ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.607/CA/2002-P din 02 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal, părțile în cauză, respectiv, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor și intimatul-reclamant B.G. nu s-au prezentat. Procedura completă. Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor cât și intimatul-reclamant B.G. au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 3 și 9, dosar recurs). A mai arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (filele 7-9, dosar recurs), intimatul-reclamant B.G. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat pentru redactarea întâmpinării.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11.10.2002, reclamantul B.G. a solicitat anularea hotărârii nr.1983/ 17.09.2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că s-a născut în perioada în care părinții săi erau refugiați și ca atare a dobândit același statut juridic cu aceștia, fiind îndreptățit astfel să beneficieze de prevederile O.G. nr.105/1999. Prin sentința civilă nr.607/ 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Oradea, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.1983/2000 și a obligat Casa Județeană de Pensii Bihor să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G.

nr.105/1999 reținând că acesta a suferit aceleași efecte ale strămutării ca și părinții săi. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a susținut că situația reclamantului nu este prevăzută de dispozițiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, în sensul că la data strămutării părinților, nefiind născut, nu avea domiciliu de unde să fie strămutat; că nu avea capacitate juridică, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în favoarea fătului conceput. Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul s-a născut la 27.12.1942 la Beiuș, localitate în care părinții săi se refugiaseră din data de 30 octombrie 1940, în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice.

Astfel fiind, este nerelevantă împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului și că s-a născut în timpul refugiului acestora. De altfel, prin dispozițiile art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954, se recunosc drepturile copilului de la concepție, dacă se naște viu. Cum reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, în mod legal și temeinic instanța fondului a reținut ca fiind îndeplinite cerințele art.1 lit.c din Legea nr.189/2000. Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.607/CA/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul B.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.