 145 din 28 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, hotărâre rămasă irevocabilă, D.S.C. din

cadrul A.N.A.F. avea obligația se soluționeze pe fond contestația formulată de

reclamantă, iar pârâta organul de control fiscal, trebuia să refacă actul administrativ

contestat (procesul - verbal de control din 19 decembrie 2003).

Arată Instanța de Fond că nu

se putea reține autoritate de lucru judecat, de către organul de soluționare a

contestației, pentru că asupra acestei sume nu s-a pronunțat nici o Instanță și

nici pe fondul contestației nu s-a dat o soluție.

Nesoluționându-se

contestația pe fondul ei în calea procedurii prealabile, Instanța de Fond a considerat

că nu este în măsura să analizeze pe fond acțiunea în contencios privind suma

de 218.606.877.824 lei și nici înscrisurile depuse în probațiune, astfel că a

dispus anularea Deciziei atacate nr. 70 din 30 martie 2005 emisă de A.N.A.F. și

a trimis cauza pentru soluționarea pe fond a contestației de către D.S.C., în

sensul de a se analiza dacă reclamanta datorează suma respectivă la bugetul de

stat, cu titlu de majorări de întârziere și penalități aferente obligațiilor

bugetare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, D.G.F.P. Brașov, reprezentantă a M.F.P. – A.N.A.F.

– D.G.A.M.C.T., în nume propriu și pentru D.C.F. Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Se susține în motivarea

recursului că prin Hotărârea nr. 145/2004 a Curții de Apel Brașov, Instanța a dispus

în contradictoriu cu M.F.P – A.N.A.F. – D.G.S.C., refacerea actului

administrativ Decizia nr. 76/2004 și pronunțarea asupra fondului contestației

cu privire la suma de 218.606.877.824 lei și nicidecum refacerea procesului - verbal

de control, așa cum greșit reține Instanța în hotărârea recurată.

Prin Decizia nr. 70 din 30

martie 2005, organul de soluționare a contestațiilor, în mod legal a luat act

de existența autorității de lucru judecat, respectând prevederile art. 183 alin.

(5) din O.G. nr. 92/1993 republicat, conform cărora, organul de soluționare competent

se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura și asupra celor de fond,

iar când constată că acestea sunt întemeiate, nu va mai proceda la analiza pe

fond a cauzei.

Precizează recurenta că în

speță, cauza supusă soluționării a fost aceea de a se stabili dacă suma de

218.606.877.824 lei reprezentând majorări de întârzierea pentru neplata la

termen a contribuției la fondul de șomaj, este legal datorată de contestatoare,

în condițiile în care Curtea de Apel Brașov prin Decizia civilă nr. 656/R/2003

pronunțată în Dosar nr. 766/R/2003 a respins recursul declarat de SC R. SA

Brașov, reținând definitiv și irevocabil că întrucât societatea nu a respectat termenele

stabilite prin avizul de eșalonare s-a procedat la reactivarea majorărilor de

întârziere și a penalităților.

Susține recurenta că prin

soluția dată în rezolvarea contestației, organul de soluționare a contestațiilor

s-a pronunțat și asupra aspectului dacă intimata datorează sau nu suma de

218.606.877.824 lei la bugetul de stat cu titlu de majorări de întârziere și

penalități aferente obligațiilor bugetare.

S-a solicitat admiterea recursului,

și pe cale de consecință modificarea în tot a sentinței recurate și menținerea Deciziei

nr. 70 din 30 martie 2005 și a procesului - verbal din 19 decembrie 2003, ca fiind

emise cu respectarea legii.

Intimata SC R. SA Brașov a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înainte de a se acorda părților

cuvântul pe fondul cauzei intimata - reclamantă a formulat cerere de suspendare

a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

Cererea de suspendare

formulată nu este întemeiată și va fi respinsă, în speță nefiind întrunite condițiile

textului de lege invocat, deoarece acesta se referă la „suspendarea judecării

tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva

societății comerciale”, ori în speță chiar reclamanta - recurentă a inițiat prezenta

acțiune în contencios administrativ și anume contestație împotriva Deciziei nr.

70 din 30 martie 2005 emisă de M.F.P. – A.N.A.F. – D.S.C., cerând implicit și

anularea procesului - verbal de control din 19 decembrie 2003, întocmit de

către inspectorii din cadrul D.C.F. Brașov.

Este vorba de o datorie către

bugetul de stat a intimatei - reclamante, chiar și aceasta fiind interesată în

a se stabili cu certitudine dacă datorează sau nu această sumă, reprezentând majorări

de întârziere și penalități calculate în raport de sumele datorate bugetului de

stat.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Din conținutul Deciziei cu nr.

