ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței nr.370/2002-P din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii

Bihor și nici intimata reclamantă L.M.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei arătând că, atât recurenta – pârâtă Casa

Județeană de Pensii Bihor cât și intimata reclamantă L.M., fiecare separat au

solicitat în scris, în temeiul art.242 (2) Cod procedură civilă, judecarea în

lipsă (filele 3 și 7).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 27 mai 2002 la Curtea de Apel Oradea, sub

nr.2458/CA/2002, reclamanta L.M. a chemat în judecată pe pârâta - Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.1083 din 16 aprilie

2002 emisă de aceasta și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de

beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu motivarea că

s-a născut la 2 luni după strămutarea părinților în localitatea Sohodol, de

unde s-a întors în 1945.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința nr.370/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a admis

acțiunea introdusă de reclamanta L.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de

Pensii Oradea și în consecință a anulat hotărârea nr.1083 din 16 aprilie 2002 emisă

de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

In

motivarea soluției s-a reținut că în speță, reclamanta s-a născut în perioada

de refugiu al părinților săi, suferind împreună cu ei, efectele strămutării din

localitatea de domiciliu.

Impotriva

acestei soluții a declarat recurs în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că,

legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu

în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput

s-a născut viu pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Verificând

cauza, în funcție de recursulul formulat cât și potrivit art.304

1

Cod

de cprocedură civilă, Curtea va constata că recursul  este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din

actele dosarului rezultă fără echivoc că, intimata-reclamantă s-a născut în comuna

Sohodol, județul Bihor, la 2 luni după ce părinții săi se refugiaseră din

comuna Mihai Bravu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul

de la Viena.

Potrivit

art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, aflându-se

în una din cele 6 situații anume prevăzute, a suferit persecuții din motive

etnice.

Interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței impune concluzia că, atât scopul cât și

obiectul reglementării il constituie acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate pe criterii etnice, de

regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Intrucât

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată se înțelege atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra sa.

Este

cazul copiilor care  s-au născut în perioada în care părinții lor au fost

nevoiți să se refugieze sau au fost strămutați datorită persecuțiilor la care

supuși din motive etnice, copiii suferind astfel, toate consecințele

nefavorabile care au decurs din situația de refugiat sau strămutat.

Or,

în cauză, este de necontestat că intimata-reclamantă s-a născut la scurt timp

după ce, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu și că a suferit, în mod direct aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a încercat întreaga sa familie, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victime și au suferit urmare persecuțiilor din motive etnice rezultă și

din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din

O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.

Or,

dacă legiutorul a înțeles  să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor,

care nu a suferit persecuții și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, cu atât mai mult trebuie să beneficieze de aceleași drepturi

compensatorii, copii născuți în perioada refugiului, care au suferit nemijlocit

din motive etnice toate consecințele nefavorabile ale refugiului, ca și

părințiii lor.

Cu

această motivare, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, iar recursul este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței

nr.370/2002-P din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 februarie 2003.