ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1204/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.459/CA/2002/P din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit și recurenta pârâtă Casa Județeană

de Pensii Bihor și intimatul reclamant S.M.

Procedura

completă.

S-a

expus referatul cauzei, arătându-se că recurenta a solicitat, în

scris, judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 din

Codul de procedură civilă.

Apreciind

că pricina este în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre

soluționare, în fond.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de  18 iunie 2002, reclamantul S.M. a

solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii pârâtei

nr.857 din 7 mai 2002 și obligarea ei să-i recunoască încadrarea

în situațiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.105/1999,

aprobată prin Legea nr.189/2000,  cu modificările și

completările ulterioare și să-i stabilească drepturile

cuvenite.

În

motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a născut în

localitatea unde părinții săi erau refugiați și

apreciază că are același statut ca și ei,  beneficiind

astfel de prevederile actului normativ reparatoriu.

Curtea

de Apel Oradea, prin sentința nr.459/CA/2002-P din 23 septembrie 2002, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea  contestată și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G.

nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și

completările ulterioare.

Motivându-și

soluția,   prima instanță  a reținut că,

născându-se în perioada de refugiu a părinților săi,

reclamantul a suferit  aceleași persecuții din motive etnice, ca

și aceștia, ceea ce îl îndreptățește la acordarea

drepturilor prevăzute de lege.

Împotriva

sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență,

că hotărârea  este nelegală, întrucât pentru a i se acorda

drepturile prevăzute de Legea  nr.189/2000, persoana trebuia să fie

născută la data strămutării din motive etnice și

să fi avut un domiciliu, legislația română nerecunoscând

capacitatea de folosință și de domiciliu în favoarea

fătului conceput.

Or,

la data strămutării părinților săi, reclamantul nu era

născut și nu avea un domiciliu de unde să fi fost

strămutat.

Recursul

este nefondat.

Este

necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 20 iunie 1943

în  comuna Gătaia, județul Timiș, unde părinții se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă

că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive

etnice.

Arătând

în vedere că legiuitorul a  urmărit  ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțelească

atât persoana care a suferit acele persecuții în mod  nemijlocit cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul  copiilor care s-au născut în perioada în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or,

în cauză, este necontestat că intimatul reclamant care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a

suferit familia sa ca urmare a  persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor

care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a

persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G. nr.105/1999

și  soțului  supraviețuitor.

Deci,

dacă legiutorul a înțeles să acorde o indemnizație

lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, a fortiori trebuie să beneficieze  de aceleași drepturi compensarorii

copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei

sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu

această motivare, soluția Curții de Apel Oradea este legală

și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art.312

alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, Curtea să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței civile nr.459/CA/2002/P din 23 septembrie 2002 a  Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.