ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 482/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

3 iunie 2002, C.V. a formulat contestație în anulare a deciziei nr. 2108 din 31

mai 2001, prin care secția de contencios administrativ a Curții Supreme de

Justiție a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bihor, a casat sentința nr. 109/CA/2000 – P din 6 noiembrie 2000, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea și în fond, a respins acțiunea formulată de C.V., precum

și cererile de intervenție formulate de Biroul Vamal Bihor și C.O.

În motivarea contestației,

petiționara a învederat că instanța nu a apreciat corect îndeplinirea

cerințelor legii în ce privește procedura de citare la primul termen, fapt ce a

dus la imposibilitatea de a fi prezentă, la ședința de judecată, pentru a se

apăra.

De asemenea, contestatoarea a arătat

că instanța de recurs a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în

cauză, pronunțând o decizie nelegală și netemeinică.

Contestatoarea a susținut că

Statutul profesiei de avocat stabilește obligația avocatului îndrumăto,r de a contribui

la instruirea profesională a avocatului stagiar, dar și obligațiile rezultând

din contractul de asistență juridică, contract încheiat individual în baza unor

atribuții exclusive și în aceste condiții, contractul de colaborare încheiat ca

urmare a efectuării stagiaturii avocatului, capătă alt înțeles, decât cel pe

care legiuitorul l-a atribuit în dispozițiile art. 3 lit. n) din O.U.G. nr.

85/1997.

În drept. contestatoarea și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare este

nefondată.

Contestatoarea a invocat în

sprijinul cererii sale, dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.,potrivit

căruia hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci

când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a

fost îndeplinită potrivit legii.

Contestația este neîntemeiată,

pentru că din probele existente la dosar rezultă că pentru termenul când au

avut loc dezbaterile, contestatoarea a fost legal citată.

Contestatoarea și-a formulat

apărările prin întâmpinarea depusă, în care sunt menționate numărul dosarului,

termenul la care se judecă cauza, precum și împrejurarea că dorește să fie

judecată, și în lipsă.

La data de 24 mai 2001, când a avut

loc judecarea cauzei în recurs, instanța a amânat pronunțarea deciziei până la

31 mai 2001, timp suficient pentru ca părțile în proces să mai poată depună

concluzii scrise.

Al doilea motiv invocat de

contestatoare în susținerea cererii, se referă la dispozițiile tezei I a art.

318 C. proc. civ., potrivit căruia se justifică adminisibilitatea contestaței

în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Argumentele invocate nu se

încadrează în ipoteza reglementată de textul sus-menționat, care vizează strict

greșeli materiale, și nu greșeli de judecată, cum ar fi erori în aprecierea

probelor sau interpretarea unor dispoziții legale ori în încălcarea lor.

În consecință, în raport cu

caracterul acestei căi extraordinare de atac, care exclude dintre cazurile

limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., eroarea de interpretare sau de

aplicare a legii, Curtea va constata că nici unul dintre argumentele prezentate

de contestatoare nu se circumscriu în sfera reglementată de textul

susmenționat.

În raport cu dispozițiile art. 317

și 318 C. proc. civ., se constată că, contestatoarea C.V. nu a invocat nici

unul din cazurile care pot constitui motive de constație în anulare.

În consecință, contestația în

anulare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de C.V., împotriva deciziei civile nr. 2108 din 31 mai 2001 mai 2001

a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2003.