ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Colegiul jurisdicțional Cluj al
Curții de Conturi, prin sentința nr. 10 din 1 martie 2001, a admis sesizarea
Procurorului financiar, înregistrată la 9 ianuarie 2001, în litigiul de
contencios financiar, privind persoanele juridice creditoare: Ministerul
Finanțelor Publice, Consiliul Județean Cluj, Consiliul Local al municipiului
Cluj Napoca, Direcția Muncii și Solidarității Sociale a județului Cluj, Agenția
Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj, Ministerul Educației și
Cercetării, Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap
Cluj, C.A.S. Cluj, Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor București,
Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Cluj și pârâta
C.N.C.F. C.F.R. București, regionala Cluj, reprezentată prin S.S.M.F. SA,
Oficiul Teritorial Cluj și în consecință, a obligat-o să achite la:
Ministerul Finanțelor Publice, la
bugetul de stat, suma de 1.292.523.211 lei, penalități de 10% din impozitul pe
salarii, reținut și nevirat;
Consiliul Județean Cluj, la
bugetul acestuia, sumele de 2.010.941.356 lei, impozit pe salarii aferent
perioadei februarie – decembrie 1999, cu majorări de întârziere în sumă de
2.532.869.482 lei, precum și la virarea sumei de 273.779.771 lei, penalități .
Consiliul Local al municipiului
Cluj Napoca, la bugetul local, a sumelor de 4.676.178.380 lei, ce reprezintă
impozit pe salarii aferent perioadei ianuarie - decembrie 1999, cu majorări de
întârziere în sumă de 10.358.631.004 lei și 719.174.734 lei, penalități;
Casa Județeană de Pensii și Alte
Drepturi de Asigurări Sociale Cluj:
a) 879.702.248 lei, contribuție de
3% pentru pensia suplimentară datorată pe perioada ianuarie - august 2000,
756.017.921 lei, majorări de întârziere în plată și 369.497.503 lei,penalități;
b) 46.693.397.912 lei, C.A.S. pe
perioada ianuarie – septembrie 2000, cu 30.628.788.033 lei, majotări de
întârziere;
Agenția Județeană pentru Ocuparea
Forței de Muncă Cluj:
a) 132.991.034 lei, contribuție de
1% la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj aferentă intervalului ianuarie –
septembrie 2000, cu majorări de întârziere în plată în sumă de 81.366.577 lei
și 41.935.959 lei, penalităț;
b) suma de 5.688.228.326 lei,
reprezentând cotă de 5% datorată la Fondul de șomaj pe intervalul ianuarie –
septembrie 2000, cu majorări de întârziere în sumă de 1.576.805.551 lei.
Ministerul Educației și
Cercetării, sumele de 2.896.633.015 lei, reprezentând cota de 2% datorată pe
intervalul ianuarie - septembrie 2000, la Fondul special de susținere a
învățământului de stat, cu 793.069.396 lei majorări de întârziere;
Inspectoratul Teritorial de Stat
pentru Persoanele cu Handicap, sumele de 5.321.549.534 lei, contribuție la
Fondul de risc și accident, (Fondul special pentru solidaritate socială pentru
persoanele cu handicap), pe intervalul octombrie 1998 – septembrie 2000 și
1.542.967.747 lei, majorări de întârziere;
8.Casa de Asigurări de Sănătate a
Transporturilor București, sumele de 426.826.405 lei, majorări de întârziere la
contribuția datorată la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate, aferentă
perioadei octombrie 1998 – decembrie 1999, achitată de pârâtă, dar cu
întârziere, 11.569.835.053 lei, contribuție datorată la același fond pe
intervalul ianuarie – august 2000, cu majorări de întârziere aferente acestei
obligații de bază, în sumă de 5.224.843 lei.
Majorările de întârziere pentru
creanțele principale neachitate sunt determinate până la 23 septembrie 2000 și
se datorează, în continuare, până la achitarea integrală a obligațiilor de
bază. De la 23 septembrie 2000, majorările de întârziere urmează să fie
calculate și încasate de persoana juridică creditoare.
A obligat pârâta și la 1.000.000
lei, cheltuieli de judecată, avansate de stat.
A constatat lipsa calității
procesuale active a C.A.S. Cluj și a Direcției de Muncă și Solidaritate Socială
Cluj.
A respins cererea Procurorului
financiar, de instituire a măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, Colegiul a
avut în vedere că societatea nu a contestat obligațiile bugetare, inclusiv
cuantumul majorărilor și penalităților stabilite conform dispozițiilor legale
și a înlăturat apărarea făcută, că ar fi neconstituțional ca pentru aceiași
abatere, contribuabilul să fie sancționat atât cu majorări de întârziere, cât
și cu penalizări.
