ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 681/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.356/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă M.M., lipsind recurenta

pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor            Procedura

completă.

Intimata

M.M. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea

sentinței atacate ca legală și temeinică și pe fond

admiterea acțiunii.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 22.04.2002, reclamanta M.M. a contestat

hotărârea nr.2131  din 9.04.2002 emisă de Casa Județeană de

Pensii  Bihor –  Comisia  pentru  aplicarea Legii nr.189/2000, prin care i s-a

respins cererea de constatare a calității de beneficiar al

Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

In

motivarea acțiunii reclamantul arată că,  s-a născut în

refugiu în localitatea Dobaț județul Timiș după expulzarea

părinților săi, din satul Mihai Bravu județul Bihor  pe

motive etnice, iar pe perioada refugiului a avut aceleași

greutăți ca și părinții săi.

Curtea

de Apel Oradea, prin sentința nr.356/CA din 17 iunie 2002 a admis

acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta

să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al

Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Instanța

reține că și copiii născuți în localitatea în care

părinții au fost strămutați au același statut ca

părinții lor, suferind persecuții din motive etnice de la data

nașterii și până la data retrocedării pământului

românesc.

Mai

reține că reclamanta a suferit împreună cu părinții

săi de efectele strămutării din localitatea de domiciliu a

acestora, într-o altă localitate.

Pârâta

a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că reclamanta

nu poate beneficia de calitatea de strămutat pentru că nu era

născută la data strămutării părinților săi

și ca urmare nu avea  un domiciliu de unde să fi fost strămutat

în altă localitate, din motive etnice.

Recursul

este nefondat.

Recurenta

nu contestă faptul că părinții reclamantei – intimate au

fost nevoiți, din motive etnice, să părăsească

localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administrația

maghiară și să se refugieze în teritoriile aflate la acea

dată sub administrarea statului român.

De

altfel, cu certificatul nr.408/12.03.2001 (fila 12 dosar fond) și cu adeverința

nr.1098 din 15.03.2001 (fila 9 dosar fond), intimata a făcut dovada

că familia sa a fost expulzată în luna septembrie 1940, din motive

etnice din localitatea Mihai Bravu județul Bihor și că au

revenit  în această localitate în primăvara anului 1945.

Chiar

dacă intimata s-a născut la 26 octombrie 1941, la foarte scurt timp

după ce părinții săi s-au refugiat în teritoriile aflate la

acea dată sub administrația statului român, ea a suferit

aceleași privațiuni ca și părinții și frații

săi, până la data la care au revenit împreună la fostul

domiciliu al acestora.

Recurenta

nu contestă că strămutarea în altă localitate decât cea de

domiciliu nu ar fi o modalitate de persecuție etnică, dar

susține că intimata nu poate beneficia de statutul de strămutat

sau de refugiat pentru că nu era născută la data

strămutării părinților săi și din acest motiv nu

a avut un alt domiciliu decât cel în care s-a născut.

Insă,

chiar dacă nu era născut la data strămutării

părinților, intimata a întâmpinat aceleași greutăți ca

și aceștia în toată perioada cuprinsă între data

nașterii sale și cea a reîntoarcerii în localitatea în care

părinții săi au locuit înaintea strămutării din motive

etnice.

De

aceea, Curtea consideră că intimata se încadrează în categoria

persoanelor prevăzute de art.1 lit.c din Ordonanța Guvernului

nr.105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare și cu

precizările din Hotărârea Guvernului nr.127/2002.

Astfel

fiind, reținându-se că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în

temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 și art.299 și următoarele

din Codul de procedură civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței civile nr.356/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.