ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor
împotriva sentinței civile nr.405/CA/2002-P din 2 eptembrie 2002 a
Curții de Apel Oradea.
La
apelul nominal s-a prezentat intimata T.F., personal. A lipsit recurenta
pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor
Procedura
completă.
Referind
asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta pârâtă
– Casa Județeană de Pensii Bihor a solicitat, în scris, judecarea
cauzei în lipsă (fila 3 dosar recurs).
Intimata
reclamantă T.F. a solicitat respingerea recursului și menținerea
sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la 25.06.2000, reclamanta T.F. a solicitat
anularea hotărârii nr.1018/28.05.2002 emisă de Casa
Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea
calității de beneficiară a O.G.nr.105/1999 aprobată prin
Legea nr.189/2000.
In
motivarea acțiunii reclamanta a susținut că s-a născut în
perioada în care părinții săi erau refugiați și ca
atare a dobândit același statut juridic cu aceștia fiind
îndreptățită astfel să beneficieze de prevederile
O.G.nr.105/1999.
Prin
sentința civilă nr.405/2.09.2002, Curtea de Apel Oradea a admis
acțiunea, a anulat hotărârea 1018/2002 și a obligat Casa
Județeană de Pensii Bihor să-i recunoască reclamantei calitatea
de beneficiară a O.G.nr.105/1999, reținând că aceasta a suferit
aceleași efecte ale strămutării cu părinții săi.
Impotriva
acestei sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii
Bihor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In
motivarea recursului s-a susținut că situația reclamantei nu
este prevăzută de dispozițiile art.1 lit.c din Legea
nr.189/2000, în sensul că la data strămutării
părinților nefiind născută, nu avea domiciliu de unde
să fie strămutată; că nu avea capacitatea juridică,
iar legislația română nu recunoaște capacitatea de
folosință în favoarea fătului conceput.
Recursul
nu este fondat.
Din
probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta s-a
născut la 15.11.1941 în comuna Chertemis – Caraș Severin localitate în
care părinții săi se refugiaseră în urma ocupării
Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceștia privațiunile
datorate persoanei din motive etnice.
Astfel
fiind, este nerelevantă împrejurarea că reclamanta nu era
născută la data refugiului și că s-a născut în timpul
refugiului acestora. De altfel, prin dispozițiile art.7 al D.L. 35/1954,
se recunosc drepturile copilului de la concepție dacă se naște
viu.
Cum
reclamanta a dobândit statutul juridic de refugiat al părinților
săi, în mod legal și temeinic instanța fondului a reținut
ca fiind aplicabile dispozițiile art.1 lit.c Legea nr.189/2000.
Pe
cale de coneicință, recursul declarat de Casa Județeană de
Pensii Bihor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva
sentinței civile nr.405/CA/002-P din 2 eptembrie 2002 a Curții de
Apel Oradea, ca nefondat
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.