ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

19 aprilie 2005, reclamanta SC S.F. SA Sfântu Gheorghe a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Covasna, solicitând anularea deciziei de impunere nr. 412/2005 și a

procesului-verbal de control nr. 3122/2004, prin care s-au stabilit în sarcina

societății, obligații fiscale de 7.833.584.941 lei, precum și a se constata

inexistența vreunui drept de creanță al bugetului de stat, cu titlu de impozit

pe profit, T.V.A. și penalități de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a formulat contestație împotriva celor două acte administrative

atacate, dar că în mod greșit, Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 50/2005,

a dispus suspendarea contestației, până la soluționarea laturii penale a

cauzei.

Prin sentința nr. 126 din 18

octombrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a trimis cauza, la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere

și a procesului-verbal de control.

Instanța a respins cererea

societății, privind constatarea inexistenței vreunui drept de creanță al

bugetului de stat, constând în impozit pe profit, T.V.A., dobânzi și

penalități.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că în mod greșit, s-a procedat la suspendarea judecării

contestației, în loc să se pronunțe o soluție pe fond, în condițiile în care

reclamanta a respectat dispozițiile procedurale prevăzute de Codul de procedură

fiscală și de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâții au arătat că

societatea reclamantă nu a înțeles să solicite și anularea deciziei nr. 50 din 15

martie 2005, astfel încât instanța s-a pronunțat asupra acestui act

administrativ, deși nu a fost învestită în acest sens, regăsindu-se motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, s-a învederat că nu se

poate pronunța o soluție asupra fondului contestației, cât timp se află în curs

de soluționare cauza penală privind eventualele infracțiuni sesizate cu privire

la activitatea desfășurată de societate.

Analizând actele cauzei, în raport cu

motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că, deși nu s-a solicitat expres anularea deciziei nr. 50/2005, a fost

legal învestită să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei acesteia, în

condițiile în care reclamanta a precizat în acțiune, că soluția dată

contestației este greșită și de natură a prejudicia grav.

Societatea a mai arătat că

suspendarea procedurii administrative este nelegală, echivalând în fapt cu

refuzul soluționării contestației, ceea ce îndreptățește sesizarea instanței.

Cu privire la temeinicia deciziei nr.

50/2005, Curtea constată că prin aceasta s-a dispus suspendarea soluționării

cauzei, până la încetarea definitivă a motivului ce o determină, respectiv până

la pronunțarea unei soluții în cauza penală având ca obiect caracterul infracțional

al faptei ce atrage plata la bugetul statului, a obligațiilor în sumă de

7.833.584.941 lei.

Referitor la acest dosar penal,

rezultă din actele cauzei că, inițial, în anul 2004 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, ulterior, în anul 2005, a declinat dosarul la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism Covasna. Această din urmă instituție a comunicat instanței, la 15

septembrie 2005, că în cauza privind pe C.G., administrator a 7 firme, care a

intrat în relații de afaceri cu mai multe societăți comerciale, printre care și

reclamanta, se administrează probe în vederea finalizării urmăririi penale.

În raport cu aceste înscrisuri,

Curtea reține că în prezent nu sunt date suficiente din care să rezulte

caracterul infracțional al tranzacțiilor comerciale efectuate de reclamantă

care să fi avut ca scop diminuarea obligațiilor fiscale.

În consecință, măsura suspendării

soluționării contestației nu este justificată, instanța de fond dispunând în mod

corect trimiterea cauzei, la organul financiar, pentru pronunțarea asupra

fondului contestației.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Covasna, în nume propriu și

în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 126/F

din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții, la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei RON.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2006.