ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.607/CA/2002-P din 02 decembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal, părțile în cauză, respectiv,

recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor și

intimatul-reclamant B.G. nu s-au prezentat.

Procedura

completă.

Referind

asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că atât

recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor cât și

intimatul-reclamant B.G. au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă

(fila 3 și 9, dosar recurs). A mai arătat că, prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei (filele 7-9, dosar recurs), intimatul-reclamant B.G.

a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte

la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de

avocat pentru redactarea întâmpinării.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 11.10.2002, reclamantul B.G. a solicitat

anularea hotărârii nr.1983/ 17.09.2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea

calității de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că s-a născut în

perioada în care părinții săi erau refugiați și ca

atare a dobândit același statut juridic cu aceștia, fiind

îndreptățit astfel să beneficieze de prevederile O.G.

nr.105/1999.

Prin

sentința civilă nr.607/ 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Oradea, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.1983/2000 și a obligat

Casa Județeană de Pensii Bihor să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr.105/1999 reținând că

acesta a suferit aceleași efecte ale strămutării ca și

părinții săi.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Bihor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului s-a susținut că situația reclamantului nu

este prevăzută de dispozițiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000,

în sensul că la data strămutării părinților, nefiind

născut, nu avea domiciliu de unde să fie strămutat; că nu

avea capacitate juridică, iar legislația română nu

recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului

conceput.

Recursul

nu este fondat.

Din

probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul s-a

născut la 27.12.1942 la Beiuș, localitate în care părinții

săi se refugiaseră din data de 30 octombrie 1940, în urma

ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceștia

privațiunile datorate prigoanei din motive etnice.

Astfel

fiind, este nerelevantă împrejurarea că reclamantul nu era

născut la data refugiului și că s-a născut în timpul

refugiului acestora. De altfel, prin dispozițiile art.7 alin.2 din

Decretul nr.31/1954, se recunosc drepturile copilului de la concepție,

dacă se naște viu.

Cum

reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinților săi,

în mod legal și temeinic instanța fondului a reținut ca fiind

îndeplinite cerințele art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Pentru

toate aceste considerente, recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Bihor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței civile nr.607/CA/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către

reclamantul B.G.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.