ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC M. SA Brașov, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat Brașov și Administrația Financiară, a

solicitat anularea deciziei nr. 906 din 15 iunie 2000, emisă de primul pârât, a

dispoziției nr. 76 din 12 aprilie 2000, emisă de cea de a doua pârâtă și a

procesului-verbal de control nr. 1660A din 28 ianuarie 2000, întocmit de ultima

pârâtă și exonerarea de plata sumei de 3.218.363.469 lei, majorări de

întârziere.

Reclamanta contestă modul în

care reprezentanții Administrației Financiare Brașov au efectuat stingerea

obligațiilor sale fiscale, stabilind în sarcina sa, obligația de plată a sumei

menționate, ca majorări de întârziere, arătând că aceasta este netemeinică și

fără suport legal.

Curtea de apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 189/F din 29

septembrie 2000, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând legalitatea actului

de control.

Considerând hotărârea,

nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii, că instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Se arată că, deși pe fiecare

dintre documentele de plată a fost menționată atât natura debitului, cât și

luna pentru care se efectuează plata, organul de control a efectuat imputația

plăților în altă ordine, decât cea menționată pe documentele de plată, ceea ce

a dus la o creștere a obligațiilor sale față de bugetul de stat.

Actul de control contravine

dispozițiilor Codului civil.

Recursul declarat este

nefondat.

În urma controlului efectuat

la reclamantă, ce a cuprins perioada 1995 - 1999, s-a încheiat procesul-verbal

din 29 ianuarie 2003, de Administrația Financiară Brașov, prin care s-a

constatat că societatea a virat cu întârziere obligațiile fiscale și s-a

procedat la stingerea debitelor restante și a majorărilor de întârziere

aferente, în ordinea vechimii lor, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului

Finanțelor nr. 620/1997 privind aprobarea Normelor metodologice pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.

S-a stabilit în sarcina

societății, ca obligație de plată, suma de 3.218.363.469 lei, reprezentând

majorări de întârziere din care: 2.519.909.108 lei, aferente TVA; 367.451.251

lei, aferente impozitului pe profit; 281.272.183 lei, aferente impozitului pe

salarii; 35.759.243 lei, aferente impozitului pe salarii, cota 40%, 35%;

13.971.582 lei, aferente impozitului pe salarii, cota 10%,15%.

În căile administrative de

atac, soluția a fost de respingere (dispoziția nr. 76 din 12 aprilie 2000 a Direcției

Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Brașov și

decizia nr. 906 din 15 iunie 2000, a Ministerului Finanțelor), soluție

menținută și de instanță, care a reținut legalitatea actelor contestate.

În drept, problema ridicată

în cauză își găsește rezolvarea în dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare.

Potrivit acesteia, „Plata

obligațiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte,

în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora”.

Pct. 2.3 din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 11/1996 privind executarea

creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996,

referitoare la plata obligațiilor bugetare și a majorărilor de întârziere,

aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 620/1997, prevede: „În cazul

în care debitorul, pentru fiecare fel de impozit, taxă sau alt venit bugetar,

efectuează plăți parțiale în contul obligațiilor de plată restante succesive și

al majorărilor de întârziere, organul fiscal va efectua stingerea creanțelor

bugetare și înregistrarea în contabilitatea fiscală, astfel:

a) se stinge debitul aferent

celui mai vechi termen scadent în cadrul fiecărui fel de impozit datorat;

b) se sting majorările de întârziere

aferente debitului prevăzut la lit. a).

Dacă prin plata efectuată

potrivit alin. (1), nu se acoperă integral majorările de întârziere aferente

debitului achitat, următoarea plată efectuată de debitor va îndestula mai întâi

diferența de majorări de întârziere neachitate, după care se aplică regula

prevăzută la alin. (1)”.

Deci, stingerea obligațiilor

fiscale se face pe fiecare fel de impozit în parte, în ordinea vechimii

debitelor și a majorărilor de întârziere aferente, așa cum a procedat legal

organul de control, înlăturând susținerile reclamantei, prevederile Codului

civil găsindu-și aplicarea, doar atunci când legea specifică nu cuprinde

reglementări.

În mod legal s-a înlăturat

și apărarea reclamantei, potrivit căreia nu datorează majorările de întârziere

stabilite de organul de control, întrucât pct. 2.2, 2.3 și 2.4 din Ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 620/1997, au fost eliminate prin Ordinul Ministerului Finanțelor

nr. 1616/1999, întrucât în perioada supusă controlului erau în vigoare pct. 2.2,

2.3 și 2.4 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 620/1997.

În consecință, recursul se

privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

SC M. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 87/F din 2 octombrie 2002, a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2005.