ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 18/F/2004, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC K. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția de Control Fiscal Brașov; a anulat decizia nr. 132 din 12 mai 2004 și a modificat procesul-verbal nr. 212 din 22 martie 2004, încheiat de organele de control ale Direcției de Control Fiscal Brașov, în sensul că reclamanta datorează bugetului de stat, următoarele sume: 1. impozit pe profit : 1.437.874.960 lei; 2. majorări impozit pe profit: 1.688.849.324 lei; 3. penalități impozit pe profit: 245.782.171 lei; 4. T.V.A.

de plată: 1.571.226.502 lei; 5. majorări și penalități T.V.A.: 0 lei; 6. impozit venit din dobânzi: 37.994.462 lei; 7. majorări impozit venit din dobânzi: 44.336.896 lei; 8. penalități impozit venit din dobânzi:7.968.468 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că atâta vreme, cât procedura administrativ-fiscală pe care se întemeiază acțiunea, nu este o procedură jurisdicțională specială, o retrimitere a pricinii la organul administrativ, pentru a se judeca fondul contestației, este lipsită de fundament juridic, motiv pentru care prima instanță a analizat pe fond pricina. S-a apreciat că potrivit expertizei efectuate, reclamanta datorează o parte din sume, bugetului de stat, astfel încât acțiunea a fost admisă doar în aceste limite.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, s-a criticat sentința, și referitor la dreptul opțional al reclamantei-intimate de a solicita direct instanței de contencios, anularea unor acte administrative, respectiv decizia nr. 132/2004, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și procesul-verbal de control întocmit de Direcția de Control Fiscal Brașov.

Recursul este fondat și va fi admis. Examinând cererea, conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține în fapt următoarele: Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres parcurgerea procedurii prealabile de către partea care se consideră vătămată într-un drept al său prevăzut de lege, printr-un act administrativ. La alin. (2) al textului mai sus invocat se arată că dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile, și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta. În speță, reclamanta a optat în alegerea procesului jurisdicțional administrativ și în mod normal ar fi trebuit să parcurgă întreaga procedură, așteptând soluționarea pe fond de către organul jurisdicțional.

Este fără putință de tăgadă că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 554/2004, cât și cele ale Codului de procedură fiscală, legi care concură în speță, tratând greșit concursul acestora și apreciind netemeinic, în ceea ce privește calitatea acestor legi, respectiv care este legea generală și care este aceea specială. Numai după dezlegarea acestei chestiuni de ordin procedural, s-ar fi putut stabili cadrul procesual al desfășurării litigiului de față și modul în care partea se putea adresa instanței competente. În cauză, organul administrativ a dispus suspendarea pronunțării în procedura necontencioasă a contestațiilor formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 212/2004, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

Deci, organul jurisdicțional nu s-a pronunțat pe fondul contestației, astfel că instanța de fond greșit a invocat dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, întrucât acest text nu se referă la dispozițiile legale care prevăd o procedură administrativă prealabilă fără caracter jurisdicțional. Atât Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cât și Legea nr. 554/2004, cât prevederile art. 174-187 C. proc. fisc., nu instituie jurisdicții speciale administrative în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituție. Prin urmare, procedura administrativă este obligatorie, și nu facultativă, astfel cum greșit a apreciat instanța de fond, pășind la soluționarea pricinii în fondul ei. De asemenea, procedura stabilită de C. proc.

fisc. în art. 183, prevede posibilitatea suspendării procedurii de soluționare a contestației, judecarea cauzei în alte condiții de către instanța de contencios însemnând încălcarea dispozițiilor art. 109 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în speță procedura prealabilă este imperios necesară, instanța de judecată neputând păși la soluționarea în fond a cauzei, înainte ca organul administrativ competent să soluționeze contestația pe fondul ei. Așa fiind, se va admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 18/F din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.