ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8971/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

20 septembrie 1999, reclamanta S.N.P. P. București, sucursala P. Brașov, a

chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov și Direcția Controlului Fiscal Brașov, solicitând

anularea deciziei nr. 2006 din 31 august 1999 și a procesului-verbal de control

din 11 septembrie 1998, privind obligarea la plata sumei de 249.356.865 lei,

reprezentând impozit pe profit și T.V.A., cu majorările de întârziere aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că referitor la suma de 478.407.481 lei, achitată în plus de societate,

către furnizor, s-au luat măsuri de recuperare, prin acționarea în judecată a

fostei conduceri, suma nefiind purtătoare de T.V.A., ea nefiind încasată din vânzarea

produselor.

În legătură cu suma de 186.953.318

lei, reprezentând diferența din reevaluarea stocurilor de motorină și benzină,

aceasta nu poate fi considerată pierdere și nu trebuia procedat la majorarea

impozitului pe profit.

Reclamanta a mai învederat că a

calculat în mod corect perisabilitățile, care nu sunt purtătoare de T.V.A.

Prin sentința nr. 51 din 14 mai

2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis în parte acțiunea, a anulat parțial actele administrative atacate și a

menținut procesul-verbal de control, pentru suma de 188.330.549 lei, obligații

fiscale, respingând celelalte pretenții ale reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta a evidențiat în contabilitate, în mod eronat,

suma de 478.407.481 lei, în contul 461 „debitori diverși”, care în realitate

reprezintă pentru societate, o cheltuială nedeductibilă fiscal și pentru care

nu este datorat impozitul pe profit suplimentar, de 181.794.847 lei.

De asemenea, s-a constatat că

reclamanta nu datorează impozitul pe profit, de 71.043.400 lei, calculat prin

aprecierea ca nelegal, a procedeului de reevaluare a stocurilor de motorină și

benzină.

Instanța a mai reținut că societatea

a înregistrat în mod eronat drept deductibilă fiscal, suma de 44.424.725 lei,

perisabilități, pentru care datorează impozitul pe profit suplimentar și

majorările de întârziere aferente.

Având în vedere plățile efectuate de

reclamantă, ca datorii fiscale, instanța a constatat că aceasta mai datorează

diferența de 188.330.549 lei, întrucât nu s-a cerut și nu poate opera

compensarea, cu suma de 229.515.969 lei, achitată anterior controlului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta S.N.P. P. București, sucursala P. Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că nu

datorează T.V.A. aferentă sumei de 478.407.481 lei, cu majorările de întârziere

aferente, deoarece diferența de preț plătită în plus, reprezentând o eroare de

înregistrare, nu a influențat obligațiile fiscale ale societății și nu este

generatoare de T.V.A.

Cât privește perisabilitățile

aferente anilor 1995 - 1997, acestea au fost calculate în baza normelor legale

în vigoare, fiind deductibile fiscal, astfel încât reclamanta nu datorează

sumele calculate de organul de control cu titlu de impozit pe profit, T.V.A. și

majorări de întârziere.

Referitor la T.V.A. calculată pentru perioada noiembrie - decembrie 1997, instanța trebuia să aibă în

vedere faptul că societatea s-a transformat în sucursală fără personalitate

juridică în cadrul S.N.P. P. SA, iar limitele cheltuielilor deductibile se

determină la nivelul unității cu personalitate juridică.

Reclamanta a mai criticat hotărârea,

și cu privire la refuzul instanței, de a dispune fie restituirea sumei achitate

în plus către bugetul de stat, de 229.515.969 lei, fie compensarea acesteia, cu

obligațiile viitoare ale societății.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Analizând probele administrate,

inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză, instanța de fond a reținut în

mod justificat că societatea datorează suma totală de 188.330.549 lei, compusă

din 111.155.689 lei T.V.A., 59.300.114 lei majorări de întârziere aferente și

17.874.751 lei, impozit pe profit suplimentar.

Instanța și-a însușit în mod

întemeiat concluziile expertizei contabile efectuate de expert C.A., în sensul

că pierderile prin evaporare la manipularea și depozitarea produselor

petroliere, constituie perisabilități care în raport cu prevederile H.G. nr. 304/1999

și Instrucțiunile de aplicare a O.G. nr. 70/1994, nu sunt deductibile fiscal,

întrucât nu concură direct la realizarea veniturilor.

În acest sens, conform expertizei,

reclamanta datorează pentru anul 1997, un impozit pe profit suplimentar, de

17.874.751 lei, generat de cheltuielile de 44.424.725 lei, privind

perisabilitățile.

Din actele cauzei, ca și din

constatările și concluziile expertizei, rezultă că suma de 478.407.481 lei

reprezintă o cheltuială nedeductibilă fiscal, care nici nu a fost înregistrată

pe cheltuieli și nu are nici o consecință asupra rezultatului financiar,

respectiv a profitului și a impozitului pe profit.

Întrucât reclamanta a dedus T.V.A.,

și asupra acestei sume, ea datorează T.V.A. suplimentară, stabilită la suma de

86.113.347 lei, la care se adaugă majorările de întârziere, de 31.861.938 lei.

Apare ca nejustificată, și critica

privind omisiunea instanței, de a dispune fie restituirea, fie compensarea

sumei achitate în plus, anterior controlului fiscal.

În acest sens, instanța de fond a

procedat corect, reținând că o asemenea cerere nu a format obiectul acțiunii,

iar compensarea cu viitoarele obligații fiscale, nu a fost solicitată de nici

una din părți.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.N.P.

P. București, sucursala P. Brașov, împotriva sentinței civile nr. 51 din 14 mai

2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.