ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC M. SA Brașov, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Brașov și Administrația Financiară, a solicitat anularea deciziei nr. 906 din 15 iunie 2000, emisă de primul pârât, a dispoziției nr. 76 din 12 aprilie 2000, emisă de cea de a doua pârâtă și a procesului-verbal de control nr. 1660A din 28 ianuarie 2000, întocmit de ultima pârâtă și exonerarea de plata sumei de 3.218.363.469 lei, majorări de întârziere. Reclamanta contestă modul în care reprezentanții Administrației Financiare Brașov au efectuat stingerea obligațiilor sale fiscale, stabilind în sarcina sa, obligația de plată a sumei menționate, ca majorări de întârziere, arătând că aceasta este netemeinică și fără suport legal.
Curtea de apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 189/F din 29 septembrie 2000, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând legalitatea actului de control. Considerând hotărârea, nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se arată că, deși pe fiecare dintre documentele de plată a fost menționată atât natura debitului, cât și luna pentru care se efectuează plata, organul de control a efectuat imputația plăților în altă ordine, decât cea menționată pe documentele de plată, ceea ce a dus la o creștere a obligațiilor sale față de bugetul de stat.
Actul de control contravine dispozițiilor Codului civil. Recursul declarat este nefondat. În urma controlului efectuat la reclamantă, ce a cuprins perioada 1995 - 1999, s-a încheiat procesul-verbal din 29 ianuarie 2003, de Administrația Financiară Brașov, prin care s-a constatat că societatea a virat cu întârziere obligațiile fiscale și s-a procedat la stingerea debitelor restante și a majorărilor de întârziere aferente, în ordinea vechimii lor, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 620/1997 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.
S-a stabilit în sarcina societății, ca obligație de plată, suma de 3.218.363.469 lei, reprezentând majorări de întârziere din care: 2.519.909.108 lei, aferente TVA; 367.451.251 lei, aferente impozitului pe profit; 281.272.183 lei, aferente impozitului pe salarii; 35.759.243 lei, aferente impozitului pe salarii, cota 40%, 35%; 13.971.582 lei, aferente impozitului pe salarii, cota 10%,15%. În căile administrative de atac, soluția a fost de respingere (dispoziția nr. 76 din 12 aprilie 2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Brașov și decizia nr. 906 din 15 iunie 2000, a Ministerului Finanțelor), soluție menținută și de instanță, care a reținut legalitatea actelor contestate.
În drept, problema ridicată în cauză își găsește rezolvarea în dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. Potrivit acesteia, „Plata obligațiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte, în contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora”. Pct. 2.3 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G.
nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996, referitoare la plata obligațiilor bugetare și a majorărilor de întârziere, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 620/1997, prevede: „În cazul în care debitorul, pentru fiecare fel de impozit, taxă sau alt venit bugetar, efectuează plăți parțiale în contul obligațiilor de plată restante succesive și al majorărilor de întârziere, organul fiscal va efectua stingerea creanțelor bugetare și înregistrarea în contabilitatea fiscală, astfel: a) se stinge debitul aferent celui mai vechi termen scadent în cadrul fiecărui fel de impozit datorat; b) se sting majorările de întârziere aferente debitului prevăzut la lit. a). Dacă prin plata efectuată potrivit alin. (1), nu se acoperă integral majorările de întârziere aferente debitului achitat, următoarea plată efectuată de debitor va îndestula mai întâi diferența de majorări de întârziere neachitate, după care se aplică regula prevăzută la alin. (1)”.
Deci, stingerea obligațiilor fiscale se face pe fiecare fel de impozit în parte, în ordinea vechimii debitelor și a majorărilor de întârziere aferente, așa cum a procedat legal organul de control, înlăturând susținerile reclamantei, prevederile Codului civil găsindu-și aplicarea, doar atunci când legea specifică nu cuprinde reglementări. În mod legal s-a înlăturat și apărarea reclamantei, potrivit căreia nu datorează majorările de întârziere stabilite de organul de control, întrucât pct. 2.2, 2.3 și 2.4 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 620/1997, au fost eliminate prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1616/1999, întrucât în perioada supusă controlului erau în vigoare pct. 2.2, 2.3 și 2.4 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 620/1997.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 87/F din 2 octombrie 2002, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.