ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4426/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 iulie 2003, reclamantul A.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 5896 din

20 iunie 2003 a Casei Județene de Pensii Bihor, prin care i s-a respins cererea

de stabilire a calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 .

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 328/CA/2003 - P.I.

din 15 septembrie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr.

5896 din 20 iunie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținând, în

esență, că reclamantul a făcut dovada că părinții au fost refugiați, iar el a

fost născut în perioada refugiului săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta-pârâtă susține, în esență, că intimatul-reclamant nu aparține sferei

de adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, fiind conceput și născut în perioada

refugiului părinților săi.

Examinând sentința atacată, în

raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născut ulterior datei la care

părinții săi au fost refugiați din localitatea de domiciliu, împărtășind

astfel, suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Nu poate fi împărtășit punctul de

vedere al recurentei-pârâte, cu privire la copiii născuți în timpul călătoriei

sau în maxim 300 de zile de la data refugiului, pentru că astfel, s-ar crea o

discriminare între acești copii și cei născuți ulterior, până la 6 martie 1945,

întrucât și aceștia au suportat aceleași privațiuni, ca, de altfel, toate

persoanele refugiate, iar un astfel de tratament juridic discriminatoriu nu

este prevăzut în nici unul din actele normative ce reglementează drepturile

persoanelor refugiate.

Așa fiind, nu pot fi avute în vedere

„precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai

mult, nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii.

În considerarea celor expuse, se

constată că sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să se respingă

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 328/CA/2003 – PI din

15 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2004.