ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3876/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 septembrie 2004,

reclamanta SC R.N.H.C. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele G.F.

Brașov și A.N.A.F. București, infirmarea Deciziei nr. 250 din 20 august 2004

emisă de A.N.A.F. și desființarea procesului - verbal încheiat la 11 martie

2002 de G.F. cu privire la impozitul pe profit de 5.823.476.194 lei, majorările

de întârziere aferente impozitului de 6.323.371.226 lei, la T.V.A. în sumă de 5.607.169.836 lei și la majorările de întârziere aferente T.V.A. în sumă de

5.035.384.845 lei.

Curtea de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 23/ F/ CA din 12 martie 2007, a respins acțiunea și, în consecință, a menținut actele emise de pârâte și atacate în cauză.

Pentru a pronunța această

sentință, Instanța a reținut, în esență, că din probele administrate rezultă

fără echivoc că, organele de soluționare a contestației în cadrul procedurii

jurisdicționale - administrative s-au pronunțat în mod corect în sensul

menținerii măsurilor stabilite prin procesul - verbal din 11 martie 2002.

Astfel, s-a apreciat că

organele de soluționare a contestației au reținut în mod corect caracterul

fictiv al facturilor și chitanțelor, având în susținere și cele consemnate în

sentința penală nr. 1537/2003 a Judecătoriei Brașov.

S-a mai reținut că prin

Decizia nr. 250 din 20 august 2004 s-a apreciat în mod corect și legal faptul

că societatea contestatoare a folosit facturi și chitanțe fictive în

operațiunile efectuate, fără a putea face dovada, atât pe parcursul

soluționării contestației în procedura necontencioasă cât și în fața Instanței

de judecată, a realității acestora, aspect ce apără de orice critică actele

administrativ - fiscale contestate.

A mai reținut Instanța că

deși reclamanta a avut posibilitatea ca prin expertiză să poată dovedi

susținerile sale din acțiunea formulată, aceasta nu a dat curs solicitărilor Instanței

pentru efectuarea expertizei, motiv pentru care în mod corect și legal a fost

decăzută din această probă.

În concluzie, Instanța de Fond

a reținut că, din întreg probatoriul de la dosar rezultă că reclamanta nu a

făcut dovada cerută de lege, cu înscrisuri justificative, a susținerilor sale

și a faptului că sumele reținute în sarcina sa prin actul de control, ca fiind

datorate către stat, ar fi nelegale.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta arată că Instanța

de Fond nu a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată

prin acțiunea introductivă.

Susține recurenta că prin

sentința civilă nr. 5842/2004 a Judecătoriei Brașov s-a constatat că nu mai

datorează nici o sumă de bani la bugetul de stat.

Decăderea din proba cu

expertiză a avut loc datorită neputinței financiare de plata onorariului de

expertiză și nu pentru nedepunerea înscrisurilor solicitate.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate cât și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Asupra excepției autorității

de lucru judecat prima Instanță s-a pronunțat în cuprinsul hotărârii recurate,

în care a analizat cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea

procesului - verbal încheiat la 11 martie 2002 de pârâta G.F. Brașov și Decizia

nr. 250 din 20 august 2004 emisă de A.N.A.F., cerere în care s-a făcut referire

la excepția menționată.

S-a reținut, de asemenea, că

nu se mai impune a se analiza cererea privind suma de 697.173.828 lei, asupra

căreia s-a pronunțat Instanța penală prin sentința penală nr. 1537/2003.

Conform art. 22 C. proc. pen., hotărârea definitivă a Instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața Instanței

civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei

care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Prin Decizia nr. 250 din 20

august 2004 a M.F.P., intimata a reținut că a rămas fără obiect contestația

formulată de reclamantă întrucât cu privire la suma de 697.173.828, lei inclusă

în suma totală de 22.871.270.185 lei contestată, Instanța de judecată s-a

pronunțat pe fond în sensul datorării acesteia, prin sentința penală nr. 1537/2003,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 314/ R din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Se constată că intimata și Instanța

de Fond s-au pronunțat asupra sumei de 697.173.828 lei reprezentând impozit pe

profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, taxă pe valoare

adăugată cu majorările de întârziere.

Astfel, organul de

soluționare a contestației s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere pe care

l-a respins reținând că este fără obiect în raport de hotărârea penală care a

judecat și acțiunea civilă pentru suma de 697.173.828 lei.

Susținerile recurentei

privind motivele care au condus la decăderea din proba cu expertiza contabilă

dispuse în cauză, în fapt nu sunt critici aduse hotărârii recurate în sensul art.

304 C. proc. civ.

Curtea de Apel a avut în

vedere că dosarul era înregistrat din 2004, fiind suspendat și repus pe rol,

precum și lipsa de interes a reclamantei în dovedirea cererii de chemare în

judecată, respectiv efectuarea expertizei apreciată ca utilă și pertinentă

cauzei.

În mod corect însă prima Instanță

a făcut aplicarea prevederilor art. 171 C. proc. civ. în sensul analizării cererii de chemare în judecată pe baza înscrisurilor depuse la dosar, partea

reclamantă având posibilitatea să se apere, discutând în fapt și în drept

temeinicia susținerii și a dovezilor părții potrivnice.

Se constată că în privința

celorlalte obligații fiscale stabilite prin procesul - verbal din 11 martie

2002 întocmit de G.F. Brașov ca urmare a unui control fiscal asupra activității

SC R.N.H.C. SRL aferentă perioadei iunie 1998 - ianuarie 2002 și pentru care

s-a respins contestația ca neîntemeiată și nesusținută, recurenta nu a formulat

critici de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ.

Din prisma acestor motive și

cu aplicarea art. 304

1

C. proc. civ., recursul a fost respins ca

nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R.N.H.C. SRL Brașov, împotriva sentinței nr. 23/ F/ CA din 12

martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2007.