70 din 30 martie 2005 privind soluționarea contestației depusă de SC R. SA

Brașov, înregistrată la A.N.A.F. sub nr. 340313 din 22 februarie 2004, rezultă

că obiectul contestației îl reprezintă suma de 218.606.877.824 lei, majorări de

întârziere și penalități aferente obligațiilor bugetare, organul de soluționare

a contestației trebuind a soluționa pe fond contestația, conform sentinței

civile nr. 145/ F din 28 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

sentință prin care s-a anulat Decizia nr. 76 din 22 martie 2004 și s-a trimis

cauza pârâtei în vederea refacerii actului administrativ și pronunțării asupra

fondului contestației.

Suma ce face obiectul

contestației este cuprinsă în procesul - verbal din 19 decembrie 2003, prin

acest proces - verbal preluându-se de fapt soldurile neplătite din actul de control

anterior, respectiv procesul - verbal de control din 21 octombrie 2002 și ea reprezintă

majorări de întârziere și penalități aferente obligațiilor bugetare existente la

30 iunie 2000, pentru care societatea în baza art. 2 din Statutul Guvernului nr.

797 din 14 septembrie 2000 a beneficiat de scutire la plată.

Această sumă a fost preluată

prin soldurile procesului - verbal din 21 octombrie 2002, deoarece așa, cum s-a

constatat prin procesul - verbal din 7 iunie 2002, nerespectând termenul de

plată și condițiile de acordare, societatea reclamantă, intimată, în recurs, a

pierdut aceste înlesniri și au fost repuse la plata majorărilor și penalitățile

aferente.

Procesul - verbal din 7

iunie 2002, la rândul lui a fost contestat de societatea intimată, contestația

fiind respinsă prin Decizia nr. 29 din 9 iulie 2002 a Direcției generale de control contribuții pentru asigurări sociale și fond pentru plata ajutorului

de șomaj din cadrul M.M.S.S.

Societatea intimată a

acționat în Instanță, contestând această decizie, dar prin sentința civilă nr. 105/

C din 13 februarie 2003, Tribunalul Brașov a respins acțiunea, sentința

rămânând irevocabilă prin decizia nr. 656 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a respins recursul acesteia.

Prin hotărâre definitivă și

irevocabilă s-a stabilit astfel ca societate intimată a pierdut înlesnirile la

plată pentru că nu a respectat termenele stabilite de eșalonare la plată, cu

consecința reactivării majorărilor de întârziere și a penalităților în sumă de

218.606.877.824 lei (sumă, inclusă în suma totală de 457.464.534.134 lei), cu

alte cuvinte această sumă fiind datorată de către SC R. SA Brașov.

Cu această motivare, a

stabilit și organul de soluționare a contestației ca în mod temeinic și legal,

societate a fost obligată la plata acestor accesorii, preluate ca obligație

neachitată din actul de control anterior, în dispozitivul deciziei luându-se

act de „existența autorității de lucru judecat”.

Nu putem însă vorbi de existența

autorității de lucru judecat, pentru că nu ne aflăm în situația prevăzută de

art. 1201 C. civ. - „identitate de obiect, cauză și părți”, în mod impropriu

organul de soluționare a contestației referindu-se la această excepție a

puterii lucrului judecat.

Este vorba doar de faptul că,

în ce privește pierderea înlesnirilor cu consecința repunerii la plată a

majorărilor și penalităților de întârziere s-a pronunțat Instanța de judecată printr-o

decizie definitivă și irevocabilă, față de această hotărâre judecătorească,

organul de control financiar stabilind și el că societate intimată datorează

majorările și penalitățile pentru întârziere calculate la sumele datorate

bugetului de stat.

Rezultă deci că Instanța de Fond,

în mod eronat, a stabilit ca organul de soluționare a contestației nu s-a

pronunțat pe fondul ei, trimițând cauza pentru soluționarea pe fond a contestației.

Pentru considerentele expuse,

constatând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, recursul va fi

admis în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., se va casa sentința, iar cauza

va fi trimisă spre rejudecare la aceeași Instanță, pentru soluționarea acțiunii

în contencios administrativ formulată de SC R. SA Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P. Brașov, reprezentantă a M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.A.M.C.T. în nume

propriu și al D.C.F. Brașov împotriva sentinței civile nr. nr. 127/ F din 18

octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceiași Instanță

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 mai 2007.