ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 19 aprilie 2005, reclamanta SC S.F. SA Sfântu Gheorghe a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, solicitând anularea deciziei de impunere nr. 412/2005 și a procesului-verbal de control nr. 3122/2004, prin care s-au stabilit în sarcina societății, obligații fiscale de 7.833.584.941 lei, precum și a se constata inexistența vreunui drept de creanță al bugetului de stat, cu titlu de impozit pe profit, T.V.A. și penalități de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva celor două acte administrative atacate, dar că în mod greșit, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 50/2005, a dispus suspendarea contestației, până la soluționarea laturii penale a cauzei.

Prin sentința nr. 126 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a trimis cauza, la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere și a procesului-verbal de control. Instanța a respins cererea societății, privind constatarea inexistenței vreunui drept de creanță al bugetului de stat, constând în impozit pe profit, T.V.A., dobânzi și penalități. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în mod greșit, s-a procedat la suspendarea judecării contestației, în loc să se pronunțe o soluție pe fond, în condițiile în care reclamanta a respectat dispozițiile procedurale prevăzute de Codul de procedură fiscală și de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au arătat că societatea reclamantă nu a înțeles să solicite și anularea deciziei nr. 50 din 15 martie 2005, astfel încât instanța s-a pronunțat asupra acestui act administrativ, deși nu a fost învestită în acest sens, regăsindu-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. De asemenea, s-a învederat că nu se poate pronunța o soluție asupra fondului contestației, cât timp se află în curs de soluționare cauza penală privind eventualele infracțiuni sesizate cu privire la activitatea desfășurată de societate.

Analizând actele cauzei, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod corect că, deși nu s-a solicitat expres anularea deciziei nr. 50/2005, a fost legal învestită să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acesteia, în condițiile în care reclamanta a precizat în acțiune, că soluția dată contestației este greșită și de natură a prejudicia grav. Societatea a mai arătat că suspendarea procedurii administrative este nelegală, echivalând în fapt cu refuzul soluționării contestației, ceea ce îndreptățește sesizarea instanței.

Cu privire la temeinicia deciziei nr. 50/2005, Curtea constată că prin aceasta s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, până la încetarea definitivă a motivului ce o determină, respectiv până la pronunțarea unei soluții în cauza penală având ca obiect caracterul infracțional al faptei ce atrage plata la bugetul statului, a obligațiilor în sumă de 7.833.584.941 lei. Referitor la acest dosar penal, rezultă din actele cauzei că, inițial, în anul 2004 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, ulterior, în anul 2005, a declinat dosarul la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Covasna. Această din urmă instituție a comunicat instanței, la 15 septembrie 2005, că în cauza privind pe C.G., administrator a 7 firme, care a intrat în relații de afaceri cu mai multe societăți comerciale, printre care și reclamanta, se administrează probe în vederea finalizării urmăririi penale.

În raport cu aceste înscrisuri, Curtea reține că în prezent nu sunt date suficiente din care să rezulte caracterul infracțional al tranzacțiilor comerciale efectuate de reclamantă care să fi avut ca scop diminuarea obligațiilor fiscale. În consecință, măsura suspendării soluționării contestației nu este justificată, instanța de fond dispunând în mod corect trimiterea cauzei, la organul financiar, pentru pronunțarea asupra fondului contestației. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Covasna, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 126/F din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei RON. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.