ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 18/F/2004,

Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC

K. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor și Direcția de Control Fiscal Brașov; a anulat decizia nr. 132

din 12 mai 2004 și a modificat procesul-verbal nr. 212 din 22 martie 2004,

încheiat de organele de control ale Direcției de Control Fiscal Brașov, în

sensul că reclamanta datorează bugetului de stat, următoarele sume: 1. impozit

pe profit : 1.437.874.960 lei; 2. majorări impozit pe profit: 1.688.849.324

lei; 3. penalități impozit pe profit: 245.782.171 lei; 4. T.V.A. de plată:

1.571.226.502 lei; 5. majorări și penalități T.V.A.: 0 lei; 6. impozit venit

din dobânzi: 37.994.462 lei; 7. majorări impozit venit din dobânzi: 44.336.896

lei; 8. penalități impozit venit din dobânzi:7.968.468 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că atâta vreme, cât procedura administrativ-fiscală

pe care se întemeiază acțiunea, nu este o procedură jurisdicțională specială, o

retrimitere a pricinii la organul administrativ, pentru a se judeca fondul

contestației, este lipsită de fundament juridic, motiv pentru care prima

instanță a analizat pe fond pricina.

S-a apreciat că potrivit expertizei

efectuate, reclamanta datorează o parte din sume, bugetului de stat, astfel

încât acțiunea a fost admisă doar în aceste limite.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești

a formulat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în nume

propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea, s-a criticat sentința,

și referitor la dreptul opțional al reclamantei-intimate de a solicita direct

instanței de contencios, anularea unor acte administrative, respectiv decizia

nr. 132/2004, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și procesul-verbal de control întocmit de Direcția de Control Fiscal

Brașov.

Recursul este fondat și va fi admis.

Examinând cererea, conform

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție reține în fapt următoarele:

Dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004 prevăd expres parcurgerea procedurii prealabile de către partea care

se consideră vătămată într-un drept al său prevăzut de lege, printr-un act

administrativ.

La alin. (2) al textului mai sus invocat se arată că

dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile, și în ipoteza în care legea specială

prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru

aceasta.

În speță, reclamanta a optat în

alegerea procesului jurisdicțional administrativ și în mod normal ar fi trebuit

să parcurgă întreaga procedură, așteptând soluționarea pe fond de către organul

jurisdicțional.

Este fără putință de tăgadă că

instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile Legii nr. 554/2004, cât și

cele ale Codului de procedură fiscală, legi care concură în speță, tratând

greșit concursul acestora și apreciind netemeinic, în ceea ce privește calitatea

acestor legi, respectiv care este legea generală și care este aceea specială.

Numai după dezlegarea acestei chestiuni de ordin

procedural, s-ar fi putut stabili cadrul procesual al desfășurării litigiului

de față și modul în care partea se putea adresa instanței competente.

În cauză, organul administrativ a

dispus suspendarea pronunțării în procedura necontencioasă a contestațiilor

formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 212/2004, până la

pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală. Deci, organul

jurisdicțional nu s-a pronunțat pe fondul contestației, astfel că instanța de

fond greșit a invocat dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, întrucât

acest text nu se referă la dispozițiile legale care prevăd o procedură administrativă

prealabilă fără caracter jurisdicțional.

Atât Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, cât și Legea nr. 554/2004, cât prevederile art. 174-187 C. proc. fisc., nu instituie jurisdicții speciale administrative în sensul dispozițiilor art. 21

din Constituție.

Prin urmare, procedura

administrativă este obligatorie, și nu facultativă, astfel cum greșit a

apreciat instanța de fond, pășind la soluționarea pricinii în fondul ei.

De asemenea, procedura stabilită de

C. proc. fisc. în art. 183, prevede posibilitatea suspendării procedurii de

soluționare a contestației, judecarea cauzei în alte condiții de către instanța

de contencios însemnând încălcarea dispozițiilor art. 109 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea apreciază că în speță procedura prealabilă este imperios necesară,

instanța de judecată neputând păși la soluționarea în fond a cauzei, înainte ca

organul administrativ competent să soluționeze contestația pe fondul ei.

Așa fiind, se va admite recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și

în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

împotriva sentinței civile nr. 18/F din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.