ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 369/2005

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 septembrie 2003,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a

declarat potrivit prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1993, art. II

alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ. (în

vigoare la data pronunțării hotărârilor judecătorești), recurs în anulare

împotriva sentinței nr. 320/C din 18 iunie 2002 a Tribunalului Bihor, secția civilă,

și a deciziei nr. 1113/R din 19 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Prin recursul în anulare s-a

susținut că hotărârile au fost pronunțare cu încălcarea esențială a legii ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Din examinarea dosarului cauzei,

rezultă că la data de 30 octombrie 2001 contestatoarea B.I.F. s-a adresat

Tribunalului Bihor, în contradictoriu cu intimata Curtea de Apel Oradea,

solicitând anularea deciziei nr. 106 din 28 septembrie 2001 emisă de intimată

și suspendarea acesteia până la soluționarea definitivă a litigiului.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin decizia contestată, s-a imputat contestatoarei suma de 7.337.756 lei, care

în calitate de arhivar-registrator la Judecătoria Oradea era nedatorată pentru

perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001.

Ministerul Justiției, introdus

ulterior în cauză, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată și introducerea în judecată a Tribunalului Bihor ca

ordonator de credit.

Prin sentința civilă nr. 320/C din

18 iunie 2002, Tribunalul Bihor a admis contestația și a dispus anularea

deciziei de imputare nr. 106 din 26 septembrie 2001 emisă de Curtea de Apel

Oradea.

Instanța de fond a reținut în esență

că pe perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001 contestatoarea a beneficiat de

drepturi bănești pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani, primind o

indemnizație de 85% calculată conform O.G. nr. 83/2000, care a stabilit un nou

sistem de salarizare, baza de calcul fiind majorată a sporit și indemnizația

lunară de 85%, majorare care a fost imputată.

Instanța a mai reținut că

indemnizația contestatoarei fiind în plata la data intrării în vigoare a Legii

nr. 19/2000 nu i se modifică cuantumul.

Curtea de Apel Oradea prin decizia

civilă nr. 1113/R din 9 octombrie 2002, a respins ca nefondate recursurile introduse

de intimații Ministerul Justiției și Curtea de Apel Oradea.

Instanța de recurs a reținut că

angajata aflată în incapacitate temporară de muncă, cu contractul de muncă

suspendat beneficiază de ajutor recalculat pe baza salariilor tarifare

majorate.

Prin recursul în anulare s-a

susținut că hotărârile sunt greșite în ceea ce privește majorarea indemnizației

pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, ca urmare

a intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000 nu are temei legal.

Recursul în anulare nu este

întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 330 pct.

2 C. proc. civ., în vigoare la momentul rămânerii irevocabile a hotărârilor

judecătorești, recursul în anulare este admisibil doar în caz de „încălcare

esențială a legii; ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond,

ori de vădită netemeinicie”.

În speță, hotărârile pronunțate au

rezolvat în mod corect problemele de drept ale cauzei, în raport de succesiunea

în timp a actelor normative în această materie și de probele administrate.

Astfel, contestatoarea care se afla

temporar în concediul special pentru care are dreptul la o indemnizație

calculată la salariul său de bază, beneficiază ca și personalul aflat în

exercițiul funcției efectiv de majorarea salariului de bază ori a indemnizației

lunare conform art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 83/2000.

Așa fiind, hotărârile criticate sunt

corecte sub toate aspectele, recursul în anulare va respins ca nefondat conform

art. 330

3

alin. (1) combinat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, împotriva deciziei civile nr. 1113/R din 9 octombrie 2002 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă, și a sentinței civile nr. 320/C din 18 iunie 2002 a

Tribunalului Bihor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 ianuarie 2005.