ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței nr.336/CA/2002 – P din 10 iunie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de

Pensii Bihor, precum și intimata-reclamantă J.C.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei arătând că,

recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Bihor, în temeiul

dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat

judecarea în lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.2163/CA/2002 la Curtea de Apel Oradea,

reclamanta J.E. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.250 din 2 aprilie 2002 și

obligarea acestei pârâte să îi recunoască calitatea de

beneficiară a drepturilor acordate de Ordonanța Guvernului

nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.

A

susținut reclamanta că în mod nelegal pârâta refuză să-i

recunoască calitatea de refugiat, pe motivul că s-a născut în

anul 1941, deci după ce părinții săi fuseseră

izgoniți din localitatea Mihai Bravu – Bihor în octombrie 1940.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința nr.336/CA din 10 iunie 2002 a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr.250/2002 emisă de pârâtă

și a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei calitatea de

beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999 aprobată prin

Legea nr.189/2000.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a constatat

că și copiii născuți în localitatea unde au fost

strămutați au același statut cu părinții.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa județeană de Pensii

Bihor, susținând casarea sentinței care a fost dată cu

încălcarea Legii nr.189/2000, copiii născuți în perioada

refugiului părinților, nefiind enumerați ca beneficiari ai

acestor drepturi.

Examinând

sentința și recursul prin prisma motivelor invocate cât și în

raport cu prevederile art.304 Cod procedură civilă, Curtea

urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin

dispozițiile art.1 din O.G. nr.105/1999 sunt enumerate persoanele care

beneficiază de prevederile actului normativ și anume cele care în

perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții

pe motive etnice.

Nu

se poate accepta ideea că părinții au avut de suferit asemenea

persecuții, iar copiii născuți în perioada

strămutării, nu au avut de suferit, ei fiind supuși

acelorași greutăți determinate tocmai de obligarea de a locui în

altă localitate decât aceea unde aveau domiciliul; legea făcând o

delimitare teritorială, nu și a membrilor de familie.

Curtea

constată că instanța de fond, în mod temeinic și judicios a

analizat cauza, pronunțând o soluție temeinică și

legală, pe cale de consecință, urmând a respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva

Sentinței nr.336/CA/2002 – P din 10 iunie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.