ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 138/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de Casa Județeană de  Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.273/CA/2003

din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea- Secția comercială și de  contencios

administrativ.

La apelul nominal  au lipsit și

recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor și intimata reclamantă C.I.

Procedura completă.

S-a prezentat  referatul cauzei, arătându-se

că intimata a depus la dosar întâmpinare și că recurenta a solicitat judecarea

în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Curtea a constatat că recursul este în

stare de judecată și l-a reținut spre soluționare, pe fond

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12

iunie 2003, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr.4953/ 2003 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Ordonanța Guvernului

nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat

că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate,

fiind născută în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea -Secția comercială

și de contencios  administrativ,  prin sentința civilă nr.273/CA/2003, din 30

iunie 2003, a  admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta

să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Ordonanței Guvernului

nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

reținând  că, fiind copil născut în  tipul refugiului părinților săi,

reclamanta a dobândit  același statut,   devenind și ea refugiată  în statul

primitor.

Impotriva  sentinței a declarat recurs,

în termen legal,pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Recurenta a susținut, în esență, că

nefiind născută la data strămutării părinților intimata nu avea un domiciliu de

unde să fi fost strămutată, întrucât legea română nu recunoaște  capacitatea de

folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului neconceput, o asemenea

situație nefiind  reglementată de Legea nr.189/2000.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat faptul că reclamanta s-a

născut la  data de 7 iunie 1942, în localitatea Zece Hotare, raionul Aleșd,

unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice  exercitate  după Diktatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art.1 din OG

nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care  în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940  până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se  în una dintre cele șase  situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie  acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de  persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a  urmărit

ca de  aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeles  atât persoana care a

suferit  acele persecuții în mod  nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut  în perioada în care părinții  lor s-au refugiat sau  au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele  nefavorabile ce au de curs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții său au fost

strămutați din  localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor  care au fost  victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă  din  împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OG nr.105/1999 și

soțului  supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde  indemnizație  lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie  să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada  refugiului,  a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția Curții de

apel este legală și temeinică, urmând  ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat, conform prevederilor art.312 alin.1 teza a doua din Codul de

procedură civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.273/CA/2003 din 30

iunie 2003 a Curții de Apel Oradea-Secția comercială și de contencios

administrativ ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20

ianuarie 2004.