ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 681/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.356/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă M.M., lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor Procedura completă. Intimata M.M. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică și pe fond admiterea acțiunii. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22.04.2002, reclamanta M.M. a contestat hotărârea nr.2131 din 9.04.2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

In motivarea acțiunii reclamantul arată că, s-a născut în refugiu în localitatea Dobaț județul Timiș după expulzarea părinților săi, din satul Mihai Bravu județul Bihor pe motive etnice, iar pe perioada refugiului a avut aceleași greutăți ca și părinții săi. Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.356/CA din 17 iunie 2002 a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Instanța reține că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut ca părinții lor, suferind persecuții din motive etnice de la data nașterii și până la data retrocedării pământului românesc.

Mai reține că reclamanta a suferit împreună cu părinții săi de efectele strămutării din localitatea de domiciliu a acestora, într-o altă localitate. Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că reclamanta nu poate beneficia de calitatea de strămutat pentru că nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice. Recursul este nefondat. Recurenta nu contestă faptul că părinții reclamantei – intimate au fost nevoiți, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administrația maghiară și să se refugieze în teritoriile aflate la acea dată sub administrarea statului român.

De altfel, cu certificatul nr.408/12.03.2001 (fila 12 dosar fond) și cu adeverința nr.1098 din 15.03.2001 (fila 9 dosar fond), intimata a făcut dovada că familia sa a fost expulzată în luna septembrie 1940, din motive etnice din localitatea Mihai Bravu județul Bihor și că au revenit în această localitate în primăvara anului 1945. Chiar dacă intimata s-a născut la 26 octombrie 1941, la foarte scurt timp după ce părinții săi s-au refugiat în teritoriile aflate la acea dată sub administrația statului român, ea a suferit aceleași privațiuni ca și părinții și frații săi, până la data la care au revenit împreună la fostul domiciliu al acestora.

Recurenta nu contestă că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu nu ar fi o modalitate de persecuție etnică, dar susține că intimata nu poate beneficia de statutul de strămutat sau de refugiat pentru că nu era născută la data strămutării părinților săi și din acest motiv nu a avut un alt domiciliu decât cel în care s-a născut. Insă, chiar dacă nu era născut la data strămutării părinților, intimata a întâmpinat aceleași greutăți ca și aceștia în toată perioada cuprinsă între data nașterii sale și cea a reîntoarcerii în localitatea în care părinții săi au locuit înaintea strămutării din motive etnice. De aceea, Curtea consideră că intimata se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art.1 lit.c din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu precizările din Hotărârea Guvernului nr.127/2002.

Astfel fiind, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 și art.299 și următoarele din Codul de procedură civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.356/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.