Secția jurisdicțională a Curții de
Conturi, prin decizia nr. 291 din 7 iunie 2001, a respins recursul declarat de
societate, reținând că potrivit O.G. nr. 11/1996, art. 13
1
, introdus
prin O.G. nr. 53/1997, nevărsarea de către plătitorii obligațiilor bugetare, a
sumelor datorate, potrivit legii, se penalizează după cum urmează:
- cu 10% din suma reținută și
nevirată până la 30 de zile;
- cu 20% din suma reținută și
nevărsată mai mult de 30 de zile.
Penalitatea prevăzută la alineatul
precedent se aplică de organele competente, o singură dată, pentru aceiași sumă
reținută și nevărsată, iar acestea nu înlătură obligarea la plata majorărilor
de întârziere, conform legii.
Verificarea dacă această prevedere
(art. 13
1
din O.G. nr. 11/1996) este sau nu în conformitate cu art.
51 din Constituție și dacă nu cumva plata de penalizări reprezintă o confiscare
parțială – prin încălcarea art. 41 alin. (8) din Constituție, fiindcă
prejudiciul titularului creanței, prin neplata la termen a obligației bugetare,
este acoperit prin majorările de întârziere, reglementate de art. 13 din O.G.
nr. 11/1996, adică excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale
nu poate fi invocată în fața instanțelor Curții de Conturi, astfel cum a
statuat Plenul Curții Constituționale prin Decizia nr. 2 din 1995 (M. Of. nr.
47/13.03.1995).
Prin recursul declarat la Curtea
Supremă de Justiție, C.N.CF .C.F.R. București, regionala Cluj, reprezentată
prin S.S.M.F. SA – Oficiul Teritorial Cluj, reiterează excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996, privind
executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 108/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
dispozițiilor art. 13
1
din aceiași ordonanță, introduse prin O.G.
nr. 53/1997.
S-a susținut că prin aceste
dispoziții sunt încălcate prevederile Constituției, din art. 41 alin. (8), art.
53 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) și b).
Prin încheierea nr. 2142 din 7 iunie
2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a trimis
spre soluționare, Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate
invocată și a suspendat judecarea recursului, până la primirea deciziei Curții
Constituționale.
Ulterior, la 28 noiembrie 2002,
cauza a fost repusă pe rol, pentru soluționare.
Prin Decizia nr. 307 din 12
noiembrie 2002, a Curții Constituționale, s-a respins excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996, privind
executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 108/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și a
dispozițiilor art. 13
1
din aceiași ordonanță, introduse prin O.G.
nr. 53/1997, excepție ridicată de C.N.C.F. C.F.R. București, regionala Cluj.
Curtea a constatat că dispozițiile
criticate prevăd plata majorărilor de întârziere pentru achitarea cu întârziere
a obligațiilor bugetare, precum și plata unor penalități pentru reținerea la
sursă a taxelor și impozitelor și nevirarea lor în termenul legal. Aceste
prevederi instituie sancțiuni diferite pentru săvârșirea unor fapte diferite,
după cum urmează : pentru achitarea cu întârziere sau pentru neplata
obligațiilor bugetare, se percep majorările de întârziere prevăzute de art. 13
din O.G. nr. 11/1996, pe când, pentru reținerea la sursă și nevirarea sumelor
încasate, se percep, o singură dată, penalitățile prevăzute de art. 13
1
din aceiași ordonanță.
Susținerea referitoare la încălcarea art. 41 alin.
(8) din Constituție, nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziții prevăd
confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate
din infracțiuni ori contravenții. Or, instituirea unor sancțiuni pentru
neîndeplinirea obligațiilor fiscale, nu poate fi considerată o confiscare
parțială a averii contribuabilului.
Nici art. 53 alin. (2) referitoare
la așezarea justă a sarcinilor fiscale, nu poate fi reținut, deoarece textele
criticate nu instituie obligarea la plată a unor sarcini fiscale, ci prevăd
sancțiuni pentru neachitarea acestora, deci pentru neîndeplinirea obligațiilor
prevăzute de lege.
Nu au fost încălcate nici
prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție, cu privire la
obligațiile statului, de a asigura un cadru favorabil pentru valorificarea
factorilor de producție și de a proteja interesele naționale în activitatea
economică, întrucât, prin instituirea de sancțiuni împotriva autorilor
abaterilor menționate în textele legale criticate, nu se aduce vreo atingere
valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, se decurajează comportamentul
contrar intereselor naționale, în activitatea economică și financiară.
Cum recursul privește numai
rezolvarea excepției de neconstituționalite a dispozițiilor legale menționate
și este nefondat în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
C.N.C.F. CFR București, regionala Cluj, împotriva deciziei nr. 291 din 7 iunie
2001, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 februarie 2003.